[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Multumesc mult pentru comm-uri fetelor.Ma bucur ca va place si sper sa mai veniti pe aici.Va doresc un An Nou fericit si distractie placuta in seara asta.Nexttt...:

***

Plecase...Blake privea camera goala si nu-i venea a crede ochilor. Pustiul plecase fara sa zica nimic. "Calm, Blake. Calm. Nu are rost sa te enervezi. Totul s-ar putea sa aiba o explicatie logica. " Dar vocea ratiunii nu prea se facea auzita. Cum de indraznise sa plece asa de capul lui? Doctorul se intoarse pe calcaie, cu intentia de a se duce la el in birou, fiind cat pe ce sa se ciocneasca cu Daniel, care venea din directia opusa.
-Salut, Blake, zise acesta binedispus. Ce-i cu fata asta?
-A plecat.
Daniel il privi mirat neintelegand la ce se referea.
-Cine a plecat?
-Nenorocitul ala de pusti. Cand pun mana o sa regrete ziua in care m-a cunoscut! Nervii incepeau sa iasa la suprafata cu puterea unui adevarat taifun. Blake se gandea ca arata probabil ca unul din personajele din desenele animate care scoate fum si flacari pe urechi si nas, dar nu ii pasa. Jesse ii facuse o promisiune si nu se tinuse de cuvant.
-Daca nenorocitul ala de pusti e Jesse sa sti ca tocmai am vorbit cu el.
-Poftim?! unde?
-Ne-am intalnit pe hol. Iesise la o plimbare. Pentru numele lui Dumnezeu calmeaza-te odata.
-Continua, zise Blake cu o voce amenintatoare.
-Cum ziceam...Daniel facu o pauza, iesise la plimbare cand a primit un telefon. Cred ca era ceva important ca s-a schimbat un pic la fata dupa conversatia avuta. Apoi mi-a zis ca trebuie sa plece si a luat-o la fuga pe scari in jos.
-Si tu l-ai lasat? Asa pur si simplu? trebuia sa faca apel al toate resursele de autocontrol pe care le detinea pentru a nu-l strange de gat pe prietenul sau.
-A zis ca astazi ii semnezi actele de externare. Ce putea sa-i fac? sa-l leg?
-Da!! zise Blake exasperat.
-Cred ca zi ti-ai uitat ratiunea acasa, amice. Totusi, zise Daniel amuzat, cred ca poti sa-l prinzi din urma daca te grabesti.
-De ce dracu n-ai zis mai repede?
Blake isi lasa prietenul in pace si incepu sa alerge ca un nebun spre casa scarilor. Se cam saturase de toata alergatura asta. Avea impresia ca in ultimele zile numai asta facuse. Injura in gand numarul infernal de scari inguste pe care trebuia sa le coboare pentru a ajunge in garajul subteran al spitalului. Mai mult ca sigur, acolo mersese si Jesse, caci acolo avea parcata masina.
Ajuns jos, privi in toate partile in incercarea de a-l gasi pe baiatul care incepea sa-i scoata peri albi. Nu dura mult si il repera. Se indrepta cu pasi apasati, incercad sa-si controleze nervii, spre el si se posta in fata masinii, care, dupa cate se parea, nu vroia sa porneasca.
-La dracu! rabla tampita. De ce nu pornesti? vocea tanarului se lovi de peretii grosi si reverbera in toate partile.
-Ce crezi ca faci? aparent Blake dadea impresia de calm ,dar era vorba numai de calmul dinaintea furtunii si se preconiza o furtuna al naibii de mare.
Jesse tresari si-si ridica privirea spre barbatul din fata sa. Nu isi dadea seama la ce se gandeste, dar instinctul ii spunea ca nu era de bine.
-Salut Blake. Imi pare rau, dar acum nu am timp de vorba. Iti voi explica totul mai tarziu.
-Unde crezi ca pleci?
-S-a ivit ceva important.
-Nu aia te-am intrebat, pustiule.
Jesse ofta. Pana la urma va trebui sa-i spuna totul, caci, la cat de nervos era doctorul, sigur nu s-ar fi dat din fata masinii. Nu vroia sa-l calce si sa-l mai aiba si pe el pe constiinta.
-Ma sunat Nick, un coleg, continua Jesse cand vazu ca Blake ridica intrebator o spranceana. Are ceva necazuri in EastVillege.
-Ce dracu cauta un om normal in EastVillege? Locul e plin de traficanti de droguri si de prostituate.
-Tocmai asta e
. Nick nu e tocmai un om normal. Jesse ranji. Nu se astepta ca Blake sa inteleaga. Mi-a zis ca a primit un pont ca ceva important se va intampla azi. El banuia ca un nou transport de droguri va intra in port.
