Incercarile destinului

[Claribel]

8.O intamplare nefericita cu un final fericit

Mai erau trei zile pana se termina excursia. In tot acest timp Yuki a incercat sa vorbeasca cu mine, insa de fiecare data am evitat-o. Dupa aceea intamplare, cand era sa-i spun lui Aren ce pot sa fac, l-am sunat pe Daniel si l-am asigurat ca nu este nicio problema. Sper numai sa ma fi crezut. Cu Aren n-am mai avut probleme, normal, daca am stat inchisa mai tot timpul in camera mea. Dirigintelui i-am spus ca ma simt rau, asa ca nu banuieste nimic.
Acum ma indrept spre restaurantul cabanei pentru a manca ceva. Sunt imbracata cu o fusta de blug si pe dedesupt cu niste colanti si cu o bluza cu un maieu alb cu nasturi, pe deasupra avand un hanorac verde lasat deschis. Deschid usa si observ ca toti colegii mei erau acolo, precum si alti cativa drumeti. Dirigintele se apropie de mine, si dupa ce ma intreaba daca ma simt mai bine ma lasa sa inaintez. Yuki statea la aceiasi masa cu Harumi, Ikuto si Aren. Am observat ca de la un timp sta numai in preajma lor. Mai bine decat sa stea langa mine. Imi iau ceva usor de mancat si ma asez la o masa singura. Simt cum toti ma fixau cu privirea. Langa mine se aseaza o persoana, insa nu-i dau nicio importanta si continui sa mananc. Ma simteam ciudat, stiind ca sunt privita de atatea persoane. Parca eram o ciudata, insa daca ma gandesc mai bine sunt o ciudata.
-Vad ca nu esti in apele tale. Care este problema? Imi spune persoana de langa mine. Vocea imi era foarte cunoscuta, insa nu-mi dadeam seama de unde. Imi intorc privirea spre el si atunci ma inec cu mancarea. Tusesc de cateva ori si imi revin, dupa care il privesc uimita si speriata pe tanarul care statea langa mine. Colegii mei deja erau foarte atenti la noi doi, mai ales dupa reactiile pe care le-am avut.
-Ce... ce cauti aici? Il intreb repede si incet. Cel de langa mine nu era nimeni altcineva decat Rayne. El era ultima persoana cu care doream sa dau ochii.
-M-am gandit sa-mi iau o mica vacanta, imi spune acesta zambind.
-Sa nu-mi spui ca este o coincidenta faptul ca esti in acelasi loc cu mine, ca nu te cred. Deci, ce vrei? Il intreb serioasa.
-Ar trebui sa te mai relaxezi putin, esti foarte incordata. Stiam ca vii aici, asa ca mi-am zis sa ne cunoastem mai bine, spune acesta apropiindu-se tot mai mult de mine.
-Ei bine, eu nu vreau sa te cunosc! Spun eu vizibil iritata. Mai stau cateva secunde pentru a termina de mancat, dupa care ma ridic, imi iau tava si o duc la locul ei. Imi indrept usor privirea spre masa la care statea Yuki, si observ ca ma privea trist. Privirea mi se duce fara voia mea spre Aren, si-l vad foarte nervos , strangand din pumni. Acesta se uita cu o privire rece spre Rayne care se indreapta spre mine. Aren se ridica de la masa si se indreapta spre Rayne. Il apuca de camasa dupa care il loveste cu pumnul in obraz, aproape de buza inferioara.
-Ce treaba ai tu cu ea? Daca te prind in preajma ei esti mort, ai auzit!? Spune Aren foarte nervos. Ma apropii de roscat si incerc sa-l opresc, insa nu apuc deoarece Rayne deja il loveste cu un pumn in abdomen. Aren isi sterge sangele de la gura mana, dupa care il loveste din nou pe Rayne. Ikuto, Harumi si dirigintele incearca sa-i desparta insa fara prea mult succes.
-Tu sa nu te apropii de ea! Nici nu stii de ce sunt in stare. In plus, daca vrei sa stai langa dansa ar trebui sa-i cunosti secretul, spune Rayne si-l mai loveste de cateva ori. Eu stateam si priveam uimita. Nu intelegeam ce-l apucase pe Aren, insa eram constienta ca trebuia sa-i opresc. Rayne ar fi putut sa-l ucida de mult pe roscat daca ar fi vrut. Sincer, nu stiu cat se mai abtine sa nu o faca, caci imi dau seama ca devine din ce in ce mai nervos.
-Opriti-va acum! Tip eu deodata si cateva geamuri se sparg. Toti se opresc si ma privesc. Cand imi dau seama ce-am facut cad in genunchi. Colegii mei deja incep sa susoteasca, iar eu incep sa le aud gandurile.”Cum a facut asta?”, “Este o ciudata!”, “Nu este normala, este un monstru!”.Incep sa tremur usor si-mi duc mainile la urechi. Vad cum Aren se apropie de mine si da sa ma atinga, insa il lovesc repede peste mana. Vrea sa incerce din nou, insa de data asta este oprit de Rayne. Amandoi se privesc plin de dusmanie. Aren vrea sa-l loveasca din nou insa este oprit de Ikuto si Harumi. Rayne se apleaca langa mine si ma ia in brate. Nu ma impotrivesc, oricum in aceea clipa el era singurul care ma putea ajuta. Ma las dusa de el pana in camera mea, unde ma pune pe pat. El se departeaza putin de mine, insa continua sa ma fixeze cu privirea.
-Puterile tale sunt foarte instabile. Trebuie sa ai mare grija, imi spune incet. Eu, incep sa ma mai linistesc. Il privesc si vad ca avea arcada de la ochiul drept sparta, la fel si buza.
