New York

[tamoshiku]

Pentru mine este un capitol special…..Sunt în clasa a IX-a aşa că vă promit un capitol puţin mai lung şi plin de surprize.



IX


M-a îndepărtat de lângă el fără să mă privească. Am simţit o răceală cumplită, brusc sa închis în el de parcă nu vroia să mai fie aproape de mine.
- Sasuke… Îmi întind mâna, dar el mi-o prinde şi mi-o strânge. Mă…mă doare.
- Nu mai mori? Vocea lui era rece şi plină de venin, am înghiţit sec şi mi-am ţinut lacrimile în frâu. Când mori să mă mai cauţi, poate atunci vom mai avea ce să vorbim.
Îl priveam şocată, dar privirea lui s-a mutat repede undeva în spatele meu. Nişte voci au început să se audă undeva în faţa avionului. L-am observat pe Itachi care venea spre mine şi m-a rugat să facem schimb de locuri. Am plecat cu privirea în jos reuşind să aud ultima frază a lui Itachi.
- Crezi că e o idee bună ca ea să ajungă să te urască? Dacă nu vei supravieţui?
Am ajuns lângă roşcat, care m-a strâns prieteneşte de mână şi mi-a zâmbit la fel. Când mi-a dat drumul am putut auzi vocile care se apropiau tot mai mult de noi.
Nu prea dădeam importanţă celor doi bărbaţi, după voci am realizat că sunt doi. Vocile sau oprit şi cei doi se pare că ne priveau pe mine şi pe Sasori. Acum a fost rândul meu să îl strâng de mână, dar eu nu i-am dat drumul. Nu ştiu dacă încercam să-l liniştesc pe el sau să mă liniştesc eu.
- Ea zi Dei, vezi şi tu ce văd eu?
- Bine-nţeles, Pain. Se pare că căţeluşul lui Uchiha a urcat în acelaşi avion cu noi. Of, of, uite că ne-a adus şi pe cineva cu care să ne distrăm. Chiar nu trebuia să fi atât de drăguţ, dar acum nu avea timp.
- Poate tu nu ai, dar eu am. Ce spui păpuşă, ne distrăm?
- Mereu pierzi. Şi poate că m-aş certa mai bine cu Madara decât cu tine.
M-am ridicat privirea, iar Deidara a ţipat ca idiotul speriind-ui pe toţi. Am văzut cum Sasuke şi Itachi erau în picioare cu pistoalele pregătite, dacă era vreun risc.
Am zâmbit cât am putut de dulce şi am întrebat dacă nu primesc şi eu o îmbrăţişare de la tigrişori mei. Pain sa purtat normal şi m-a îmbrăţişat amical, în timp ce privirea lui era îndreptată doar spre Sasori. Mai penibil de atât poate fi? Răspunsul e da, pentru că Deidara nu sa mulţumit cu o simplă îmbrăţişare, şi-a presat uşor buzele peste ale mele. Acum chiar a exagerat, parcă între noi totul s-a terminat acum mult timp.
Îl împing puţin şi îi dau o palmă peste faţa aia frumuşică. Îi analizez pe cei doi, urăsc să recunosc, dar arată al naibi de bine. Părul portocaliu a lui Pain era ciufului şi un piercing nou în buza de jos. Amândoi purtau tricouri negre şi blugi de aceiaşi culoare. Deidara arăta mult mai bine decât el, ochii lui albaştri păreau mai frumoşi decât nici o dată, iar buzele lui mai dulci decât ale oricui. O doamne, şi părul ăla blond, ce mi-aş dori să-mi înfig degetele în el şi să îl smulg. Da tocmai spuneam că arată bine şi are buze dulci, dar cum îşi permite să mă sărute după tot ce mi-a făcut.
Acesta mă întreabă nedumerit ce se întâmplă cu mine, dar portocaliul mi-o ia înainte cu răspunsul atât de evident.
- Cred că urăşte să fie înşelată cu o paraşută apoi părăsită pentru ea.
Eu aş fi spuso în alt fel, dar tot la concluzia asta aş fi ajuns.
- Cum o chema? Milky, Maily, Mary, uite că nu îmi amintesc. Pain făcea asta intenționat.
- Pe aproape, Miry. Am rostit numele cu cea mai mare scârbă pe care am simţito vreo dată.
