15-07-2014, 10:25 PM
Mi-am propus de mult timp sa trec pe aici si uite ca am gasit momentul perfect de procrastinare. Nana. Nici nu pot curpinde in cuvinte ce inseamna animeul asta pentru mine. Cred ca l-am vazut prima data acum vreo sase ani, intr-o vara. Mai precis, in vreo cinci zile, pentru ca cu greu ma desparteam de el ca sa mai fac si altceva. Tin minte ca am plans la final si m-a lasat cu un gust teribil de amar si voiam mai mult si mai mult asa ca evident ca m-am apucat de manga, citind-o de unde se oprise animeul. Am devorat fiecare pagina, am mai plans o tura la unele scene mai devastatoare decat orice se intamplase pana atunci in anime si am ramas in aer. O data la cateva luni imi rezerv vreo ora sa caut in disperare stiri si informatii noi despre manga, dar fara niciun succes, ceea ce e pe cat de chinuitor, pe atat de frustrant AHH.
But now back to the story. Ador realismul povestii, felul in care sunt conturate personajele, soundtrackul (inca le mai ascult pe Anna Tsuchiya si pe Olivia Lufkin cu la fel de mare placere si la fel de multa emotie), intorsaturile de situatie dar si relatiile dintre fiecare in parte, trecutul lor, totul. Un personaj nu este static si nu este nicidecum prezentat clar, pe tava, exact cum e in acel moment, ci apare mai degraba ca suma tuturor experientelor care si-au lasat amprenta asupra lui si ca amalgamul de trairi, de relatii, de prietenii, de visuri si de esecuri care l-au marcat si l-au definit si l-au schimbat intr-un final. Si mi se pare fascinant sa urmaresti asta de-a lungul povestii, pentru ca nu ai niciodata impresia ca vezi niste personaje fictive intr-un anime oarecare. Sunt oameni pur si simplu. Vieti omenesti care se intrepatrund si se imbina armonios sau se distrug.
Prietenia dintre cele doua este, desigur, punctul central al animeului. I fangirled over it so hard. Still do actually. Mi s-a rupt inima cand am vazut cum incep sa se indeparteze incetul cu incetul una de cealalta, desi nu ar fi vrut, desi nu s-au certat propriu-zis si iremediabil, ci era doar... viata. Life happens. And you grow apart. Iar maturizarea asta a lor s-a vazut, mai ales in cazul lui Hachi, care a luat propriile decizii, niste decizii pe care, oricat le-am contestat eu tare si raspicat, ea si le-a asumat. Intr-un final, Nana a fost cea care nu s-a putut adapta schimbarii, care s-a mintit pe sine ca e in ordine si cred ca asta a distrus-o cel mai mult: incapacitatea de a accepta alegerile celorlalti, de a accepta ca totul se schimba intr-un final, oricat de neplacut ar fi. Pana la urma, cu tot cu atitudinea matura pe care o afisa, Nana a ramas acea fata care il suna pe Yasu cand avea probleme sau care zambea mereu cand o vedea pe Hachiko, asteptand-o acasa. And that's heartbreaking. Inca imi amintesc vie in minte scena in care s-au spart cele doua pahare si am stiut ca nu mai e cale de intoarcere, cel putin nu la ceea ce a fost la inceput.
Dintre celelalte personaje, stiu ca mi-a placut tare mult de Reira. Nu numai prin prisma relatiei ei cu Shin, ci pur si simplu din felul ei copilaros de a fi, putand sa dea si dovada de maturitate. Nobu a fost iar printre preferatii mei si probabil din cauza asta am fost atat de suparata pe Hachiko atunci cand l-a ales pe Takumi. Sper totusi ca asta se va schimba (daca se va mai schimba), avand in vedere cum ne-a lasat mangaul in aer. There's still some hope there. Si mi-a placut povestea episodica a lui Miu, din manga (I hope I spelled that right, too lazy to check), with the self-harm and her career and then her relationship with Yasu. S-au potrivit tare bine si ma bucur pentru asta, era si momentul ca Yasu sa nu mai fie doar "cel la care poate apela Nana zi si noapte" si atat. Nu il voi mentiona pe personajul al carui destin s-a schimbat cel mai mult in manga, simply because I'm in denial and I don't want to think about that unless I get some closure from Ai Yazawa.
Cat despre manga, vreau vreau vreau sa fie continuata, iar lipsa stirilor imi accentueaza tot mai mult teama ca nu va mai fi. Dar ar fi crud, cumplit de crud sa fim lasati asa, in aer. Mai ales din cauza faptului ca, mai ales in ultima parte, au existat atatea flashbackuri cu Nana cantand in barul acela sau ce era si cu ceilalti cautand-o. Refuz sa cred ca ea si cu Hachi nu s-au mai vazut niciodata asa cum refuz sa cred ca nu o vor mai gasi. Ceva imi spune ca nu mai e mult pana la scena disparitiei ei (mai ales in contextul ultimelor intamplari WHYYY), asa ca de ar continua numai odata... We need those chapters and we need closure and maybe we'll even get another anime series pentru continuare? Pot si eu sa sper.
