Poezii

[sweet_zoey]

Inger pierdut

Printre stele,
In vazduh
Printre soluri de pasarele,
In apus
Rasare o lumina,
O lumina-n intuneric
Si din acea lumina
Apare un inger pierdut
In ganduri si in disperare
Fara nimic in urma
Fara lumina din inima
Fara ea....o lacrima
Ce se asterne pe obrazul
Palid, alb ca varul
Cu ochii negri de carbuni
Cu parul blond, zburand prin vant.

Si ea , o tanara domnita
Langa un lac statea
Cu o mica fetita
Pe care o pazea
Statea si isi amintea
De acea noapte de amor,
Caind el isi luase zbor,
Lasand-o cu un mic copil
Un suflet curat.

Ea mereu l-a asteptat
Pe ingerul ei pierdut,
Pierdut demult, demul....
Acuma ea murea,
Fara acea iubire a ei,
Si fata mica ce plangea
Cu lacrimile crude
Ce-i curgea
Pe obrazul imbujorat.

Din umbra el venea,
Cu durere si pacat,
Ce mai ofta el atunci...
Ca a parasit-o.

Si fata ce-l invinuia:
-Pleaca, Ingere pierdut!
Acum, cu durere
Iubirea ei moare....
Tu vei bantui mereu
Fara sufletul tau!