Am aruncat o privire spre Sasuke, pe care Itachi încerca să-l calmeze. Uite că nu ai reuşit să-ţi ascunzi ceea ce simţi Uchiha, mă urăşti şi vrei să mă vezi moartă nu. Ce ai spune dacă mai vedea în braţele unuia dintre duşmani tăi, sigur asta te va răni mai mult decât posibila invitaţie la înmormântarea mea. Mi-am pus mâinile pe pieptul blondului în timp ce-i şopteam la ureche că poate să se considere iertat, dar îmi este şi dator. Observ un zâmbet pervers pe chipul lui şi continui să-i şoptesc că nu vreau să mă confunde cu Miry.
Îmi şopteşte şi el un scuze în timp ce mă muşcă uşor de lobul urechi. Arunc încă o privire spre Sasuke, şi acum era pur şi simplu roşu de nervi. Asta nu era tot, persoanele ne priveau şocate, nu ar trebui să mă mire. Adică, băieţi au pistoalele la vedere, iar eu se tocmai că m-am împăcat cu iubitul care m-a înşelat şi părăsit pentru o „domnişoară ”. Majoritatea vor crede că m-am simţit ameninţată sau ceva de genul ceea ce probabil crede şi Sasori. Eu nu fac altceva decât să risc pentru Sasuke, nu vreau nici în ruptul capului ca ei să vadă că este acolo.
Planul îmi merge de minune, bondul nu are ochii decât pentru mine, iar portocaliul nu avea de gând să-l piardă din ochii pe roşcat. Aşa că ajung să stau cu Pain chiar în spatele lui Dei şi Sasori. Chiar dacă blondul a încercat să protesteze nu a avut nici o şansă împotriva lui Pain. Ştiam deja de ce a făcut asta, pentru că ar risca să stea el lângă Sasori în timp ce Dei e aşa zăpăcit, iar dacă eu stăteam cu el nu avea pe cine să ea ostatic dacă era vreo problemă.
Deci tocmai am devenit ostatică, dar măcar ştiu că Sasuke e în siguranţă acolo unde e. Acum mai trebuie doar să mă să asigur că Sasori nu va avea să mai fie implicat în prostia asta imediat ce vom ateriza.
- Vei, nu te mai uita aşa atent că nu va face nimic, dacă vrei poţi să ţi jucăria aia spre mine.
- Care dintre ele? A zâmbit pervers în timp ce şi-a întors privirea şi pistolul spre mine. Deci ce cauţi cu el?
- Instructorul meu, vreau să mă apuc de curse.
Nu a făcut decât să dea aprobator din cap în timp ce putea pistolul undeva în buzunarul din spate. Am zâmbit şi mi-am dat seama că pistolul nu avea gloanţe, dacă avea nu îl punea în buzunarul din spate. L-am întrebat pe cine crede că sperie cu un pistol fără gloanţe şi el nu a făcut decât să afrme că memoria mea este extrem de bună, daca mi-aş aminti şi cine m-a violat în trecut ar fi perfect. L-am fulgerat cu privirea şi a înţeles că a întrecut măsura, dar s-a şi bucurat pentru că a înţeles că nimic nu s-a schimbat. Dacă ar ştii el că am aflat, şi că îl iubesc pe cel pe care l-am urât atât timp, cel căruia i-am dorit moartea de fiecare dată când mă gândeam la ceea ce sa întâmplat şi nu îmi puteam aminti nimic.
Am rămas şocată şi am realizat că aterizam, iar Pain îmi lega centura, pentru că nu vrea probleme cu blondul din faţă.
Am coborât după Pain şi înaintea lui Deidara din avion după care Sasori a început să se apropie relaxat.
- Trei ore e suficient?
Vocea îi era lejeră, de parcă totul era normal şi nimic rău nu s-ar putea întâmpla. Am aprobat în timp ce mă îndepărtam alături de cei doi de avion. Mâna lui Dei era pe talia mea şi ochii lui mă priveau din cinci în cinci secunde de parcă nu-i venea să cred că sunt acolo şi se aştepta să dispar.
- Vrei să dispar tigrule?