-Esti ranit! Ii spun la fel de incet si ma apropii de el, dupa care ma indrept spre bagajul meu si iau un plasture si niste dezinfectant. Chiar daca era de partea raului, ma ajutase. Nu puteam sa nu fac nimic. Poate mai tarziu voi regreta, insa voi risca.
-Asta nu-i nimic! Am avut altele mult mai..., insa nu l-am lasat sa continue punandu-i vata cu dezinfectant pe rana. Se aseaza pe pat si eu fac acelasi lucru. Dau usor cu vata peste rana de la ochi, iar cand termin ii pun plasturele. I-au alta vata si ma indrept spre buza. Dau la fel de incet si vad cum strange usor mana. Suflu delicat pentru a nu-l ustura. Ma uit cu atentie la buzele lui si incep sa ma inrosesc usor, insa ma ridic brusc cand ii intalnesc privirea. La ce ma puteam gandi si eu.
-Am terminat! Si...iti multumesc, ii spun inca rosie in obraji.
Acesta inca statea pe pat si-mi zambeste usor. Ma apuca deodata de mana si ma trage langa el. Nu stiu cand, insa ma trezesc cu el deasupra mea. Se apropie de urechea mea si-mi spune incet un “multumesc”, dupa care se indreapta spre buzele mele. Le atinge usor cu ale lui, dupa care ma musca usor de buza inferioara, reusind sa patrunda cu limba in interiorul gurii mele. Simt cum exploreaza in voie fiecare coltisor si cum incepe sa se joace cu limba mea. Ma las absorbita de sarutul pasional al lui Rayne si incep sa-i raspund si eu. Sarutul acesta era diferit de cel al lui Aren. Ara mult mai delicat si mai pasional, daca nu chiar mai mult. Prin el ii simteam toata durerea si tristetea care o avea in suflet. Rayne rupe sarutul si ma priveste cu foarte multa blandete. Imi mangaie usor chipul, dupa care ma saruta pe frunte si se ridica de pe mine.
-A grija ce faci. Ar trebui sa-ti exersezi puterile pentru a avea control asupra lor. Nu trebuie sa te lasi controlata de sentimente. Ne mai vedem, imi spune acesta dandu-mi un sarut scurt pe buze, dupa care disparu. Imi duc doua degete la buze si ma gandesc la cele spuse. Deodata aud un zgomot si ma intorc spre usa. Vad usa intredeschisa si pe Yuki care se uita surprinsa si putin speriata la mine.
-De...de cand esti acolo? O intreb vizibil panicata.
-De cand te-a adus baiatul acela. Am vrut sa vad daca esti bine, spune aceasta incet si intra in incapere inchizand usa.
-Deci...ai auzit totul? O intreb privind-o in ochi. Nici nu stiu de ce ii puneam aceea intrebare. Citeam raspunsul pe chipul ei.
-Da! Si vreau sa-mi explici, imi spune aceasta apropiindu-se de mine.
-Si ce-ar fi de explicat. Sunt o ciudatenie care era cat pe ce sa faca o mare prostie. As fi putut sa va omor pe toti acolo, spun indreptandu-mi privirea spre fereastra.
-Din cauza asta te-ai departat de mine? Ma intreaba aceasta cu cateva lacrimi in ochi.
-Da! In plus acum ai un motiv sa stai cat mai departe de mine. Sa nu-mi spui ca nu ti-e teama de mine ca nu te cred. Sunt o ciudatenie, un monstru.
-Nu spun ca nu mi-e teama, oricui i-ar fi teama, insa tu esti prietena mea. Cand ai venit in scoala te-ai imprietenit cu mine, care sunt numai o tocilara timida si care nu poate sa se apere singura. Tie nu ti-a pasat. Chiar daca ai acele puteri tot vreau sa fim prietene. N-am mai avut niciodata o prietena ca tine, imi spune aceasta incepand sa planga.
-Dar am vazut ca stai pe langa Harumi, ii spun repede.
-Ti-am zis ca urmeaza sa am o sora vitrega. Ei bine, Harumi este aceea, si sa numai spui niciodata ca esti un monstru fiindca nu esti, imi spune aceasta imbratisandu-ma. O imbratisez si eu la randul meu si las cateva lacrimi sa-mi cada.
-Iti multumesc! Promit ca voi incerca sa-ti fiu o prietena buna si ca nu-ti voi ascunde nimic. Stii, pana acum n-am avut niciodata o prietena. Mereu am incercat sa-i tin departe pentru a nu afla secretul meu, ii spun razand cu lacrimi.
-Promit ca nu voi spune nimic nimanui si promit ca si eu voi fi o prietena buna, imi spune aceasta zambind. Amandoua incepem sa radem, dupa care ne impreunam degetul mic si ne juram prietenie pe veci. Incep sa-i povestesc lui Yuki despre puterile mele si ale fratelui meu, despre ce facem cu spiritele si despre David, care ne ajuta. O privesc in ochi si nu vad nici urma de teama ci vad foarte multa curiozitate si uimire.
Amandoua am iesit din camera si am iesit afara pentru a ne distra. Toti colegii erau uimiti sa ne vada din nou una langa alta. Aren statea intr-un colt cu cei doi prieteni ai lui. Karen statea in bratele roscatului si incerca sa-i atraga atentia. Privirea mea se intalni cu cea a roscatului. Si el ma privea destul de uimit, desi mai mult cred ca se gandea la vorbele lui Rayne. Dirigintele inca incerca sa inteleaga ce se intamplase cu geamurile. Eu si Yuki ne-am dus la izvor si am stat acolo pana tarziu.