Amenintarea

[Marina.]

Capitolul 5

O zi, mai era doar o zi pana cand o mare nenorocire se va abate peste Konoha. In sat, era o agitatie de nedescris.
Stiind ca nu mai are cum sa-i ascunda, Tsunade i-a spus lui Naruto adevarul. Prima data, acesta a inceput sa rad crezand ca totul era doar o gluma, dar cand a vazut privirea serioasa, cu o nota de ingrijorare a femeii, a inteles ca blonda nu avea nicun chef de glume si ca acela era purul adevar.
A ramas, mai mult sau mai putin, socat incepand sa urle intreband ca de ce nu i-a spus nimeni pana atunci, dar, in mod miraculos, Hinata l-a calmat facandu-l sa accepte situatia.
Inteleptii satului au pus la cale o strategie de atac si aparare. Trebuia sa tina Vulpea in sat cu orice pret. Aveau termen o singura zi sa o opreasca. Lucrul acesta parea imposibil, dar ei nu-si pierdusera speranta.
Era sfarsitul zilei. Urmatoare, pe la ora doisprezece, cosmarul satenilor va deveni realitate.

* * *

La usa apartamentului detinatorului Kiuubi-ului, Hinata incerca sa-si faca curaj sa bata. Vroia sa-l mai vada macar o singura data pe baiat.
Nu se stia cu certitudine daca va mai supravietui atunci cand vulpea cu Noua Cozi va fi ucisa. Daca va fi!
Intr-un final, tanara fata a tras aer in piept ciocanind la usa de culoare neagra.
Din apartament, cateva zgomote s-au auzit, iar in cateva secunde, blondul era in fata usii.
Cand a vazut-o, acesta a afisat un zambet lar invitand-o inauntru.
-Hinata, ce bine-mi pare sa te vad! a spus acesta lunad-o in brate imedia ce a inchis usa.
O iubea ca pe o sora, iar tanara intelesese asta, doar ca nu se putea impaca cu ideea. Stiuse mereu ca blondul a fost, este si va fi intotdeauna indragostit de Sakura.
Stia lucrul acesta si ori de cate ori isi amintea ii venea sa rupa tot in calea ei, dar nu era genul acela de persoana, ci una linistita si timida. Poate si din cauza comportamentului ei tanarul n-o iubea asa cum ea ar fi vrut. Erau exact ca doi magneti cu polii opusi. Chiar daca se spune ca "Polii opusi se atrag" , se parea ca aici nu era la fel.
-Si ce vant te aduce pe aici? a intrebat acesta invitand-o pe bruneta in sufragerie si spunandu-i sa se aseze.
-P-pai... vroiam sa te vad. Esti bine? a intrebat aceasta cu o voce joasa privind podeaua abea abtinandu-se sa nu dea drumul lacrimilor.
Naruto s-a asezat langa ea punandu-i mana pe umar.
-Da, ma simt bine! Recunosc faptul ca sunt speriat de ceea ce urmeaza sa se intample, dar nu-mi fac griji pentru mine, ci pentru voi. Nu vreau sa va ranesc. ii raspunde acesta avand un zambet slab pe buze. Daca asta mi-a fost destinul, il accept. oricum, nu am de ales. Dar vreau sa- mi promiti ceva, Hinata: Vreau sa-mi fagaduiesti ca te vei duce undeva in siguranta. Nu vreau sa-ti fac rau! Sunt constient ca asta e ultima data cand te vad, pentru ca stiu ca nu am cum sa supravietuiesc. continua acesta, in tot acest timp privind-o pe copila in ochi.
Aceasta nu s-a mai putut abtine, dandu-si frau liber lacrimilor. L-a privit si ea in ochi, dupa care, brusc, i-a dat un sarut scurt pe buze. Blondul nu a apucat sa spuna ceva deoarece bruneta a iesit vijelios din apartament fiind rosie la fata. Nu-si imiagina niciodata ca ar avea curajul sa-l sarute, dar iata ca s-a intamplat.

In apartament, Naruo privea un punct fix din podea, iar cu doua degete, isi atingea buzele. ANiciodata nu crezuse ca Hinata ar putea fi indragostita de el.

* * *

In biroul Hokage-ului, blonda statea de vorba cu Kakashi. Tsunade era asezata la birou, iar argintiul era sprijinit de suprafata din lemn, in partea dreapata a femeii.
-Imi fac griji, Kakashi! Daca nu vom reusi? Daca Vulpea cu Noua Cozi va distruge satul? Daca... , dar nu a mai putut continua pentru ca barbatul i-a pus un deget pe buze.
-Ai incredere! O sa vezi ca totul va fi bine!
Femeia il priveste cateva clipe in ochi dupa care spune:
-As vrea, as vrea sa fac ceva pentru ca nu stiu daca voi supravietui.
Shinobi-ul o privea confuz. A vrut sa intrebe ce anume, dar Tsunade s-a ridicat brusc de pe scaun. I-a dat masca jos sarutandu-l.

* * *

Incet, incet, soarele isi lua ramas-bun de la satenii ingrijorati, iar pe cer a aparut Luna cu slujnicele ei, stelele.
Satul Frunza devenea din ce in ce mai linistit. Fiecare om intra in casa incercand sa doarma. Pe la miezul noptii, nu se mai auzea niciun zgomot. Parca si necuvantatoarele stiau de nenorocirea ce avea sa se intample si nu cugetau sa faca vreun zgomot.

A doua zi, nici nu rasarise bine Soarele ca toti shinobii s-au adunat la marginea Konohai luandu-l si pe Naruto cu ei. Acesta ii privea buimac. Nici nu se trezise bine si se afla acolo unde se afla. Tsunade i-a explicat totul in amanunt, iar acesta, cum era de asteptat, s-a intristat. Nu spera ca acea zi sa soseasca asa de repede.

* * *

In casa Sakurei, aceasta se trezise foarte devreme. Era in bucatarie luand micul dejun. Era imbracata intr-o pereche de pantaloni trei sferturi, o bluza si o jacheta. Parul si-l avea prins intr-o coada de cal, iar bandana ninja o avea pusa pe frunte. Mai avea si o pereche de sandale de culoare neagra, la fel ca toate celelalte accesorii.
Dupa ce a terminat de mancat, si-a luat gentutele cu arme ninja. A iesit din casa indreptandu-se cu viteza spre locul unde erau ceilalti.
Se temea, nu nega asta, dar prietenia ce o avea fata de Naruto ii dadea putere.

"Daca as stii ca as putea sa-ti salvez viata, iti spun din inima, dragul meu prieten ca mi-as da-p pe a mea. Oricum nu mai am de ce sa traiesc." gandea copila privindu-l pe blond deoarece ajunsese la marginea satului.

Ora pranzului era din ce in ce mai aproape. Toti cei prezenti s-au indepartat de Naruto.
-Totul va fi bine! o aude acesta pe Sakura dupa care nu mai simte nimic.