24-07-2010, 06:37 PM
va multumesc pentru critici
Amysupergirl: ei bine nu o pot face pe sakura sa fie mai "calda" pentru ca asta este personalitatea ei in acest fic. este un fel de "sasuke feminin" ca personalitate. sper sa treci peste asta si sa ramai cititoarea ficului meu.
†Elena†:ma bucur ca iti place ficul si modul meu de a descrie si am sa incerc sa tin cont de sfaturile tale.pana cand va fi perfect va fi nevoie sa criticati dur si sper sa va placa continuarea.
sper ca intr-o buna zi ficul va fi perfect.
pana atunci, capitolul urmator;) si scuzai greselile de exprimare sau ortografie
Cateva raze caldute patrundeau pe fereastra micii mele camere. As mai fi dormit pentru ca inca eram foarte obosita dar ziua aceasta avea alte planuri pentru mine.
M-am ridicat lenesa de pe pat si atunci mi-am amintit unde si de ce sunt. Am dat drumul catorva lacrimi sa curga pe obrajii mei albi ca neaua, in timp ce ma indreptam spre baie. Mi-am dat cu putina apa rece pe fata ca sa ma racoresc si ca sa imi alung lacrimile. Abea dupa ce m-am calmat putin mi-am da seama in ce hal era casa.
Praful era de doua degete peste tot, podeaua din camera era neagra in loc de maro, gresia din baie era cenusie in loc de alba iar cea din bucatarie nici nu imi puteam da seama care era culoarea ei "naturala". Mobila avea nevoie de un strat de vopsea noua iar tablourile trebuiau restaurate. Patul avea nevoie de o saltea noua si eu aveam nevoie de perina, patura si asternuturi noi.
Era clar ce aveam de facut astazi. Am luat niste bani din geanta mea apoi m-am privit in oglinda. Aratam acceptabil asa ca am plecat in cautarea unui magazin. Stiam ca daca sunt ocupata nu ma voi putea gandi la ce mi s-a intamplat asa ca am pornit pe aleile prafuite ale satului. Era foarte devreme si totusi stradutele erau foarte aglomerate.
Ceream indicatii la tot pasul in speranta ca voi gasi un magazin care sa aiba si produse chimice pentru curatienie. Intr-un final am ajuns la un magazin care avea tot ce imi era mie necesar. Am luat vopsea alba si neagra pentru mobila, pensule, carpe pentru praf, mop, galeata, solutie atat pentru parchet cat si pentru gresie si solutie pentru sters praful. Dupa ce am platit, am intrebat unde pot sa duc tablourile pentru o restaurare completa si de calitate. Vanzatorul mi-a recomandat un tanar pe nume Sai care statea in apropierea biroului doamnei hokage.
Mi-am insfacat cumparaturile apoi am iesit din magazin. Acel vanzator mi-a amintit ca trebuie sa-i fac o vizita acelei blonde enervante care isi spunea hokage.
M-am indreptat spre noua mea casa si fara sa-mi dau seama am lovit pe cineva. Am cazut pe spate iar cumparaturile mi s-au imprastiat pe pamantul uscat. Am inceput sa-njur printre dinti in timp ce strangeam produsele de curatenie de pe jos. Dupa ce le-am pus pe toate inapoi in plasa, am dat sa ma ridic cand am vazut ca o mana era intinsa spre mine. Abea atunci mi-am dat seama peste cine dadusem. I-am intins mana si m-am ridicat de pa jos. Am luat bagajele in maini si cand am vrut sa-i multumesc mi-a aruncat o replica taioasa:
-Mai bine te uiti pe unde alergi ca la cat de indemanatica esti tu s-ar putea sa-ti rupi ceva iar altii nu sunt asa de prietenosi incat sa te ajute sa te ridici. Mai de graba te-ar lua la bataie. Dupa ce termina de vorbit pleca mai departe linistit si cu mainile in buzunar.
Mie imi venea sa arunc cu ceva dupa acel ingamfat. Probabil v-ati dat seama ca vorbesc despre Uchiha junior. Am pornit din nou spre casa si adancita in ganduri fiind, drumul mi s-a parut mult mai scurt. Ajunsa in fata usii de la ultimul etaj, am ridicat presul care odata era intreg, si am scos cheia de sub el. Am infipt-o cu furie in broasca si am rasucit-o rapid. Usa scartaia cumplit ceea ce era enervant. Am lasat cumparaturile langa usa si am aprins lumina. Am stat, am calculat, am cantarit idei si am ajuns la concluzia ca mobila era prea mare ca sa o pot muta singura.
