27-12-2010, 11:12 PM
Am decis sa incep un nou fic:D. Este Sasusaku si se va desfasura in trei sectiuni cu mai multe capitole. Sper sa va placa si astept pareri. Bune sau rele:d Este scris mai demult, aşa că diferenţa probabil va fi vizibilă cam de prin capitolul 2 :)). Enjoy.
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje sau intamplari.
Degetul sau alb si rece se plimba pe cotoarele cartilor groase si vechi, cu coperti maroni, visini sau negre ce erau deja ciuruite de trecerea timpului ce se aflau pe raftul al treilea din biblioteca sali de lectura. Se opri la o carte pe care scria ceva in asteca, ceea ce o facu sa o traga afara dintre celelalte. Coperta era prafuita. Se vedea ca nu mai deschise de mult acea carte. Printre buzele ei rosi iesi un suierat si sufla puternic, facand ca praful ce acoperea cartea sa se imprastie in aerul incaperi. Nu se simtea in aer de un muritor oarecare. Dar oricum, de o alta specie fantastica ca a ei, putea fi detectat mirosul de trandafir abia imflorit ce il emana corpul sau. Se intoarse cu spatele, pasind pe parchetul visiniu si stralucitor ce se asorta de minune cu cartile si rafturile. Strabatu camera cu peretii vopsiti in bej cu cateva talouri scumpe, la fel ca ramele lor maro inchis. Se auzeau doar tocurile sale care se loveau de parchet. Ea se aseza pe scaunul negru din piele care era pozitionat intre biroul din lemn de fag si fereastra dubla, acoperita cu o perdea de catifea portocalie. Deschise cartea, ochii sai verzi precum un jad cazand pe prima foaie. Una din ferestre se deschise si pe ea intra un porumbel alb ce avea prins cu o panglica rosie un biletel spre fata. Ea se intoarse si citi cele cateva randuri.
''Sakura, acel pact cu familia Uchiha este inca stabil. Nu s-au reintors in potriva clanului vostru si sper ca nici voi nu o sa faceti asta. Pentru a-l cunoaste pe logodnicul tau, va trebui sa va intalniti pe un 'front' comun. Cel mai bine ar fi la Castelul Celor Doua Cascade. Parinti tai au fost informati. Ramane doar sa vi sa il cunosti pe cel care iti e predestinat. Tsunade!''
Vantul ce intra in camera ii ravasea parul roz si moale ca petalele unui trandafir de culoarea bomboanelor. Ochii sai priveau fix spre soarele ce aluneca de pe bolta cereasca dupa munti, aruncand diferite culori de portocaliu, galben si alocuri mov. Se ridica de pe scaun si pasi afara din biblioteca. Isi ridica putin rochia lunga pana in pamant argintie cu maneci scurte, nevrand sa se frece si murdareasca de scarile acoperite cu marmura alba. Se tinea de balustrada de lemn, visinie, trecand pe langa ferestrele uriase, asezate la distante egale, cu perdele de catifea alba. Imediat ce lua piciorul de pe ultima treapta si intra in holul urias, o lua la dreapta continuand sa mearga pe marmura ce sclipea la lumina razelor soarelui. Urca trei scari pasind pe un parchet asemanator cu cel din birou, doar ca mai inchis. Intra in living. Culoare lui te calma, la fel ca si interiorul casei in care predominau culorile bej, visiniu, maro si portocaliu dar si negru era folosit de familia Haruno.
Inca o sala uriasa o intampina pe fata care cerceta cu privirea prin incapere. Pereti erau zugraviti in maro deschis, cu geamuri mari pe peretele din fata. Pe peretele din dreapta se afla un semineu din caramida in care focul ardea jucaus. Puteai sa il admiri stand pe canapeaua portocalie din fata lui sau pe unul din fotoliile ce erau de o parte si de alta a sa, in timp ce savurai un ceai fierbinte din cestile de aur ce se aflau pe masuta din fata canapelei. Pe ea stateau parinti fetei de optusprezece ani. Femeia cu parul rozaliu ce stralucea in razele soarelui avea ochii rosi atintiti asupra flacarii in timp ce sorbea dintr-una din canile ce se aflau pe masa. Barbatul saten, tuns scurt era cu gandul in alta parte. Privea ca si sotia lui, cu ochii aceia verzi ca ai fetei lumina si sursa de caldura din semineu. La auzul fetei cei doi se intoarsera cu fata spre ea. Femeia ii zambi bland, ochii sai emanand o caldura uimitoare. Tatal sau, care de cand se nascuse fata, o considera printesa lui. De fapt, toti o considerau printesa fiind urmatoare mostenitoare la tron insa pentru el, era fetita lui tata, trandafirul intre margarete, luna dintre stele, fericirea dintre tristete, dragostea dintre ura.
Sakura se aseza pe unul din fotolii si isi privi parinti ce pareau nedumeriti.
-De ce insistati sa ma casatoresc cu el? Nici macar nu il cunosc! Nu stiu cum arata, cum se comporta, cum se imbraca. In trei cuvinte nu il cunosc.
