Ne vom Revedea...+18

[Biscu' iz back ^^]

Sorry for late !. Arigato de comm-uri !. Ailaviu !.

Kiba Pov :

Un nou an scoalar este anuntat de frunzele ruginii ce se astern in pace pe strazi. Atmosfera linistita nu ma incanta, defapt imi da un sentiment de repulsie fata de acest cartier de la marginea orasului. Tineri sunt multi aici insa fac parte din categoria „copiilor cumintii” ceea ce imi alimenteaza dorinta de a ma muta la bloc.
Ma indepartez de langa geamul de care am stat lipit mai mult de zece minute privind peisajul si analizand vremea, pentru a ma imbraca. Prima zi de scoala si deja sunt in intarziere... Ma uit in oglinda si imi trec mana prin parul de culoarea ciocolatei , nu am timp de nimic sofisticat deci astazi voi purta o sapca. Camasile nu sunt calcate si nu mai am decat o pereche de blugi . La naiba, tocmai azi si-a gasit mama sa munceasca? Imi iau un tricou, o vesta, blugii, sapca si bine inteles rucsacul gol si ies in fuga pe usa: imi trebuie o masina .
Merg grabit, defapt fug cu privirea in pamant manat de dorinta nebuna de a vorbii cu ea. Atatea cuvinte nerostite si intrebari fara raspuns, atatea ganduri chinuitoare si sentimente confuze. Tot ce cunosc in prezent este ca ea exista si ca, pentru mine, inseamna o schimbare. N-are sens ? Nu-i nimic! Viata mea nu a avut vreodata vre-un sens. Privesc indelung asfaltul curat si ma gandesc la ultimele zile. M-am gandit la cat de triumfator m-am simtit cand in fata mea l-a refuzat atat de categoric si m-a ales pe mine. Cat ma bucuram de fiecare data cand ieseam in oras si imi oferea cate un zambet molipsitor. Insa cat de dezamagit am fost cand am condus-o acasa si l-am simtit privindu-ne, ca mai tarziu sa stau pe acoperisul casei de vizavii si sa ii vad cum discuta pana tarziu. Acest scenariu s-a repetat zii de zii de cand am cunoscut-o si e tot ce vad cand ma uit la ea. Un sentiment ciudat ma cuprinde cand ma gandesc la asta. E ca si cum as vedea la TV o reclama proasta si nu as putea sa schimb canalul. La naiba cu asta!
.Inca fug pe trotuarele albe-galbui, cateodata grii, asteptand inauntrul meu sa ajung la scoala. Acest drum obositor v-a parea mai scurt maine cand voi reusi sa imprumut masina tatei, dar pana atunci scoala se contureaza frumos in relieful orizontului. Cu cat ma apropii mai mult cu atat incep sa disting cateva detalii noi adaugate aspectului cladirii, care o sa imi rapeasca cea mai mare parte din timp. Sa zambesc sau nu ? De ce nu, imi zic in gand in timp ce un zambet tamp isi face aparitia pe fata. Oare asa sa apar in fata ei? Sa fiu eu sau sa devin un Cassanova? Ce atitudine sa adopt cand ii voi spune ce am de spus ? Ce prostie! E ilogic chiar si pentru mine sa ma gandesc la asemenea nimicuri.
Incercand sa imi eliberez mintea de tampenii, sesizez ca sunt in fata scolii. Ma sprijin gafaind de poarta si privesc spre pustiu. Am intarziat, imi spun oftand cu greu de efortul depus pana acum. Portarul Mike, sau Miki cum il alint cand vreau sa chiulesc, ma vede in fata portii si incepe sa rada copios. Il rog din priviri sa nu ma tachineze acum si el imi deschide poarta respectos. Il salut fugitiv si gonesc nebun spre avizier.
-Rose... , Rose si mai cum ? ma intreb privind bariera de nume din fata mea. La naiba cu asta. Incep sa caut in toate clasele pana o gasesc pe sora ei. Lightning ! Strig fericit si apoi o gasesc si pe ea. Oftez indelung si o iau la goana spre clasa. Greu de crezut o asa coincidenta. Cu mine si cu el in clasa? Imposibil!
Pana una alta in clasa atat de familiara este zarva mare. Doamna Kurenai, diriginta mea, imi face semn de pe hol sa intru pentru ca ea mai lipseste cinci minute si eu ma aplec teatral in fata ei facand-o sa rada. Ii zambesc smecher si intru in clasa.