M-am gandit sa ii fac intai o vizita blonei hokage si sa ii cer ajutorul pentru apartamentul meu. Zis si facut! Am iesit pe usa cu cheia in mana si dupa ce am incuiat-o ap coborat in fuga scarile, sarind mai multe trepte deodata.
Imediat ce am iesit in strada, urechile mi-au fost acaparate de galagia impsibila ce rasuna libera prin aer. Am inceput sa merg linistita spre biroul conducatoarei, atenta sa nu mai dau peste altcineva. Aveam parul prins de data asta ca sa nu las la vedere faptul ca nu l-am spalat de ceva vreme.
Pe unde treceam, lumea se holba la mine ca la felul 14 apoi isi vedeau de treburile lor. Eram nepasatoare si ca de obicei, ma inchideam in mine. Acum ca nu aveam mintea ocupata, gandul ca probabil nu il voi mai revedea pe Itachi imi navali in minte. Voiam din tot sufletul sa fiu acum cu el in padure si sa ma antrenez pana la epuizare. Din pacate pentru mine, nu faceam decat sa rasucesc cutitul in rana stiind ca asa ceva nu mai era posibil.
Pentru a doua oara drumul mi s-a parut mult mai scurt. Mi-am alungat gandurile ce ma macinau pe interior si am batut la usa biroului acelei blonde. Mi s-a spus sa intru asa ca m-am conformat.
-Arati groaznic! Ce ai patit? In vocea ei melodioasa se putea citi uimirea. Poate ca si asta a fost unul din motivele pentru care oamenii se holbau la mine pe strada.
-Uite ce e, blondo, am venit sa iti cer ajutorul. Mobila din casa mea este prea grea ca sa o mut singura asa ca am nevoie de cineva care sa ma ajute. Femeia a dat din cap apoi a strigat un nume, si anume Shizune.
Pe usa biroului a intrat vijelios o femeie bruneta cu parul scurt, de inaltime medie care parea a avea vreo 20-25 de ani. Tinea in brate un purcelus mic si roz ce parea a fi animalul ei de companie. Vocea blondei se facu auzita din nou.
-Shizune! Cheama-i urgent pe Neji si Hinata Hyuga, pe Tenten, pe Temari si cred ca si lenesul de Shikamaru Nara ar putea sa-si miste fundul pana aici.
-Da, doamna! Raspunsul brunetei veni repede si hotarat dupa care picioarele o purtara pe Shizune afara din birou.
Tsunade ii facu semn fetei sa se aseze apoi incepu sa vorbeasca:
-Sa faci parte din Satul Ascuns Intre Frunze inseamna sa ai si obligatii. De saptamana viitoare vei merge la academie impreuna cu ceilalti copii. Vei fi in ultimul an pentru ca ai 17 ani din cate stiu eu. Deasemenea de fata cu ceilalti imi vei spune Doamna Tsunade, Hokage-sama sau Tsunade-sama. Cand suntem numai noi doua imi poti spune cum vrei. Am uitat sa precizez ca la scoala vei fi obligata sa porti uniforma.
-Stop! Orice numai uniforma nu vreau. Vocea mea era usor stridenta dar in acelasi timp atat de melodioasa.
-Aici nu ai incotro. Te conformezi sau zbori spre ceruri?
Am marait cum ca ma conformez dar nu am mai avut timp sa spun si altceva ca pe usa au intrat cinci persoane care aratau a fi cam de varsta mea sau cu un an, maxim doi, mai mari decat mine. Primul era un baiat cu parul lung, maro, prins la spate, imbracat cu haine frumoase si care avea ochii de un alb-violet ciudat. A doua persoana era o fata cu parul brunet cu tenta de mov, lung pana aprope de coapse, imbracata frumos. Avea si ea ochii albi-violeti, la fel de ciudati ca ai castaniului asa ca am presupus ca ei sunt cei doi Hyuga.