All in all, Nana este si va ramane mereu animeul meu preferat pentru ca... it speaks to me. Pur si simplu. Ma trece prin toate starile posibile si este de un realism crud, dar de efect, de o veridicitate aparte dar si de o frumusete greu de egalat in inima mea. L-am vazut, l-am revazut (mai putin ultimele episoade, I didn't want to turn into a sobbing mess again), am citit continuarea de la manga, apoi am recitit-o de la capat si are acum loc de onoare pe raftul meu de carti, partial in engleza, partial in germana (desi mai am inca vreo cateva volume de completat). Asa ca nu pot decat sa caut si sa caut acel capitol 85 care nu mai apare odata.
But now back to the story. Ador realismul povestii, felul in care sunt conturate personajele, soundtrackul (inca le mai ascult pe Anna Tsuchiya si pe Olivia Lufkin cu la fel de mare placere si la fel de multa emotie), intorsaturile de situatie dar si relatiile dintre fiecare in parte, trecutul lor, totul. Un personaj nu este static si nu este nicidecum prezentat clar, pe tava, exact cum e in acel moment, ci apare mai degraba ca suma tuturor experientelor care si-au lasat amprenta asupra lui si ca amalgamul de trairi, de relatii, de prietenii, de visuri si de esecuri care l-au marcat si l-au definit si l-au schimbat intr-un final. Si mi se pare fascinant sa urmaresti asta de-a lungul povestii, pentru ca nu ai niciodata impresia ca vezi niste personaje fictive intr-un anime oarecare. Sunt oameni pur si simplu. Vieti omenesti care se intrepatrund si se imbina armonios sau se distrug.
Prietenia dintre cele doua este, desigur, punctul central al animeului. I fangirled over it so hard. Still do actually. Mi s-a rupt inima cand am vazut cum incep sa se indeparteze incetul cu incetul una de cealalta, desi nu ar fi vrut, desi nu s-au certat propriu-zis si iremediabil, ci era doar... viata. Life happens. And you grow apart. Iar maturizarea asta a lor s-a vazut, mai ales in cazul lui Hachi, care a luat propriile decizii, niste decizii pe care, oricat le-am contestat eu tare si raspicat, ea si le-a asumat. Intr-un final, Nana a fost cea care nu s-a putut adapta schimbarii, care s-a mintit pe sine ca e in ordine si cred ca asta a distrus-o cel mai mult: incapacitatea de a accepta alegerile celorlalti, de a accepta ca totul se schimba intr-un final, oricat de neplacut ar fi. Pana la urma, cu tot cu atitudinea matura pe care o afisa, Nana a ramas acea fata care il suna pe Yasu cand avea probleme sau care zambea mereu cand o vedea pe Hachiko, asteptand-o acasa. And that's heartbreaking. Inca imi amintesc vie in minte scena in care s-au spart cele doua pahare si am stiut ca nu mai e cale de intoarcere, cel putin nu la ceea ce a fost la inceput.
Dintre celelalte personaje, stiu ca mi-a placut tare mult de Reira. Nu numai prin prisma relatiei ei cu Shin, ci pur si simplu din felul ei copilaros de a fi, putand sa dea si dovada de maturitate. Nobu a fost iar printre preferatii mei si probabil din cauza asta am fost atat de suparata pe Hachiko atunci cand l-a ales pe Takumi. Sper totusi ca asta se va schimba (daca se va mai schimba), avand in vedere cum ne-a lasat mangaul in aer. There's still some hope there. Si mi-a placut povestea episodica a lui Miu, din manga (I hope I spelled that right, too lazy to check), with the self-harm and her career and then her relationship with Yasu. S-au potrivit tare bine si ma bucur pentru asta, era si momentul ca Yasu sa nu mai fie doar "cel la care poate apela Nana zi si noapte" si atat. Nu il voi mentiona pe personajul al carui destin s-a schimbat cel mai mult in manga, simply because I'm in denial and I don't want to think about that unless I get some closure from Ai Yazawa.
Cat despre manga, vreau vreau vreau sa fie continuata, iar lipsa stirilor imi accentueaza tot mai mult teama ca nu va mai fi. Dar ar fi crud, cumplit de crud sa fim lasati asa, in aer. Mai ales din cauza faptului ca, mai ales in ultima parte, au existat atatea flashbackuri cu Nana cantand in barul acela sau ce era si cu ceilalti cautand-o. Refuz sa cred ca ea si cu Hachi nu s-au mai vazut niciodata asa cum refuz sa cred ca nu o vor mai gasi. Ceva imi spune ca nu mai e mult pana la scena disparitiei ei (mai ales in contextul ultimelor intamplari WHYYY), asa ca de ar continua numai odata... We need those chapters and we need closure and maybe we'll even get another anime series pentru continuare? Pot si eu sa sper.
All in all, Nana este si va ramane mereu animeul meu preferat pentru ca... it speaks to me. Pur si simplu. Ma trece prin toate starile posibile si este de un realism crud, dar de efect, de o veridicitate aparte dar si de o frumusete greu de egalat in inima mea. L-am vazut, l-am revazut (mai putin ultimele episoade, I didn't want to turn into a sobbing mess again), am citit continuarea de la manga, apoi am recitit-o de la capat si are acum loc de onoare pe raftul meu de carti, partial in engleza, partial in germana (desi mai am inca vreo cateva volume de completat). Asa ca nu pot decat sa caut si sa caut acel capitol 85 care nu mai apare odata.
![[Imagine: 1CGzWYg.png?1]](http://i.imgur.com/1CGzWYg.png?1)
Thank you, Geesushi! ^-^
"these are the days that must happen to you"