Nu a spus nimic doar m-a condus la ieşirea din aeroport şi m-a întrebat ce caut aici. Răspunsul nu îl aveam, dar sunt rapidă şi mă pricep la invenţii , aşa că am băgat o minciună despre nişte maşini interesante. A afirmat că am venit aici pentru cursele nocturne, adică cele ilegale. Am scos un zâmbet complice, iar el a spus că nu trebuie decât să scăpăm de cei doi şi mergem liniştiţi. Am afirmat şi am urcat cu el pe bancheta din spate a taxiului. Tot drumul Pain mi-a pus întrebări despre ce am făcut şi i-am spus adevărul cu anumite ezitări. Nu i-am spus că Hinata e însărcinată cu Naruto, pentru că el a iubito sincer cândva, şi nici nu am zis despre relaţia mea cu brunetul. Când am coborât m-am trezit în faţa unui club cu numele meu. Neoanele roz se vedea probabil noaptea, dar acum era zi şi era închis. Era un loc frumos, pe care sigur babacul de Madara l-a construit exact ca cel din Japonia. În exterior nu arăta cine ştie ce, părea o clădire obişnuită. Am vrut să vad mai mult din interior, dar blondul m-a tras repede pe nişte scări de metal şi nu am putut să văd nimic. L-am urmat pe Pain într-un birou frumos aranjat, pereţi erau roşi, o masă de sticlă era aşezată în mijlocul camerei şi o canapea în faţa ei. Lângă birou era scaunul şefului şi doua fotolii de cealaltă parte a biroului negru.
- Unde sunt nepoţi mei?
Vocea îi era identică cu a lui Sasuke, cum de nu mi-am dat seama până acum. Oare el chiar este unchiul lor? Credeam că poze pe care o avea în trecut pe birou, şi pe care am sparto o dată nu era cu ei. Pein a început să îi explice că nu i-a văzut şi probabil că nici măcar nu au fost acolo şi pista a fost greşită. Când a terminat Dei m-a scos din spatele lui şi am văzut acelaşi zâmbet părintesc din parte lui Madara. Acum nu mult timp chiar am ajuns să cred că este exact tatăl pe care l-am pierdut cândva. Nu arăta atât de bătrân pe cât era, la 50 de ni părut îi era încă brunet, iar ochii negri ca abisul erau mereu veseli când mă priveau. Chipul lui palid parcă radia de fericire în momentul în care a fost sigur că sunt eu.
- Majong?
Acesta a zâmbit şi a aprobat din cap. După ce băieţi au ieşit m-am apropiat de el şi m-a îmbrăţişat exact ca un tată care şi-a făcut mereu griji pentru fetiţa lui, iar acum se bucură că este acasă. Pain a adus jocul şi a întrebat dacă mai avem nevoie de cava, iar după ce a auzit că poate pleca nu a mai stat pe gânduri. Am aranjat fotoliile de o parte şi alta a mesi şi am început să jucă. Madara era atât de neconcentrat încât am început să-mi fac griji pentru el. L-am întrebat dacă totul este în regulă, dar acesta nu a răspuns, doar a privit distant tabla de joc. Când am spus că dacă are nevoie de ceva voi face tot posibilul să-l ajut m-a privit.
- Nu pot să-ţi cer să-ţi calci sentimentele în picioare. Când Deidara te-a înşelat nu credeam că îl vei ierta vreodată, eram sigur că acesta a fost motivul pentru care ai plecat, dar se pare că planurile mele nu ai succes.
- Nu m-am întors pentru el.
Am auzit nişte zgomote şi uşa s-a deschis, iar în prag se aflau Sasuke şi Itachi care eu fost împinşi înăuntru de Hidan şi Kisame. Madara s-a uitat la mine şi parcă a cântărit tot ce i-am spus în ultimele minute apoi le-a cerut băieţilor să-l ducă pe Itachi în camera lui. Am vrut să mă retrag, dar acesta m-a oprit spunând că îl pot ajuta aşa cum am promis.
- Sakura vreau ca tu...



Cama atât... sper că nu v-am dezamăgit cu acest capitol... Am grăbit puţin acţiunea pentru că nu avea idei la descrieri...