Mai erau doua fete pe langa Hyuga: una castanie cu parul prins in doua coculete la ceafa, care parea de treaba. Avea ochii caprui de ciocolata si era imbracata comod. Cealalta era blonda cu parul prins in patru codite si avea ochii negri. Toate cele trei fete erau frumoase si aveau forme pline. Nu erau grase si nici plinute dar nici slabe nu erau.
Celalalt baiat, era brunet si avea parul prins intr-o coada in varful capului. Casca de zor iar dupa spusele blondei hokege si fiind doar doi baieti, am presupus ca era Shikamaru Nara. Nu am mai apucat sa presupun sau sa analizez nimic pentru ca blonda incepu sa vorbeasca:
-Sakura, ei sunt cei care te vor ajuta cu tot ce ai nevoie. Acum am sa ti prezint pe fiecare in parte. Am ridicat mana in semn de stop si ea s-a oprit din vorbit.
-Lasa-ma sa ghicesc. I-am zis eu calma si fara sa mai astept vreun raspuns am inceput sa vorbescdi nou: Castaniul e Neji Hyuga iar brineta e Hinata Hyuga, cascatul e Shikamaru Nara, blonda e Temari si cea cu cocuri e Tenten.
-Cum ai ghicit asa de repede si de exact? Intreba Temari curioasa.
Mi-am dat ochii peste cap apoi i-am raspuns la intrebare:
-Nu era prea greu de ghicit. Hyuga seamana mult intre ei, Nara este singurul baiat inafara de Neji iar intre tine si Tenten am ghicit.
Dupa ce le-am spus cu ce aveam nevoie de ajutor, am plecat toti sase din biroul hokageului spre noua mea casa.
Pe drum, Neji ma privea insistent, Hinata era foarte tacuta, celalalte fete discutau iar brunetul Nara casca si se intindea de zor. Eu ma gandeam la modul in care imi voi aranja camera. Pentru a nu stiu cata oara, drumul mi s-a parut prea scurt.
Am urcat scarile spre apartament cu gasca pe urmele mele si am descuiat usa apartamentului. Am intrat in liniste si am apasat pe intrerupator facand lumina in camera. Cele cinci ajutoare au ramas fara cuvinte cand au vazut in ce hal era aprtamentul.
-Cred ca ar trebui sa ne apucam de treaba. Declar eu hotarata. Trebuie curatate podelele si gresia, sters praful, mutat si vopsit mobila, sterse geamurile. Cine, ce face?
-Eu si Shikamaru mutam mobila. Spuse Neji.
-Atunci eu o vopsesc. Am fost uimita sa aflu ca Hinata cea tacuta avea un glas ca de clopotel.
-Eu ma ocup de podele si gresie. Aproape ca striga Temari.
-Eu sterg geamurile. Tenten era bucuroasa ca nu avea ceva foarte greu de facut.
-Atunci mie ii ramane de sters praful. Daca terminati ceea ce aveti de facut ii ajutati pe cei care nu au terminat.
Toata lumea se apuca de treaba si totul mergea de minune. Dupa cateva ore de lucru, totul era gata iar eu am fost surprisa sa descopar ca gresia din bucatarie era maro. Ma gandeam sa le multumesc celor cinci ajutoare si imi veni o idee buna.
-Hey! Ce ziceti de o pizza drept rasplata?
Toti au strigat bucurosi cum ca vor si eu am pus mana pe telefon. A sunat la un restaurant si am comandat cinci pizza medii pentru noii mei prieteni. Cand am inchis telefonul am fost asaltata de o intrebare curioasa venita din partea Hinatei:
-Tu nu mananci?
-Nu! Inca nu mi-am facut antrenamentul si obijnuiesc sa mananc numai daca fac progrese la antrenament. E un fel de pedeapsa. Oricum eu mananc foarte rar. Cel mult o data la doua zile si in plus chiar nu imi e foame.
Toti erau uimiti de ceea ce tocmai le spusesem. Nimeni nu se astepta la asa ceva din partea mea.
Dupa ce au mancat, toti au plecat la casele lor si eu am ramas singura in noua mea casa curata, cu gandul la uniforma academiei. Atunci mi-am amintit sa-mi pun hainele in dulap. Seara m-a prins chiar cand am terminat de aranjat hainele in noul meu dulap.
M-am intins pe pat si am adormit cu dorul de Itachi in minte si suflet.
