Duel: Savarina Ali, She and Little M [ Runda a doua in desfasurare ]

[Little M]

Pff. Sunt ultima. Iar. Nu conteaza E scurt, nu e cine stie ce, dar macar am scris De fapt. Acum am terminat Ciudaat, nu? Soo, doamnelor si domnilor, " minunata " mea lucrare. [ care nu e deloc minunata ]

Zile Pierdute.

Stiti cum e atunci cand esti dezamagit? Intai negi, nu vrei sa accepti. Apoi, incet, incet deschizi ochii si vezi ce se afla in jurul tau.
Fericirea. Acest sentiment roieste in jurul tau si te deprima. Nu poti sa il suporti. Toate fetele zambitoare din jurul tau te fac sa te simti mai rau decat esti. Vrei sa dispari, dar nu poti.
Paralizat. Asa este trupul tau. Durerea actioneaza ca o otrava si simti in scurt timp cum trupul nu te mai asculta. Dar otrava nu este eficienta si pentru suflet. Un sentiment melancolic, de tristete, te sacaie, nu iti da pace.
Lacrimi. Acestea cad usor pe obrazul palid si fin, lasand in urma niste urme umede, usor sarate, ce sclipesc sub lumina cerului albastru. Incerci cu disperare sa le stergi, sa le faci sa nu mai curga. Nu vrei ca lumea sa vada ca plangi. Te vor crede slaba, ba chiar inutila.
Merita? Nu. Iti tot repeti asta dar inima ta nu vrea sa priceapa. Te scufunzi in oceanul de tristete din inima ta tot mai adanc, mai adanc, pana te-a inghitit cu totul. Te trage tot mai adanc, tot mai aproape de disperare. Apa te apasa din ce in ce mai tare, pana ce nu mai poti respira. Ultimul gram de oxigen este consumat si usor iti pierzi cunostinta.
Dar o dara de speranta patrunde prin stratul gros de apa si tu reactionezi, incepi sa te lupti si castigi, chiar daca doar pentru putin timp. Corpul tau iese la suprafata. Incepi sa plangi. Apoi, brusc, te opresti, te uiti in gol si iti dai seama ca nu poti iesi din aceasta stare. Valurile te trag inapoi, inapoi in adancuri. Te trezesti. Iti dai seama ca a fost un vis, un cosmar. Dar acum, acum ca te-ai trezit, iti revin amintirile, amintiri ce se deruleaza ca un film in fata ta. Iti amintesti fiecare secunda ce ai petrecut-o alaturi de el, fie ea importanta sau nu. Si din nou, uitandu-te in gol, realizezi ce a facut durerea din tine.
Esti un mort viu.
Si totusi, cat tine aceasta stare? O zi, doua, o saptamana, o luna, un an… Cine stie? Depinde de propria ta vointa.
Iti dai seama intr-o zi ca nu iti mai pasa, ca reactia ta a fost o prostie, ceva copilaresc.
Te uiti in jur. Acum totul e frumos. Culorile reci si triste au fost inlocuite de unele calde si vesele. Zambetele ce candva pareau batjocoritoare, acum, sunt sincere, binevoitoare. Te bucuri din nou de viata. Incepi din nou sa iesi cu prietenii, te distrezi, cunosti oameni noi si te indragostesti. Esti fericita. Ti-ai revenit. Dar pentru cat timp?
Asta ma intreb si eu acum. Oare pentru cat timp? Cat voi putea oare sa ma ascund, sa ma mint singura? Oare cat voi putea nega ca il mai iubesc, ca inima mea inca ii apartine. Orice altceva are o nuanta de fals. Pentru ca nu sunt eu. Nu esti tu. Nu este el. El nu este cu mine, nici cu tine, nici cu ei. El este cu ea. Si asa va ramane. Pentru ca eu mi-am pierdut speranta.
Dar intr-o zi, el va realiza ca ea nu il iubeste. O sa sufere. Si ea, si el,vor veni la mine. Ea pentru consolare. El pentru inca o sansa. Eu il voi ierta si vom fi impreuna. Pentru ca iubirea mea fata de el intrece orice limite.
Dar ea, ea nu va avea iertare. Nu dupa ce a facut. Se dadea buna prietena. Vorbeam, barfeam, imparteam acelasi ganduri. Asta era ceea ce credeam. Dar m-a dezamagit. Mi-a dovedit ca lumea intreaga este invelita sub o patura de minciuni. Minciuni ce ea mi le oferea mie. Si eu o credeam. Exact ca o fraiera. Pentru ca asta am fost, sunt si voi fi de acum incolo.

