03-08-2011, 09:38 PM
Buun, şi acum îmi fac din nou apariţia. Ştiu că a durat ceva daaar ... în mai puţin de o săptămână e o zi foarte specială pentru mine [ cinşpe ani, vin ! ] şi nu prea am avut timp de scris :-''. Aşa, deci. Acest capitol nu are nici un fel de avertizare. Mie una mi se pare chiar plictisitor, dar sper totuşi să vă placă... Aştept comentarii şi vreau să aud mai multe păreri.
Două lumânari aprinse disturba întunericul încăperii. Sunetul tocurilor sale străpungeau liniştea apăsătoare din încăpere. Nişte ochi verzi priveau atent cartea veche şi prăfuită ce era deschisă la jumătate, citind literele ce se ascundeau între pagini.
Luând ochii din carte, o lăsă pe birou, aşezându-se pe canapeaua din faţa lui. Se întinse, punându-şi o mână sub cap, cealaltă ţinând-o pe lângă ea. Zâmbii stins, cu privirea aţintită spre tavan.
El plecase. O părăsise chiar când avea mai mare nevoie de el. Plecase chiar când un război urma să înceapă. Credea că dragostea lor putea trece peste orice obstacol. Credea că vor fi împreună pentru vecie. Se înşelase.
Îşi aminti seara trecută, când întâlnirea cu căpeteniile clanurilor peste care domnea se terminase.
Flashback
Stând în camera sa, privea peretele prin geamul din faţa sa. Apusul era pe sfârşite. O ultimă rază lumină bolta cerească. Fata era îngândurată. În interiorul său se dădea o bătălie mult mai mare decât ceea ce avea să urmeze... O bătaie în uşă o făcu să tresară.
- Se poate ? vocea cristalină a brunetului răsună în încăpere, iar când avu permisiunea fetei, închise uşa în urma lui şi se aşeză pe pat.
Rozalia se aşeză în braţele sale, punându-şi mâinile pe după talia lui. Capul fetei se aşeză pe umărul brunetului, aşteptând.
- Sakura, eu ... m-am hotărât să plec, ochii fetei se aţintiseră asupra lui. Urmează să omori oameni nevinovaţi şi nu pot să accept asta. Nu când ştiu că pot să fac ceva să împiedic aşa ceva. Şti că te iubesc foarte mult, eşti viaţa mea. Dar nu suport să văd cum fiinţe fără vină îşi pierd viaţa în timp ce eu stau bine mersi.
Rozalia se ridica rapid şi îl fulgeră cu privirea. Nu îi venea să creadă ce aude. În interiorul ei, se aprinse o flacără periculoasă ce ea ştia că va avea urmări mai târziu.
Înaintând uşor spre ea, o prinse de talie şi o sărută. Nu era un sărut erotic, ci unul tandru ce, spre sfârşit deveni sălbatic şi înfometat. Aşa cum era şi el înfometat de ea. O privii cu ochii lui negri, îi atinse uşor buzele iar apoi dispăru.
End Flashback
- Naiba să te ia ! urlă fata, ridicându-se de pe canapea. Apucă o vază cu flori şi o aruncă în uşă. Imediat, aceasta deveni cioburi ce sclipeau în lumina slabă a lumânării. Fata începu să împrăştie hârtiile ce se aflau pe birou, ţipând.
În încăpere intrară cei doi prieteni ai săi din copilărie, Ivan şi Eric. Eric o prinse rapid pe fată în braţe, strângând-o la pieptul lui. Lacrimile începură să îi brăzdeze faţa albă...
La câteva sate depărtare, după pădurile de paltin şi tei, un călător neînfricat păşea spre necunoscut cu tristeţe în suflet. Părăsise ceea ce era pentru el cel mai de preţ. Dragostea. O lăsă în urmă, trecând de partea binelui. Sufletu-i păli când îşi aminti de scrisoarea parfumată ce i-o lăsă pe pernă în zorii zilei. O scrisoare frumos împăturită, cu miros de lavandă, ce ascundea în interiorul ei câteva rânduri cruciale pentru omenire şi pentru destinul celor doi.
Ştia că ea nu avea să îl ierte pentru că o părăsise la nevoie. Parcă voia să dea timpul înapoi. Să fi fost lângă ea când se trezi şi să o întâmpine cu un sărut de ‘ bună dimineaţa ‘.