Linistea ce am provocat-o cand usa a inceput sa-mi anunte venirea a amplificat hohotele de ras ce au urmat imediat. I-am salutat pe toti cu un gest amical din mana si apoi m-am grabit sa ajung la Tifa. Aceasta imi analizeaza indelung tinuta si stramba din nas.
-Aspectul de „Bad boy” nu te prinde, se repede la mine incruntata ca mai apoi zambindu-mi dragastos sa-mi aseze vesta, dar sa ramai la tema colorata esti tare dragalas.
-Da mami, i-am raspuns pe un ton copilaros. Buna Serah, ce mai faci? o intreb sarmant pe cea mai buna prietena a Tifei care asista tacuta la conversatia noastra.
Imi zambeste discret, obrajii ei capatand o nuanta placuta de roz, lucru la care nu te asteptai de la o tipa de clasa a doisprezecea. Oricat de mult mi-ar placea sa ma bucur de noua mea realizare, ei bine, sa spunem ca iadul meu are picioare, par brunet plin de produse si imbracaminte sumara.
Imi indrept plictisit privirea spre cea care tocmai m-a strigat si anume Clarisa. Aceasta incerca sa-mi zambeasca seducator aratandu-si dintii stralucitor de albi de sub buzele carnoase incarcate de ruj puternic. Daca nu ar fii atat de curva probabil mi-ar placea, insa corpul ei atrage privirea prea multor baieiti pe secunda si cum in creierul ei functioneaza doar un neuron, fiecare dintre tipii respectivi ii ajunge in asternuturi.
Ma asez linistit langa ea zambindu-i prietenos si blestemandu-i in minte pe cei care au facut legatura dintre parintii mei si ai ei. Urma sa fie o ora de tortura in care colega mea scumpa va incerca din rasputeri sa se dea pe langa mine.
Imi mai arunc o privire prin clasa. Aceiasi pereti crem, plictisitori, aceleasi harti vechi, ingalbenite de vreme, aceeasi clasa cunoscuta, plina de amintiri. Imi cobor privirea vioaie spre colegii mei. I-am analizat pe fiecare in parte si apoi brusc toate ideile mi-au fugit. Rose statea cu un biletel in mana si comunica din priviri cu el. Un val de furie s-a strans in pieptul meu accelerandu-mi bataile inimii, stomacul mi s-a strans nod si eram pregatit sa ma duc sa il confrunt. Cine stie ce prostii i-a zis acum despre mine, mai ales cu Clarisa ce mai are putin si se urca in bratele mele.
Am vrut sa ma ridic cat mai aveam un gram de nebunie in mine cand doamna Kurenai apare in fata catedrei urmata indeaproape de cativa colegi din clasele mai mari ce carau teancuri de manuale. Toti ne-am asezat in bancile noastre cu ochii atintiti spre diriga stiind deja ca asa vom scapa mai repede. Am vazut-o pe Serah cum s-a strecurat impreuna cu baietii aceia afara din clasa dar nu inainte de a-mi zambi dulce. In minte au inceput sa mi se astearna din nou fel de fel de ganduri in care o aveam pe ea doar pentru mine, imi imaginam cum ar reactiona Rose cand ar afla ca sunt cu una de a doisprezecea si am zambit pervers. Probabil mi-am facut ceva iluzii dar cam asta e farmecul vietii mele.
-Bun, zise doamna Kurenai, trebuie sa petrecem inca un an impreuna dar noi deja ne cunoastem si stim cum sa functionam ca un intreg. Putem colabora impreuna spre castigul tuturor. Deja stiti ca pentru mine conteaza doar respectul reciproc. Deci, zise zambind calm, la sfarsitul orei va invit, pe cei care doriti asta, sa va luati manualele deoarece nu vrem sa le folositi in acelasi mod ca anul trecut.
Am inceput sa chicotim impreuna cu profesoara pe cand aceasta ne amintea grozaviile pe care le-am facut folosind aceste manuale vechi. Dar recapatandu-si expresia linistita privi cu atentie cateva file din mana ei.
-Observ cu placere ca avem o colega noua si o invit in fata sa se prezinte singura, sau daca doreste pot sa ii citesc eu dosarul cu voce tare, adauga cu un zambet superior pe fata.
Rose se ridica rapid din banca cu pumnii stransi la piept si cu ochii mariti de groaza. M-am intrebat ce putea scrie acolo atat de rau, dar replicile nerusinate si foiala colegilor m-au distras imediat.
