One-shots

[yaoi maniac]

Patru pereti

Zambesc, sau e doar masca ce o port? Viata oare e atat de usoara pe cat se spune? Sau sunt doar zvonuri ce creeaza iluzii? As vrea sa stiu... sa vad, sa simt; ar fi atat de frumos. Insa... sunt inchisa intre patru pereti. Pereti ai imaginatiei mele, ce nu ma lasa sa calc in lumea primejdioasa. Nu simt si nici nu visez, sunt doar un suflet gol; sunt pierduta in trecut. Nu mai stiu ce inseamna dragostea, cum este sa fi dezamagit in prima ta iubire. Nu mai stiu ce inseamna sa mergi pe campii pline de crizanteme. Nu mai stiu cum este sa ii poti spune cuiva " prieten " . Toate aceste lucruri s-au pierdut... la fel ca o bucatica din sufletul meu, lasata departe de trup.

Adevarul

Simt ca sunt un actor intr-un teatru urmand un scenariu jalnic. Aud aplauze, oamenii aclamandu-ma. Oare conteaza? Toti sunt doar niste prefacuti; nimeni nu intelege arta. Sunt atat de schimbatori, acum ne aclameaza maine se dau in vant dupa ceva nou. Nu se pot hotara. Ce e asa de greu? Sunt scarbit de falsitatea ce muritorii ca noi cred ca pacalesc pe cineva cu ea.
" Te iubesc" apoi totul se inrautateste, il prinzi odata, de doua ori, insa a treia oara nu mai rezisti si vrei ca totul sa se termine. Nu putem zice "nu" dar nici "da" , suntem mereu intre. Asteptand ca altii sa i-a decizii pentru noi. Uni oameni sunt prea ipocriti, toti vor totul facant nimic, crezand ca nu totul se invarte in jurul lor. Fite peste fite, deja simt ca o sa innebunesc. Vor perfectiunea crezand ca ei sunt intruchiparea frumosului. Macar odata daca ar putea aprecia si ei pe altcineva nu doar pe ei... atunci ar vedea ca nu tot ce zic ei trebuie urmat. Adevarul vietii ce pentru uni nu poate fi conceput, pentru altii e doar un lucru comun. Eu nu cred in adevar dar nici in iluzia ei, sunt intre, intre fericire si tristete, lacimi si un zambet. Sunt intre, niciodata de partea cuiva.