Dar nu, el venise pe lume cu scopul de a proteja oamenii şi de a lupta de partea binelui. Poate că era o coincidenţă că se îndrăgostise de duşmanca lui. Poate că era o coincidenţă că Dumnezeu o lăsase pe ea atât de frumoasă pe pământ. Sau poate nu ...
***
Asfinţitul era deja prezent. Aşezat pe o stâncă din vârful muntelui, avea o privelişte perfectă. Ochii lui negri priveau un soare graţios ce îşi făcea cea mai graţioasă ieşire pe care o văzuse el până atunci. Cerul ce cu câteva minute în urmă era de un albastru superb, acum era împestriţat de culori ce variau de la roşu aprins la auriu.
Umbrele pinilor ce formau pădurea de la baza muntelui se măreau în fiecare clipă, devenind din ce în ce mai înfricoşătoare. Brazii pe care îi puteai zării ici şi colo se înălţau mândrii ca nişte santinele cu un scop anume. Crengile lor verzi erau îngreunate de muguri, dar nici una parcă nu îndrăznea să se mişte. Era, cu siguranţă, una din puţinele seri fără vânt.
Fără un scop anume, brunetul se ridică de pe piatră şi, cu paşi mărunţi dar siguri se afundă tot mai tare în pădure, pierdându-se în întunericul de nepătruns...
Cu toţii ştim că , dacă şcoala începe la 1 septembrie avem mai puţin de o lună vacanţă. Asta înseamnă cam 28 de zile de vacanţă ... iar dacă începem în 15 o să avem 43.
V-am promis că o să fac trei secţiuni şi o să mă ţin de cuvânt. Asta ar veni aproximativ încă 50 de capitole începând cu acesta. Nici dacă aş scrie un capitol pe zi [ ceea ce mi se pare foarte mult, nepunând la socoteală ficul meu cu Kira abia început ] nu mi-ar ajunge timpul să termin ficul acesta.
De aceea, nu vreau să fiu presată pe messenger sau prin mesaje private cu întrebări de genu : când pui nextu ? sau : ai renunţat la fic ? Nexturile voi veni mai greu mai ales după începerea liceului dar eu nu, repet NU voi renunţa la acest fic.
Mulţumesc şi aştept păreri ^^.
Capitolul 8 :
- Decizii fatale –
- Decizii fatale –
Două lumânari aprinse disturba întunericul încăperii. Sunetul tocurilor sale străpungeau liniştea apăsătoare din încăpere. Nişte ochi verzi priveau atent cartea veche şi prăfuită ce era deschisă la jumătate, citind literele ce se ascundeau între pagini.
Luând ochii din carte, o lăsă pe birou, aşezându-se pe canapeaua din faţa lui. Se întinse, punându-şi o mână sub cap, cealaltă ţinând-o pe lângă ea. Zâmbii stins, cu privirea aţintită spre tavan.
El plecase. O părăsise chiar când avea mai mare nevoie de el. Plecase chiar când un război urma să înceapă. Credea că dragostea lor putea trece peste orice obstacol. Credea că vor fi împreună pentru vecie. Se înşelase.
Îşi aminti seara trecută, când întâlnirea cu căpeteniile clanurilor peste care domnea se terminase.
Flashback
Stând în camera sa, privea peretele prin geamul din faţa sa. Apusul era pe sfârşite. O ultimă rază lumină bolta cerească. Fata era îngândurată. În interiorul său se dădea o bătălie mult mai mare decât ceea ce avea să urmeze... O bătaie în uşă o făcu să tresară.
- Se poate ? vocea cristalină a brunetului răsună în încăpere, iar când avu permisiunea fetei, închise uşa în urma lui şi se aşeză pe pat.
Rozalia se aşeză în braţele sale, punându-şi mâinile pe după talia lui. Capul fetei se aşeză pe umărul brunetului, aşteptând.
- Sakura, eu ... m-am hotărât să plec, ochii fetei se aţintiseră asupra lui. Urmează să omori oameni nevinovaţi şi nu pot să accept asta. Nu când ştiu că pot să fac ceva să împiedic aşa ceva. Şti că te iubesc foarte mult, eşti viaţa mea. Dar nu suport să văd cum fiinţe fără vină îşi pierd viaţa în timp ce eu stau bine mersi.
