Nocturnal poetry.

[Ang.]

Mulţumesc pentru părerei/comentarii.
@Ich. Nu, Doamne fereşte, cum să mă supăr. Ştiu că nu mă pricep şi că atunci când vine vorba de poezie sunt ca o picătură de apă într-un ocean. Dar mă străduiesc, nu vreau neapărat să fac un hobby din asta, dar să mă perfecţionez cât-de-cât. În momentul de faţă scriu poezii doar când mă plictisesc, sau când am lipsă de ocupaţie. Mulţumesc încă odată pentru comentarii.

Răsărit

Cu cât înaintez spre soare-apune
Cu-atât se limpezeşte zarea mea,
E mai de preţ amurgu-n rugăciune
Ca răsăritul cel lipsit de ea.

Cu cât puterea mea-i fărămiţată
Cu-atâta trupul meu e mai slăbit.
Mai multe am acum ca niciodată
Acum, că sunt pe prag de infinit.

Mai anevoie merg acum la vale,
Dar când mă uit mai bine, văd că sui
Åži nu ÅŸtiu cum anevoioasa cale
Plutire-i către culmile dintâi.

ÃŽnaintez mereu spre soare-apune
Lumina mă învăluie deplin
Plutirea mea e-ascunsă-n slăbiciune
Şi-amurgul e un răsărit divin.

I hope you like it. :]

Xoxo, Ang.