28-01-2011, 11:58 PM
Pădurea se desfăşoară în jurul meu, ramurile reci mă ating, mă rănesc uşor şi mă înspăimântă. Ce caut eu aici? E întuneric, e târziu, îmi e frică...Tu nu dai vreun semn că vei ajunge. Dacă nu mai vii? Nu, nu, nu! Îmi scutur capul repede să alung orice gând prăpăstios, nu are rost să invoc mereu ce e mai rău.
O siluetă prinde contur undeva în faţă, dar nu îndrăznesc să mă apropii prea mult. Încă un suspin se aude şi curiozitatea mea începe să ia o formă. Nu! Nu contează asta! E suficient că cineva plânge aici, că vad acea persoană şi nu cred că e cine ştie ce bau bau. Ah, ce chestie, probabil o să încep şi eu să plâng în curând, sentimentul ăsta pare a fi molipsitor. Mă opresc în loc, mă uit în toate părţile, nu prea mai disting mare lucru în rest, doar un întuneric opac ce se joacă cu imaginaţia mea, mă îngrozeşte. Haide, nu îţi fie frică! O să ajungă, o să fie bine, termină cu copilăriile astea! Sau poate nu o sa fie bine...Mă aşez jos, pe solul puţin umed şi rece şi îmi duc genunchii la piept îmbrăţişându-i. Îmi sprijin capul de ei şi mă uit aiurea; oricum nu văd mare lucru. Aerul e îngheţat şi atmosfera asta e încărcată de un sentiment greoi, care mă sufocă. Parcă toată lumea s-a luat la ceartă şi toate merg pe dos în seara asta.
Poate ar trebuiesă plec...Îmi e şi somn. Nu! Mai aştept puţin, nu mor dacă mai aştept puţin.
Occ: Verrine.
[Erm, scuze dacă am întrerupt acţiunea aici sau ceva, dar cum nimeni nu a spus cine ar vrea sa urmeze am postat şi...Erm...Sper sa nu fi încurcat pe nimeni...Scuze dacă am stricat ceva
]
O siluetă prinde contur undeva în faţă, dar nu îndrăznesc să mă apropii prea mult. Încă un suspin se aude şi curiozitatea mea începe să ia o formă. Nu! Nu contează asta! E suficient că cineva plânge aici, că vad acea persoană şi nu cred că e cine ştie ce bau bau. Ah, ce chestie, probabil o să încep şi eu să plâng în curând, sentimentul ăsta pare a fi molipsitor. Mă opresc în loc, mă uit în toate părţile, nu prea mai disting mare lucru în rest, doar un întuneric opac ce se joacă cu imaginaţia mea, mă îngrozeşte. Haide, nu îţi fie frică! O să ajungă, o să fie bine, termină cu copilăriile astea! Sau poate nu o sa fie bine...Mă aşez jos, pe solul puţin umed şi rece şi îmi duc genunchii la piept îmbrăţişându-i. Îmi sprijin capul de ei şi mă uit aiurea; oricum nu văd mare lucru. Aerul e îngheţat şi atmosfera asta e încărcată de un sentiment greoi, care mă sufocă. Parcă toată lumea s-a luat la ceartă şi toate merg pe dos în seara asta.
Poate ar trebuiesă plec...Îmi e şi somn. Nu! Mai aştept puţin, nu mor dacă mai aştept puţin.
Occ: Verrine.
[Erm, scuze dacă am întrerupt acţiunea aici sau ceva, dar cum nimeni nu a spus cine ar vrea sa urmeze am postat şi...Erm...Sper sa nu fi încurcat pe nimeni...Scuze dacă am stricat ceva
]