Amysupergirl: ei bine nu o pot face pe sakura sa fie mai "calda" pentru ca asta este personalitatea ei in acest fic. este un fel de "sasuke feminin" ca personalitate. sper sa treci peste asta si sa ramai cititoarea ficului meu.
†Elena†:ma bucur ca iti place ficul si modul meu de a descrie si am sa incerc sa tin cont de sfaturile tale.pana cand va fi perfect va fi nevoie sa criticati dur si sper sa va placa continuarea.
sper ca intr-o buna zi ficul va fi perfect.
pana atunci, capitolul urmator;) si scuzai greselile de exprimare sau ortografie
CAPITOLUL 6
Cateva raze caldute patrundeau pe fereastra micii mele camere. As mai fi dormit pentru ca inca eram foarte obosita dar ziua aceasta avea alte planuri pentru mine.
M-am ridicat lenesa de pe pat si atunci mi-am amintit unde si de ce sunt. Am dat drumul catorva lacrimi sa curga pe obrajii mei albi ca neaua, in timp ce ma indreptam spre baie. Mi-am dat cu putina apa rece pe fata ca sa ma racoresc si ca sa imi alung lacrimile. Abea dupa ce m-am calmat putin mi-am da seama in ce hal era casa.
Praful era de doua degete peste tot, podeaua din camera era neagra in loc de maro, gresia din baie era cenusie in loc de alba iar cea din bucatarie nici nu imi puteam da seama care era culoarea ei "naturala". Mobila avea nevoie de un strat de vopsea noua iar tablourile trebuiau restaurate. Patul avea nevoie de o saltea noua si eu aveam nevoie de perina, patura si asternuturi noi.
Era clar ce aveam de facut astazi. Am luat niste bani din geanta mea apoi m-am privit in oglinda. Aratam acceptabil asa ca am plecat in cautarea unui magazin. Stiam ca daca sunt ocupata nu ma voi putea gandi la ce mi s-a intamplat asa ca am pornit pe aleile prafuite ale satului. Era foarte devreme si totusi stradutele erau foarte aglomerate.
Ceream indicatii la tot pasul in speranta ca voi gasi un magazin care sa aiba si produse chimice pentru curatienie. Intr-un final am ajuns la un magazin care avea tot ce imi era mie necesar. Am luat vopsea alba si neagra pentru mobila, pensule, carpe pentru praf, mop, galeata, solutie atat pentru parchet cat si pentru gresie si solutie pentru sters praful. Dupa ce am platit, am intrebat unde pot sa duc tablourile pentru o restaurare completa si de calitate. Vanzatorul mi-a recomandat un tanar pe nume Sai care statea in apropierea biroului doamnei hokage.
Mi-am insfacat cumparaturile apoi am iesit din magazin. Acel vanzator mi-a amintit ca trebuie sa-i fac o vizita acelei blonde enervante care isi spunea hokage.
M-am indreptat spre noua mea casa si fara sa-mi dau seama am lovit pe cineva. Am cazut pe spate iar cumparaturile mi s-au imprastiat pe pamantul uscat. Am inceput sa-njur printre dinti in timp ce strangeam produsele de curatenie de pe jos. Dupa ce le-am pus pe toate inapoi in plasa, am dat sa ma ridic cand am vazut ca o mana era intinsa spre mine. Abea atunci mi-am dat seama peste cine dadusem. I-am intins mana si m-am ridicat de pa jos. Am luat bagajele in maini si cand am vrut sa-i multumesc mi-a aruncat o replica taioasa:
-Mai bine te uiti pe unde alergi ca la cat de indemanatica esti tu s-ar putea sa-ti rupi ceva iar altii nu sunt asa de prietenosi incat sa te ajute sa te ridici. Mai de graba te-ar lua la bataie. Dupa ce termina de vorbit pleca mai departe linistit si cu mainile in buzunar.
Mie imi venea sa arunc cu ceva dupa acel ingamfat. Probabil v-ati dat seama ca vorbesc despre Uchiha junior. Am pornit din nou spre casa si adancita in ganduri fiind, drumul mi s-a parut mult mai scurt. Ajunsa in fata usii de la ultimul etaj, am ridicat presul care odata era intreg, si am scos cheia de sub el. Am infipt-o cu furie in broasca si am rasucit-o rapid. Usa scartaia cumplit ceea ce era enervant. Am lasat cumparaturile langa usa si am aprins lumina. Am stat, am calculat, am cantarit idei si am ajuns la concluzia ca mobila era prea mare ca sa o pot muta singura.
