[Terminat] Darkness vs. light [+18, yaoi, facut de manu si gabytsswh]

[Beatrix LaVey]

Ne bucuram ca va place! Iata nextul!
Lectura placuta!



Capitolul 4


Idiotul de frate-mio inca tragea de mine sa merg acasa. Erau ai mei de parere ca eu sunt slab, insa abia tragea de mine. Mi-am scos coltii ranjind draceste la el, injurand si cerand sa imi dea drumul, insa draci daca ma lasa! Arata ca un idiot si toata lumea intorcea capul dupa mine. Mi se facea rusine cu asa hal de persoana pe strada. Cum dracu` as putea eu sa il ucid pe cretinu` asta?! Era mai puternic cu mult decat mine, astfel ca nu il puteam ucide, insa nici el nu ma putea ucide pe mine. Duca-se dracului!
M-am smucit din minile sale si am pornit spre Death Angel pe urmele sale. I-am zis idiotului sa mi-o suga, apoi am disparut. Imi adoram puterile. Ma plimbam ametit pe strazile orasului, gandindu-ma ce alta varianta in afara devenirii a unui vampire jegos aveam sa scap de idiotul de Luminor si fiecare vampire care ma urmarea, protejandu-ma astfel de dracu-n patru, ca nu vroia nimeni sa imi faca nimic.
M-am dus la garsoniera mea. Nu imi placea sa stau la ai mei, ma plictisea. Mama ma cocolosea cu atentii, ceea ce imi displacea enorm. Ei chiar credeau ca sunt un copil?! Imi puteam purta si singur de grija! Am intrat in casa si m-am dezbracat, ramanand in boxeri, cum imi placea sa stau, doar ca homosexualul ala de Luminor nu imi permitea. Mai bine zis privirea lui de psihopat obsedat sexual si cretin pocit. Se uita dupa mine cum ma uitam eu dupa femei.
Am auzit cum cineva bate in usa. Luminor! Incep sa injur de morti, de mame si de fiecare lucru ce imi vine la gura. Asta se tinea ca scaiu` de mine! Insa cand am ajuns la usa si am deschis am ramas masca: in fata mea statea Yu, cel de care mi se spusese sa ma feresc.
M-a lovit in gat,apoi am simtit cum totul se intunca in jurul meu si cad…

In momentul in care m-am trezit, am dat sa ma ridic, insa eram legat si la maini si la picioare, si nu ma puteam misca. Rahat! L-am vazut pe Yu in fata mea, lustruind linistit o katana. O katana?! Sper ca nu e pentru gatul meu.
M-am uitat lung la trasaturile sale: avea parul facut in tepi, cu o coada la baza gatului. Ochii ii erau de un albastru metalic, sau cel putin asa mi se parea mie. Straluceau ca niste licurici. Erau demonic!
Am inceput sa tip speriat, sa urlu ca vreau acasa! Astia aveau dreptate, chair eram slab. M-am uitat speriat in jur, nestiind unde ma aflu.
- Nu mai tipa. Eu fac regulile aici. Eu detin puterea.
M-am uitat la el. Era calm. Si nu era deloc inspaimantator. Ma rog, in afara de ochi nu parea inspaimantator.
- De ce imi faci asta? Am intrebat cu glasul stins, lasandu-ma pe spate. Eram dezbracat, asa cum ma luase de acasa. M-am uitat la el atent, apoi mi-am inchis ochii. Daca urma sa mor, macar sa nu ma tem.
Am auzit cum forma un numar de telefon, apoi i-am auzit vocea mamei la telefon.
S-a asezat langa mine si mi-a pus telefonul la ureche. Ma temeam de prezenta lui.
- Mami… te rog, salveaza-ma! Am spus in telefon aproape plangand.
Am simtit ceva tare si rege pe fata mea si apoi o zgarietura care ma facu sa incep sa plang, desi nu ma durea prea tare, insa imi era frica de Yu. Vroiam sa fiu acasa. Mi-am simtit sangele dulce curgandu-mi de pe fat ape gat si apoi picurand pe patul vanatorului.
- Romeo va pati la fel cum a patit si Kiro! L-am auzit pe demon sau ce dracu` o fi fost el spunandu-i mamei la telefon. Dar mai rau! A adaugat mai apoi.
M-am cutremurat. Ce avea sa insemne acest ‘’ dar mai rau ‘’?! Si cine dracului era Kiro si ce legatura avea una cu cealalta!? Vroia sa ma omoare pe mine pentru nu stiu ce razbunare a lui Kiro si dracu` sa ma ia! Am inceput sa plang, speriat. Sangele – caci plangeam cu lacrimi de sange – mi se scurgeau pe fata palida din cauza fricii acum. Oare ce avea sa se intample cu mine? Ce avea acest Yu de gand cu mine?
Am suspinat de cateva ori, apoi inchise telefonul.
- Cine e acest Kiro? Intreb trecandu-mi limba peste buze.
Mi-am deschis ochii, pentru a-l privi atent. Isi fixa ochii in ochii mei. I-am putut citi tristetea. Atinsesem un punct sensibil? Cine era Kiro? Curiozitatea imi crescu.
Yu se aseza pe pat si ma privi atent. Incercam sa scap. Pentru un moment am vazut o sclipire de nebunie in ochii sai demonic. Parca ar fi vrut sa ma omoare…
- A fost cineva la care eu am tinut enorm de mult. Isis la ucis, mai adauga apoi si ofta. Imi parea rau pentru el. Il inelegeam. Cel putin asa credeam. Si eu avusesem un prieten foarte bun cand eram mic, insa fusese ucis de vampiri. Pe el nu il transformasera, ci il lasasera sa moara.
Lacrimile au inceput sa curga tot mai mult pe chipul meu, dar nu de frica, ci din cauza ca imi parea rau pentru el. Amintirile imi aduceau aminte perfect cat de tare durea sa pierzi pe cineva drag.
- Nu mai plange, imi spuse Yu privindu-ma atent.
- Cum as fi putut sa nu plang?! Ma vei ucide pentru o crima comisa de mama mea, care nici macar nu e mama mea. Plus de asta, amintirile ma oblige sa plang. Stiu cum e sa tii la cineva si sa fie ucis. Nenorocitii aia de vampiri, creaturile alea blestemate, mi-au ucis cel mai bun prieten. Pe mine insista sa ma faca vampir complet, dar numai eu stiu cat i-am implorat sa imi trasforme cel mai bun prieten. Dar nu, nu! Tarfa aia de Luminor l-a ucis! Il urasc! Urlu eu la Yu, de parca el ar fi avut vreo vina. Era ciudat cum ma dezlantuiam tocmai acum, si de fata cu un necunoscut.
M-am uitat atent la chipul sau. Nu parea chiar atat de inspaimantator, insa ma asteptam sa ma ucida in curand.
- Ucide-ma, am cerut plangand. Nu merit sa traiesc. Fac parte dintr-o rasa blestemata. Nu merit sa traiesc! Ucide-ma! L-am implorat pe acesta, insa el ma privi fix in ochi.
Ce avea sa se intample?