18-07-2010, 03:00 AM
[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.
pai chestia asta am scris-o acum o saptamana cand m-o trezit mama sa mergem la plaja(dupamasa). sper sa va placa si astept comentarii
P.S.: tin sa va anunt ca nu exista decat un singur personj iar totul se petrece in mintea lui
Oare ce era de facut?
Stateam pe spate pe patul moale si meditam. Oare ce era de facut?
Visul unei vieti pure si curate, fara pacate, inconjurata de prieteneie si iubire; asta era tot ce imi doream dar cineva imi spuse acum mult timp ca trebuie sa lupti pentru visele tale. Partea asta nu imi placea. Nu imi placea sa lupt.
Lupta avea pretul ei: sa castigi insemna sa distrugi visele altora, iar sa pierzi, insemna sa-l distrugi pe al tau.
Mi-am golit mintea de lucrurile ce ma necajeau si m-am concentrat asupra sunetelor din jurul meu. Am inchis ochii in speranta unui calm profund.
Urechile mele erau alintate de ciripitul vrabiutelor si susurul paraului din apropierea casei.
Aerul tot mai rece patrundea pe fereastra deschisa dar nu imi pasa. Stiam deja ca se inserase.
Spre dezmagirea mea, ciripitul pasarilor se stinse odata cu puterea maritului soare. Pe bolta cereasca domnea acum mandra Luna si fiicele ei: stelele care se intreceau in sclipiri.
Greierii au inceput sa-si cante muzica iar cateva orocaituri slabe ii acompaniau.
Simfonia naturii era atat de complexa incat putin oameni isi dadeau seama de ceea ce ii inconjoara. In momentul acela totul era perfect.
M-am straduit sa imi relaxez muschii dar nu am reusit. Am renuntat repede iar gandurile de adineaori mi-au navalit din nou in minte.
Ma gandeam... Oare cate vise umane au fost spulberate si din cate suflete a disparut speranta lasandu-le negre si pustii? Oare cate vor mai deveni astfel din cauza luptei, a invidiei si a rautatii umane?
Margaritare au aparut in ochii mei intredeschisi apoi o lacrima cristalina mi se prelinse pe obraz de tristete la gandurile ce tocmai imi trecusera prin cap. Ma durea sufleul cand ma gandeam la durerea si suferinta prapastioasa din sufletele oamenilor a caror vise au fost spulberate.
Alte cateva lacrimi lucitoare au patat perina de sub capul meu.
Oboseala incepu sa se faca simtita desi nu voiam sa recunosc asta nici macar in gand. Simteam durerea pana in maduva oaselor dar nu imi pasa. O ignoram.
Eram prea ocupata sa plang pentru sufletele celor care nu au avut parte de prietenie si iubire.
La un moment dat frigul ma cuprinse de-a binelea si am fost nevoita sa ma gremuiesc pe pat ca sa ma incalzesc.
Incet, incet, somnul ma fura ademenindu-ma cu promisiunea linistii si a odihnei. I-am cazut in farmece mai repede decat voiam.
Adormisem cu ochii inlacrimati, ghemuita pa patul meu moale si inghetata de frig. Era atat de bine sa te lasi vrajita de puterile tamaduitoare al stapanului noptii...
voi mai posta dupa ce primesc comentarii
Hi :3