Rozalia se ridica rapid şi îl fulgeră cu privirea. Nu îi venea să creadă ce aude. În interiorul ei, se aprinse o flacără periculoasă ce ea ştia că va avea urmări mai târziu.
Înaintând uşor spre ea, o prinse de talie şi o sărută. Nu era un sărut erotic, ci unul tandru ce, spre sfârşit deveni sălbatic şi înfometat. Aşa cum era şi el înfometat de ea. O privii cu ochii lui negri, îi atinse uşor buzele iar apoi dispăru.
End Flashback
- Naiba să te ia ! urlă fata, ridicându-se de pe canapea. Apucă o vază cu flori şi o aruncă în uşă. Imediat, aceasta deveni cioburi ce sclipeau în lumina slabă a lumânării. Fata începu să împrăştie hârtiile ce se aflau pe birou, ţipând.
În încăpere intrară cei doi prieteni ai săi din copilărie, Ivan şi Eric. Eric o prinse rapid pe fată în braţe, strângând-o la pieptul lui. Lacrimile începură să îi brăzdeze faţa albă...
La câteva sate depărtare, după pădurile de paltin şi tei, un călător neînfricat păşea spre necunoscut cu tristeţe în suflet. Părăsise ceea ce era pentru el cel mai de preţ. Dragostea. O lăsă în urmă, trecând de partea binelui. Sufletu-i păli când îşi aminti de scrisoarea parfumată ce i-o lăsă pe pernă în zorii zilei. O scrisoare frumos împăturită, cu miros de lavandă, ce ascundea în interiorul ei câteva rânduri cruciale pentru omenire şi pentru destinul celor doi.
Ştia că ea nu avea să îl ierte pentru că o părăsise la nevoie. Parcă voia să dea timpul înapoi. Să fi fost lângă ea când se trezi şi să o întâmpine cu un sărut de ‘ bună dimineaţa ‘.
Dar nu, el venise pe lume cu scopul de a proteja oamenii şi de a lupta de partea binelui. Poate că era o coincidenţă că se îndrăgostise de duşmanca lui. Poate că era o coincidenţă că Dumnezeu o lăsase pe ea atât de frumoasă pe pământ. Sau poate nu ...
***
Asfinţitul era deja prezent. Aşezat pe o stâncă din vârful muntelui, avea o privelişte perfectă. Ochii lui negri priveau un soare graţios ce îşi făcea cea mai graţioasă ieşire pe care o văzuse el până atunci. Cerul ce cu câteva minute în urmă era de un albastru superb, acum era împestriţat de culori ce variau de la roşu aprins la auriu.
Umbrele pinilor ce formau pădurea de la baza muntelui se măreau în fiecare clipă, devenind din ce în ce mai înfricoşătoare. Brazii pe care îi puteai zării ici şi colo se înălţau mândrii ca nişte santinele cu un scop anume. Crengile lor verzi erau îngreunate de muguri, dar nici una parcă nu îndrăznea să se mişte. Era, cu siguranţă, una din puţinele seri fără vânt.
Fără un scop anume, brunetul se ridică de pe piatră şi, cu paşi mărunţi dar siguri se afundă tot mai tare în pădure, pierdându-se în întunericul de nepătruns...
Anunţ :
Am pus această parte la final pentru că m-am gândit că majoritatea o să fiţi foarte nerăbdători să citiţi capitolul. Cu toţii ştim că , dacă şcoala începe la 1 septembrie avem mai puţin de o lună vacanţă. Asta înseamnă cam 28 de zile de vacanţă ... iar dacă începem în 15 o să avem 43.
V-am promis că o să fac trei secţiuni şi o să mă ţin de cuvânt. Asta ar veni aproximativ încă 50 de capitole începând cu acesta. Nici dacă aş scrie un capitol pe zi [ ceea ce mi se pare foarte mult, nepunând la socoteală ficul meu cu Kira abia început ] nu mi-ar ajunge timpul să termin ficul acesta.
De aceea, nu vreau să fiu presată pe messenger sau prin mesaje private cu întrebări de genu : când pui nextu ? sau : ai renunţat la fic ? Nexturile voi veni mai greu mai ales după începerea liceului dar eu nu, repet NU voi renunţa la acest fic.
Mulţumesc şi aştept păreri ^^.