-Acum? in amiaza mare? Blake parea exasperat. E absurd!
-Nu e prima oara cand transporturi mai importante ajung ziua. Si in nici un caz nu e nici ultima. Din pacate banuiesc ca pontul e fals.
-De ce?
-Un tip pe nume Martinez l-a anuntat. E un trantor de prima mana, care mai face ceva afaceri micute. In mare e un turnator. Si-ar vinde si propria mama pentru ceva banuti.
-Crezi ca l-a vandut pe Nick sau cum l-o chema?
-Is sigur de asta. Nick s-a implicat un pic prea mult in aceasta afacere. Ii urmareste de mult timp pe fratii Huarez.
Blake simti ca il lasa picioarele. Fratii Huarez erau asa numitii lorzi ai drogurilor din regiunea L.A.-ului. Erau de neatins. Oamenii lor se aflau peste tot: din porturi pana in politie si tribunale. Cuvantul lor era lege in lumea interlopa. Cum naiba de reusea Jesse sa se implice in asa ceva? Il privi timp de cateva momente pe tanarul din fata sa si isi dadu seama ca nu avea cum sa-l opreasca. Va merge acolo. Indiferent daca el era de acord sau nu.
-Vin cu tine, zise doctorul fara sa se gadeasca. Lasa-ma pe mine la volan. Il impinse pe scaunul din dreapta pe Jesse care il privea surprins.
-Nu te pot lasa sa mergi acolo, spuse tanarul dupa ce isi mai reveni din socul initial.
-Si crezi ca tu esti in stare sa conduci? chiar daca te simti mai bine acum, rana inca este proaspata. Daca ti se deschide rana vei ajunge din nou la spital.
Jesse ofta. Stia ca doctorul avea dreptate. Nu era tocmai refacut, dar nu avea in cotro. Nu putea sa-l lase pe Nick acolo. Ii era dator. Daca nu ar fi fost Nick el acum ar fi putrezit la doi metrii sub pamant undeva prin Irak.
-Bine. Fie. Dar daca iti zic sa faci ceva, faci. Fara sa pui intrebari. Ne-am inteles? vocea sa era mai serioasa decat o auzise vreodata Blake. Acea lucire de copil naiv si nevinovat ii disparuse tanarului din ochi, fiind inlocuita de o hotarare de neclintit.
-Da, ne-am inteles.
Blake intoarse cheia in contact si minune: masina porni. Demara in forta indreptandu-se cu viteza crescanda spre portul Los Angeles. Aveau noroc, caci nu era ora de varf si circulatia era cat de cat lejera. In timp ce conducea privea cu coada ochiului spre Jesse care parea cufundat in ganduri. Apoi observa cum acesta baga mana sub scaun ca sa scoata ceva. Clipi de cateva ori cand vazu obiectul din mana tanarului. Era un pistol.
-De unde il ai?i ntreba Bake surprins. Jesse nu parea genul care sa se incurce cu arme. Ce ai de gand sa faci cu el?
-Ce crezi? e pentru protectie. Tu fi atent la drum si ma baga pe mine in seama.
Jesse vazuse surpriza din ochii doctorului cand observa pistolul. Nici lui nu prea ii placeau armele, dar la nevoie stia sa le foloseasca. Si acum va avea nevoie. Controla arma sa vada daca totul era in regula. Incarcatorul era pe jumate plin si avea un glonte pe teava. Spera ca vor ajunge. Dar in caz ca nu, mai avea 2 incarcatoare de rezerva sub scaun.
Imaginea portului se profila la orizont cu navele sale mari ancorate pe alocuri. Simti cum Blake incetineste.
-Unde?
-Doctul 5.
Masina se indrepta in acea directie. Jesse privea inainte, toata atentia fiindu-i concentrata acolo. Simtea adrenalina din sange, inima care incepuse sa-i bata mai tare si pielea care se infiora in asteptare. Toti muschii ii erau incordati, pregatindu-se mental pentru ce va urma. Singurul sau regret era ca Blake se afla cu el.
Masina opri un pic mai departe de docul 5. Jesse se dadu jos privind in toate directiile. Era cineva acolo. Nu ii vedea, dar stia ca sunt acolo si ca ii asteapta.
-Ai grija. Daca este nevoie gasesti un pistol in torpedou. Stai cu motorul pornit ii zise lui Blake care il privea surprins.
-Bine, zise acesta dupa o scurta ezitare. Apoi il prinse de mana si-l trase spre trupul sau sarutandu-l scurt, dar apasat pe buze. Nu sta mult.
Jesse aproba cu o miscare usoara a capului si se indeparta de masina...