Ce sunt zilele pe care le-am petrecut impreuna?
Zile pierdute.
Ce erau lucrurile ce tot venea sa mi le spuna?
Minciuni nenumarate.
Ce este acest sentiment de atasare pe care il simteam pentru ea?
Prietenie.
Una falsa?
De unde vrei sa stiu eu?
Si atunci eu de unde aflu?
Pai ar trebui sa stii deja.
De unde?
De unde stiu si eu.
Si tu de unde stii?
Sunt tot tu. Daca eu stiu, stii si tu.
Atunci, presupun ca da.
Ai vazut?
Sa vad ce?
Stii. Acum ca te descurci eu pot sa plec?
Desigur. Am sa te mai chem.
Si eu voi veni.

*

Si, ca intotdeauna, pe aceiasi banca, stateau el si ea. Cine e el? Si cine e ea? Asa e. Nu v-am spus pana acum. El este evident un baiat. Unul superb. Par brunet, destul de lung si usor cret si nearanjat. Ochii mari, caprui, ale caror sclipiri sincere ma cucereau pe loc si buzele rosiatice, apetisante. Nu prea inalt, dar nici scund, nici prea slab dar nic un pachet de muschi. E asa cum trebuie sa fie. Cum puteam sa nu ma indragostesc de el. Era visul orcarei fete. Numele lui? La fel de superb ca el. Eduard.
Ea este o fata, evident, una care nu se da inlaturi de la nimic, care ar calca pe oricine in picioare pentru a obtine ce vroia. Blonda, cu suvite lungi, drepte, ochii albastri, ca si gheata, buze pline, trandafirii. E frumoasa, ce-i drept. Dar nimeni nu e perfect. Defectul? Carcterul.
Ma intorc spre oglinda din fata geamului. Oare ce are ea si nu am eu? Parul ciocolatiu cadea in valuri peste umerii goi. Ochii caprui analizau incet imaginea din oglinda. Buzele, nu foarte mari, se potriveau perfect pe fata copilaroasa. Prosopul ce imi acoperea o parte din corpul firav, lasand sa se vada picioarele mele subtiri si lungi. Nu aveam eu cine stie ce forme. Eram o fata normala.
M-am intors la fereastra pentru a-i veghea pe cei doi. Ceva nu era in regula. Se certau. Si chiar daca nu ar trebui, inima mea tresalta de bucurie. Nu trecu mult si, ca deobicei, “ prietena “ mea se intoarse cu spatele la el si porni intr-un mers gratios cine stie unde. El ramase in urma, privind confuz in urma ei. Se aseza inapoi pe banca parca asteptand ceva. Oare stia?
Asta era sansa mea. Nimic nu ma putea impiedica sa merg acolo, sa stau alaturi de el si sa ii ofer toata intelegerea si iubirea de care avea nevoie.
M-am imbracat rapid si am coborat jos. El era tot acolo. Isi ridica privirea si imi arunca o privire indurerata.
- Ai avut dreptate, B!striga el.
- In legatura cu ce? ma prefac eu confuza.
- Cu ea.
- Ce sunt pentru tine zilele petrecute cu ea?
- Zile pierdute! Pentru tine?
- La fel! raspund eu razand.
- Atunci ma ierti?
Puteam sa jur ca aceea a fost cea mai dulce intrebare pe care am auzit-o.
- Nu o fac mereu? Doar ti-am spus : Te iubesc ! Tu o mai faci?
- Nu ti-am promis?

The end...

_______________

A dat Domnul nu? Ma scuzati pentru lipsa de inspiratie. Sper ca nu a iesit chiar o asa mare branza .
Votati. Argumentati. Si succes domnelor !!
_____

Edit. : Draga mea nevasta, nici eu nu stiu, dar nu iti bate capu Ca nu e chiar o problema ) Sunt si persoane care nu pun... [ scuzati off-ul ]
Am uitat sa dau start vot ) Asa Ca :

START VOT