M-am gandit sa ii fac intai o vizita blonei hokage si sa ii cer ajutorul pentru apartamentul meu. Zis si facut! Am iesit pe usa cu cheia in mana si dupa ce am incuiat-o ap coborat in fuga scarile, sarind mai multe trepte deodata.
Imediat ce am iesit in strada, urechile mi-au fost acaparate de galagia impsibila ce rasuna libera prin aer. Am inceput sa merg linistita spre biroul conducatoarei, atenta sa nu mai dau peste altcineva. Aveam parul prins de data asta ca sa nu las la vedere faptul ca nu l-am spalat de ceva vreme.
Pe unde treceam, lumea se holba la mine ca la felul 14 apoi isi vedeau de treburile lor. Eram nepasatoare si ca de obicei, ma inchideam in mine. Acum ca nu aveam mintea ocupata, gandul ca probabil nu il voi mai revedea pe Itachi imi navali in minte. Voiam din tot sufletul sa fiu acum cu el in padure si sa ma antrenez pana la epuizare. Din pacate pentru mine, nu faceam decat sa rasucesc cutitul in rana stiind ca asa ceva nu mai era posibil.
Pentru a doua oara drumul mi s-a parut mult mai scurt. Mi-am alungat gandurile ce ma macinau pe interior si am batut la usa biroului acelei blonde. Mi s-a spus sa intru asa ca m-am conformat.
-Arati groaznic! Ce ai patit? In vocea ei melodioasa se putea citi uimirea. Poate ca si asta a fost unul din motivele pentru care oamenii se holbau la mine pe strada.
-Uite ce e, blondo, am venit sa iti cer ajutorul. Mobila din casa mea este prea grea ca sa o mut singura asa ca am nevoie de cineva care sa ma ajute. Femeia a dat din cap apoi a strigat un nume, si anume Shizune.
Pe usa biroului a intrat vijelios o femeie bruneta cu parul scurt, de inaltime medie care parea a avea vreo 20-25 de ani. Tinea in brate un purcelus mic si roz ce parea a fi animalul ei de companie. Vocea blondei se facu auzita din nou.
-Shizune! Cheama-i urgent pe Neji si Hinata Hyuga, pe Tenten, pe Temari si cred ca si lenesul de Shikamaru Nara ar putea sa-si miste fundul pana aici.
-Da, doamna! Raspunsul brunetei veni repede si hotarat dupa care picioarele o purtara pe Shizune afara din birou.
Tsunade ii facu semn fetei sa se aseze apoi incepu sa vorbeasca:
-Sa faci parte din Satul Ascuns Intre Frunze inseamna sa ai si obligatii. De saptamana viitoare vei merge la academie impreuna cu ceilalti copii. Vei fi in ultimul an pentru ca ai 17 ani din cate stiu eu. Deasemenea de fata cu ceilalti imi vei spune Doamna Tsunade, Hokage-sama sau Tsunade-sama. Cand suntem numai noi doua imi poti spune cum vrei. Am uitat sa precizez ca la scoala vei fi obligata sa porti uniforma.
-Stop! Orice numai uniforma nu vreau. Vocea mea era usor stridenta dar in acelasi timp atat de melodioasa.
-Aici nu ai incotro. Te conformezi sau zbori spre ceruri?
Am marait cum ca ma conformez dar nu am mai avut timp sa spun si altceva ca pe usa au intrat cinci persoane care aratau a fi cam de varsta mea sau cu un an, maxim doi, mai mari decat mine. Primul era un baiat cu parul lung, maro, prins la spate, imbracat cu haine frumoase si care avea ochii de un alb-violet ciudat. A doua persoana era o fata cu parul brunet cu tenta de mov, lung pana aprope de coapse, imbracata frumos. Avea si ea ochii albi-violeti, la fel de ciudati ca ai castaniului asa ca am presupus ca ei sunt cei doi Hyuga.