-Draga mea, Sasuke este cel care ti-a fost promis la nastere! Este dintr-o familie buna, de printi si in plus este unul dintre putini vampiri cu sange pur ce au ramas. ii spuse vampiroaica ficei sale.
-Tin sa iti reamintesc noi suntem familia regala. Nu putem accepta pe oricine in familia noastra. In plus, de ce tineti mortis cu el?
-Pentru ca, din cate iti stiu gusturile eu, este singurul dintre toti care iti va placea.
Fata se intoarse cu spatele si alerga pe scari un sus, pana la ultimul etaj. Cu pasi repezi, trecu intr-o secunda colidorul, cat pe ce sa se impiedica in covorul rosu. Intra pe usa din capatul holului si o incuie dupa ea. Era camera fetei. Pereti de culoare rosie se asortau perfect cu parchetul visiniu inchis spre negru care era acoperit in mijlocul camerei de un covor pufos, rosu. In fata usi, se alba un terete care era impartit in sferturi. Cele doua sferturi de pe margine aveau cate nu geam dublu, iar sferturile din mijloc erau asezate in forma de ''U'' inafara. Acea portiune era din perete cam un metru, plin, ca o platforma. Iar de acolo in sus complet din geamuri. Pe asa zisa platforma din caramida ce semana mai mult cu un pat din aceeasi compozitie ca peretele, se afla o plapuma groasa din catifea rosie,moale, iar pe langa geamuri, pernute mici, patrate si rosi. In mijlocul camerei se afla un pat mare, dublu, din lemn visiniu, cu perne si invelisuri ca si restul lucrurilor si bine inteles, cu voaluri de culoarea sangelui prinse din tavan, prinse de colturile patului, astfel incat, daca dorea, se putea 'inchide' cu acele voaluri semitransparente, de o parte si de alta a sa asezate fiind doua noptiere. In fata lui, o masuta de toaleta, din lemn visiniu ca si patul, cu o oglinda mare si cu multe sertare, pe care erau asezate sticlute cu parfum de diferite forme, marimi, culori, cu pompita sau nu, cu diferite arome. Dar cel mai in evidenta iesea o sticluta rotunda, roz cu pompita din puf alba, ce avea miros de trandafir. pe peretele unde era usa de la intrare, inca o usa care ducea spre garderoba sa. Fata, se indrepta spre platforma si se aseza, intinzandu-se, cu mainile sub cap, ochii inchisi, picioarele incrucisate si cu atentia peste mari si tari. Prinsa in gandurile sale, fata adormi acolo.
Aştept comentarii şi păreri.
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din animeul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje sau intamplari.
Poveste fara sfarsit
Cartea cu pagini infinite
Capitolul 1:
-Introducere-
Cartea cu pagini infinite
Capitolul 1:
-Introducere-
Degetul sau alb si rece se plimba pe cotoarele cartilor groase si vechi, cu coperti maroni, visini sau negre ce erau deja ciuruite de trecerea timpului ce se aflau pe raftul al treilea din biblioteca sali de lectura. Se opri la o carte pe care scria ceva in asteca, ceea ce o facu sa o traga afara dintre celelalte. Coperta era prafuita. Se vedea ca nu mai deschise de mult acea carte. Printre buzele ei rosi iesi un suierat si sufla puternic, facand ca praful ce acoperea cartea sa se imprastie in aerul incaperi. Nu se simtea in aer de un muritor oarecare. Dar oricum, de o alta specie fantastica ca a ei, putea fi detectat mirosul de trandafir abia imflorit ce il emana corpul sau. Se intoarse cu spatele, pasind pe parchetul visiniu si stralucitor ce se asorta de minune cu cartile si rafturile. Strabatu camera cu peretii vopsiti in bej cu cateva talouri scumpe, la fel ca ramele lor maro inchis. Se auzeau doar tocurile sale care se loveau de parchet. Ea se aseza pe scaunul negru din piele care era pozitionat intre biroul din lemn de fag si fereastra dubla, acoperita cu o perdea de catifea portocalie. Deschise cartea, ochii sai verzi precum un jad cazand pe prima foaie. Una din ferestre se deschise si pe ea intra un porumbel alb ce avea prins cu o panglica rosie un biletel spre fata. Ea se intoarse si citi cele cateva randuri.
''Sakura, acel pact cu familia Uchiha este inca stabil. Nu s-au reintors in potriva clanului vostru si sper ca nici voi nu o sa faceti asta. Pentru a-l cunoaste pe logodnicul tau, va trebui sa va intalniti pe un 'front' comun. Cel mai bine ar fi la Castelul Celor Doua Cascade. Parinti tai au fost informati. Ramane doar sa vi sa il cunosti pe cel care iti e predestinat. Tsunade!''