-Ei bine, incepu ea cu greu, ma numesc Rose Lightning, am saisprazece ani si locuiesc la marginea orasului. M-am mai mutat de cateva ori inainte sa ajung aici insa m-am nascut si am crescut pana la varsta de opt ani in Tokio. Mai am o sora de aceeasi varsta cu mine ce invata in clasa a zecea A tot aici dar nu suntem gemene. Mama mea si tatal ei s-au casatorit cand noi aveam sapte ani,raspunse rapid vrand sa se aseze.
-Aveti vre-o intrebare pentru colega voastra? Vre-o nelamurire inainte sa se sune, se adresa diriga clasei. Si acestea nu intarziara sa apara. Intrebari gen : „ Unde ai locuit inainte sa te muti in Konoha? „ , „ Ce hobiuri ai? „ sau „ Cum arata sora ta ? „ au rasunat in intreaga clasa.
-Inainte sa ma mut aici am locuit in Los Angeles, sunt pasionata de muzica si prieteni si sora mea este foarte draguta si prietenoasa, raspunse ea dintr-o suflare sperand sa se termine mai repede.
Clopotelul fu de parteea ei caci clinchetul lui vesel opri toate acele intrebari agasante. Dupa ce doamna Kurenai ne anunta la ce ora sa venim maine la scoala majoritatea colegilor se inghesuira la manuale. Cand mai ramasesera decat cateva, Rose se apropie de profesoara si puse mana pe cartile de Engleza si Muzica cerand permisiunea sa le i-a decat pe cele doua. Imediat ce o primi arunca manualele in ghiozdanul decorat cu insigne colorate ce-i atarna pe umar si disparu pe usa imbatranita de vreme salutand-o respectuos pe doamna Kurenai.
Mi-am luat si eu rucsacul si am zbughit-o pe usa dupa ea luindu-mi la revedere de la profesoara.
Cand am ajuns in curtea scolii am zarit-o discutand cu Tifa si sora ei. Noctis si Shino priveau absenti spre sala de sport. Nu am apucat decat sa o salut caci ea a pornit intr-o directie diferita de cea in care se indreptau ceilalti. L-am intrebat pe Shino de ce nu merge si ea cu noi si mi-a zis ca noi mergem la el acasa pentru o gustare si ca Rose nu poate sa vina. Am urmarit-o atent cum se indrepta spre biblioteca ca mai apoi sa se opreasca in loc si sa priveasca spre noi. I-am facut cu mana trist si ea mi-a zambit dulce apoi s-a intors grabindu-se spre sala de sport. Nu am inteles de ce asa ca nu mi-am batut capul, Akamaru mi-a zis ca este foarte puternica deci poate avea grija de ea.
Ne-am intalnit in parcare cu Hinata si Cloud ce discutau veseli despre ceva necunoscut mie. Dupa ce i-am salutat pe cei doi, eu, am urcat in masina lui Shino impreuna cu Cloud si Noctis in timp ce Hinata si Tifa au urcat in masina lui Akane. Am iesit din parcare cu fetele in urma noastra destinatia fiind casa lui Shino.
Nu dupa mult timp de la plecare, masina fetelor se opreste brusc si se intoarce. Am facut si noi aceeasi manevra panicati, intrebandu-ne ce s-a intamplat insa ele goneau spre scoala fara sa ne dea vreun indiciu cu privire la ce au degand. Au oprit masina putin mai departe de scoala pe trotuar si au iesit din ea privind in jur. Akane a sarit intr-un copac privind orizontul si a coborat imediat.
-A fugit, a articulat ea fiecare cuvant strangand pumnii pe langa corp. Poate ar fii mai bine sa ma duc acasa sa nu faca vre-o prostie, a adaugat privind fetele ingrijorata.
-Ce s-a intamplat a strigat Noctis iesind din masina si apropiinduse de Akane. Ea s-a intors spre el si i-a zambit fortat.
- E totul bine, a zis ea cu jumatate de gura. Sa mergem le-a zis fetelor si s-a urcat in masina reluandu-ne drumul spre casa lui Shino.
Nu stiu ce a fost asta dar dupa expresia ei sunt sigura ce era vorba de Rose. O sa aflu ce a fost la Shino acasa dar pana acolo o sa am parte de un drum lung si tensionat. Imi rezem obosit capul de geam si privesc fuga nesfarsita a timpului peste orasul meu. Oare cat de multe nu stiu despre ea?

I hope its oke ;] Sorry ca am venit cu nextul in halul asta de tarziu dar credeti-ma ca am avut o gramada de chestii pe cap lunile astea. Din nou imi cer scuze cititorilor nu se v-a mai intampla !. It’s a promise !. :]

Pozee : Clarisa Jones
Serah Farron