Mai erau doua fete pe langa Hyuga: una castanie cu parul prins in doua coculete la ceafa, care parea de treaba. Avea ochii caprui de ciocolata si era imbracata comod. Cealalta era blonda cu parul prins in patru codite si avea ochii negri. Toate cele trei fete erau frumoase si aveau forme pline. Nu erau grase si nici plinute dar nici slabe nu erau.
Celalalt baiat, era brunet si avea parul prins intr-o coada in varful capului. Casca de zor iar dupa spusele blondei hokege si fiind doar doi baieti, am presupus ca era Shikamaru Nara. Nu am mai apucat sa presupun sau sa analizez nimic pentru ca blonda incepu sa vorbeasca:
-Sakura, ei sunt cei care te vor ajuta cu tot ce ai nevoie. Acum am sa ti prezint pe fiecare in parte. Am ridicat mana in semn de stop si ea s-a oprit din vorbit.
-Lasa-ma sa ghicesc. I-am zis eu calma si fara sa mai astept vreun raspuns am inceput sa vorbescdi nou: Castaniul e Neji Hyuga iar brineta e Hinata Hyuga, cascatul e Shikamaru Nara, blonda e Temari si cea cu cocuri e Tenten.
-Cum ai ghicit asa de repede si de exact? Intreba Temari curioasa.
Mi-am dat ochii peste cap apoi i-am raspuns la intrebare:
-Nu era prea greu de ghicit. Hyuga seamana mult intre ei, Nara este singurul baiat inafara de Neji iar intre tine si Tenten am ghicit.
Dupa ce le-am spus cu ce aveam nevoie de ajutor, am plecat toti sase din biroul hokageului spre noua mea casa.
Pe drum, Neji ma privea insistent, Hinata era foarte tacuta, celalalte fete discutau iar brunetul Nara casca si se intindea de zor. Eu ma gandeam la modul in care imi voi aranja camera. Pentru a nu stiu cata oara, drumul mi s-a parut prea scurt.
Am urcat scarile spre apartament cu gasca pe urmele mele si am descuiat usa apartamentului. Am intrat in liniste si am apasat pe intrerupator facand lumina in camera. Cele cinci ajutoare au ramas fara cuvinte cand au vazut in ce hal era aprtamentul.
-Cred ca ar trebui sa ne apucam de treaba. Declar eu hotarata. Trebuie curatate podelele si gresia, sters praful, mutat si vopsit mobila, sterse geamurile. Cine, ce face?
-Eu si Shikamaru mutam mobila. Spuse Neji.
-Atunci eu o vopsesc. Am fost uimita sa aflu ca Hinata cea tacuta avea un glas ca de clopotel.
-Eu ma ocup de podele si gresie. Aproape ca striga Temari.
-Eu sterg geamurile. Tenten era bucuroasa ca nu avea ceva foarte greu de facut.
-Atunci mie ii ramane de sters praful. Daca terminati ceea ce aveti de facut ii ajutati pe cei care nu au terminat.
Toata lumea se apuca de treaba si totul mergea de minune. Dupa cateva ore de lucru, totul era gata iar eu am fost surprisa sa descopar ca gresia din bucatarie era maro. Ma gandeam sa le multumesc celor cinci ajutoare si imi veni o idee buna.
-Hey! Ce ziceti de o pizza drept rasplata?
Toti au strigat bucurosi cum ca vor si eu am pus mana pe telefon. A sunat la un restaurant si am comandat cinci pizza medii pentru noii mei prieteni. Cand am inchis telefonul am fost asaltata de o intrebare curioasa venita din partea Hinatei:
-Tu nu mananci?
-Nu! Inca nu mi-am facut antrenamentul si obijnuiesc sa mananc numai daca fac progrese la antrenament. E un fel de pedeapsa. Oricum eu mananc foarte rar. Cel mult o data la doua zile si in plus chiar nu imi e foame.
Toti erau uimiti de ceea ce tocmai le spusesem. Nimeni nu se astepta la asa ceva din partea mea.
Dupa ce au mancat, toti au plecat la casele lor si eu am ramas singura in noua mea casa curata, cu gandul la uniforma academiei. Atunci mi-am amintit sa-mi pun hainele in dulap. Seara m-a prins chiar cand am terminat de aranjat hainele in noul meu dulap.
M-am intins pe pat si am adormit cu dorul de Itachi in minte si suflet.
Hi :3