Vantul ce intra in camera ii ravasea parul roz si moale ca petalele unui trandafir de culoarea bomboanelor. Ochii sai priveau fix spre soarele ce aluneca de pe bolta cereasca dupa munti, aruncand diferite culori de portocaliu, galben si alocuri mov. Se ridica de pe scaun si pasi afara din biblioteca. Isi ridica putin rochia lunga pana in pamant argintie cu maneci scurte, nevrand sa se frece si murdareasca de scarile acoperite cu marmura alba. Se tinea de balustrada de lemn, visinie, trecand pe langa ferestrele uriase, asezate la distante egale, cu perdele de catifea alba. Imediat ce lua piciorul de pe ultima treapta si intra in holul urias, o lua la dreapta continuand sa mearga pe marmura ce sclipea la lumina razelor soarelui. Urca trei scari pasind pe un parchet asemanator cu cel din birou, doar ca mai inchis. Intra in living. Culoare lui te calma, la fel ca si interiorul casei in care predominau culorile bej, visiniu, maro si portocaliu dar si negru era folosit de familia Haruno.
Inca o sala uriasa o intampina pe fata care cerceta cu privirea prin incapere. Pereti erau zugraviti in maro deschis, cu geamuri mari pe peretele din fata. Pe peretele din dreapta se afla un semineu din caramida in care focul ardea jucaus. Puteai sa il admiri stand pe canapeaua portocalie din fata lui sau pe unul din fotoliile ce erau de o parte si de alta a sa, in timp ce savurai un ceai fierbinte din cestile de aur ce se aflau pe masuta din fata canapelei. Pe ea stateau parinti fetei de optusprezece ani. Femeia cu parul rozaliu ce stralucea in razele soarelui avea ochii rosi atintiti asupra flacarii in timp ce sorbea dintr-una din canile ce se aflau pe masa. Barbatul saten, tuns scurt era cu gandul in alta parte. Privea ca si sotia lui, cu ochii aceia verzi ca ai fetei lumina si sursa de caldura din semineu. La auzul fetei cei doi se intoarsera cu fata spre ea. Femeia ii zambi bland, ochii sai emanand o caldura uimitoare. Tatal sau, care de cand se nascuse fata, o considera printesa lui. De fapt, toti o considerau printesa fiind urmatoare mostenitoare la tron insa pentru el, era fetita lui tata, trandafirul intre margarete, luna dintre stele, fericirea dintre tristete, dragostea dintre ura.
Sakura se aseza pe unul din fotolii si isi privi parinti ce pareau nedumeriti.
-De ce insistati sa ma casatoresc cu el? Nici macar nu il cunosc! Nu stiu cum arata, cum se comporta, cum se imbraca. In trei cuvinte nu il cunosc.
-Draga mea, Sasuke este cel care ti-a fost promis la nastere! Este dintr-o familie buna, de printi si in plus este unul dintre putini vampiri cu sange pur ce au ramas. ii spuse vampiroaica ficei sale.
-Tin sa iti reamintesc noi suntem familia regala. Nu putem accepta pe oricine in familia noastra. In plus, de ce tineti mortis cu el?
-Pentru ca, din cate iti stiu gusturile eu, este singurul dintre toti care iti va placea.
Fata se intoarse cu spatele si alerga pe scari un sus, pana la ultimul etaj. Cu pasi repezi, trecu intr-o secunda colidorul, cat pe ce sa se impiedica in covorul rosu. Intra pe usa din capatul holului si o incuie dupa ea. Era camera fetei. Pereti de culoare rosie se asortau perfect cu parchetul visiniu inchis spre negru care era acoperit in mijlocul camerei de un covor pufos, rosu. In fata usi, se alba un terete care era impartit in sferturi. Cele doua sferturi de pe margine aveau cate nu geam dublu, iar sferturile din mijloc erau asezate in forma de ''U'' inafara. Acea portiune era din perete cam un metru, plin, ca o platforma. Iar de acolo in sus complet din geamuri. Pe asa zisa platforma din caramida ce semana mai mult cu un pat din aceeasi compozitie ca peretele, se afla o plapuma groasa din catifea rosie,moale, iar pe langa geamuri, pernute mici, patrate si rosi. In mijlocul camerei se afla un pat mare, dublu, din lemn visiniu, cu perne si invelisuri ca si restul lucrurilor si bine inteles, cu voaluri de culoarea sangelui prinse din tavan, prinse de colturile patului, astfel incat, daca dorea, se putea 'inchide' cu acele voaluri semitransparente, de o parte si de alta a sa asezate fiind doua noptiere. In fata lui, o masuta de toaleta, din lemn visiniu ca si patul, cu o oglinda mare si cu multe sertare, pe care erau asezate sticlute cu parfum de diferite forme, marimi, culori, cu pompita sau nu, cu diferite arome. Dar cel mai in evidenta iesea o sticluta rotunda, roz cu pompita din puf alba, ce avea miros de trandafir. pe peretele unde era usa de la intrare, inca o usa care ducea spre garderoba sa. Fata, se indrepta spre platforma si se aseza, intinzandu-se, cu mainile sub cap, ochii inchisi, picioarele incrucisate si cu atentia peste mari si tari. Prinsa in gandurile sale, fata adormi acolo.
Aştept comentarii şi păreri.