Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Dupa o absenta destul de maricica, am venit cu capitolul 10. Nu e foarte lung, dar sper sa va placa. Odata cu aceasta schimbare pe care am facut-o, ideile mele circula cam greu. Cu ideea din nainte aveam planuri mari, dar asa mi-am schimbat tot planul de idei. A fost o schimbare venita pe moment. Si in ultima vreme am avut cateva probleme, am mai inceput inca trei ficuri care sunt postate. Unul aici si alte doua pe un alt site (nu vreau sa fac reclama asa a nu spun numele :D )
Pai vreau cateva critici si scuze daca mai gasiti greseli. ;)) sunt cam neatenta in ultima perioada.
So capitolul 10 :

Capitolul X : Ce s-a intamplat? ...
Sasuke : Bat de zece minute in usa de la dormitorul Sakurei si ea nu se trezeste. Ce se intampla acolo? Doctorul a spus sa o las sa doarma pana la ora doisprece. Au trecut trei ore si acum este ora trei dupa-amiaza. Ma ingrijorez de-a binelea. Daca nu raspune urmatoarea data cand bat eu intru neanuntat inauntru. Mai bat odata la usa ei, din lemn de cires, pe care scrie cu strasuri roze „Sakura” si ca prin minune a raspuns bataii mele cu un „ Intra ” somnoros. Am apasat pe clanta si am intrat. Aceasta statea in pat si se uita la mine perplex. Intru in incapere si o imbratisez strans. Ceva m-a facut sa ii dau drumul din imbratisare, acel ceva era intrebarea ei :
-Sasuke, unde este Dia?
Ma uit la ea nedumerit si o intreb din priviri cine e Dia. Aceasta se uita la mine cu o sprinceana ridicata si spune :
- Oh Sasuke, ai amnezie sau ce? Dia, piticania de doi-trei anisori. Stii tu ochii verzi, parul roz, sprince ca ale tale, buze ca ale mele ... Am gasit-o la usa, plangea si mama si tata au adoptat-o in locul meu, ieri la cina.... O haide Sasuke, nu te mai juca cu mine, vreau sa o vad pe Dia, spune aceasta vazand ca eu nu stiu despre ce e vorba.
-Sakura, cred ca a fost un vis. Nu am mai luat cina seara trecuta, deoarece tu la ora de sport ai primit o minge medicinala in cap de la Karin si ai cazut cu capul de ciment. Nu te trezeai asa ca te-am adus acasa. Aici a venit doctorul si a spus ca trebuie sa te odihnesti pana azi la ora doiuasprezece, si dupa cum vezi au trecut trei ore si ma speriasem. Dar se pare ca tu ai avut un vis frumos mi-l poti povestii? o intreb eu uitandu-ma la ea.
Aceasta a aprobat si mi-a spus visul ei. Era asa de entuziasmata cand imi povestea, mi se inmuia inima cand o vedeam cum zambeste datorita visului. Era asa de frumoa cand zambea. Nu credeam ca o sa-mi spuna si ca eu i-am spus ca o iubesc si acele lucruri, adica alta fata nu ar fi facut-o.
- Defapt partea cand iti spuneam ca te iubesc nu a fot un vis, ii spun eu intrerupand-o din povestit. Eram in drum spre casa si iti tot spuneam sa nu ma parasesti si chestii de genul asta.
- Aha, deci au fost doar sa ma tina in viata, spune aceasta si se intristeaza. Eh defapt totul a fost un vis. Nu imi vine sa cred cum am crezut ca poate fi asa de usor sa adopti un copil, spune aceasta trista si cu ochii in lacrimi.
Eu imi apropii mana de fata ei si o mangai usor ridicandu-i capul pentru a ma privi in ochi. Imi apropii si fata de a ei si ii soptesc :
Nu e chiar asa. Am spus acele lucruri din inima, pentru ca eu chiar te iubesc, te iubesc Sakura si asta nu se poate schimba asa usor, spun si o saraut.
Aceasta nu a reactionat la inceput, dar intr-un final mi-a raspuns sarutului. Mainile ei ajunsesera in parul meu, mangaindul si tragandu-mi capul mai spre ea, astefel afundandu-ne mai mult in sarut. Mainile mele se plimbau in voie pe spatele ei, facand-o sa geama infundat. Era un sarut asa de dulce se speram sa nu se termine prea curand, dar mie nu mi se indeplinesc nici o data dorintele si a trebuit sa bata cineva la usa. Am rupt repede sarutul, si cand ne-am indepartat tocmai au intrat Kikio si fratele meu enervant. Acestia au venit si au imbratisat-o strans si spunandu-i cat de fericiti sunt ca s-a trezit si nu are nimic. „ Mda, mda puteti pleca va rog? Aveam o discutie romantica aici ... ” spun revoltat in sinea mea.
Bateam cu piciorul in parchetul de culoarea mierii, de nervi ce aveam. Fratele meu a zambit si a luat-o pe iubita lui, lasandu-ne pe noi doi singuri. La inceput roscata nu vroia sa plece, dar Itachi i-a explicat totul din priviri si aceasta a aprobat intr-un final. „Aleluia si amin” imi spun in gand cand usa se inchide in saptele lor. Nu apuc sa fac nici o miscare ca pe usa intra parintii rozaliei impreuna cu parintii mei. „ Drace, ce mama dracului e asta? Chiar asa de greu ii este destinului sa ma lase si pe mine fericit cateva minute alaturi de rozalie? Vreau sa-i spun cat de mult o iubesc si uite ca nu pot! ” Imi spun de-a dreptul revoltat in gand. Ma ridic de pe pat si ma duc la fereastra. Cerul era asa de frumos, imi vine in gand sa o duc pe rozalie la o plimbare romantica pe plaja.
Ma intorc cu privirea spre cei cinci si astept sa plece. Intr-un final dupa cam zece minute, sa zic asa ies si cei patru din camera. Ma duc la fata si ma asez langa ea.
-Ce zici daca noi doi, am iesi la o plimbare? o intreb eu in timp ce ma uitam la ea.
Aceasta sta putin pe ganduri, dar apoi imi raspunde ca ar vrea sa iasa. Parea fericita dupa modul in care vorbea. Am aprobat si apoi i-am spus :
-Te las sa te schimbi, te astept jos. Dupa ce spun o sarut apasat pe buze, aceasta raspunzand usor la sarutul meu. Avea niste buze foarte dulci, le-as fi sarutoat ore in sir, dar aceasta rupe sarutul si spune :
-Sasuke, parca trebuia sa ma lasi sa ma schimb, spune aceasta amuzata si mai imi da un sarut fugar pe buze.
Smechera stica ma topesc dupa buzele ei. Aprob si ies din camera, nu inainte de ai spune ca nu vreau sa astept ore insir. Aceasta a inceput sa rada si m-a asigurat ca nu voi astepta ... prea mult. Am zambit si am parasit camera inchizand usa in urma mea. Coboram incet treptele. Pe trepte era o oglinda. Ma opresc si ma uit in ea. Eram imbracat cu o pereche de blugi negrii si un tricou de aceeasi culorea cu modele tribale pe el. In picioare purtam o pereche de adidasi Adidas. Dintr-o data aud un chicot si ma uit sus la scari.
-Mai, mai uite cine se uita in oglinda, imi spune fretele meu razand. Ce acum ai intalnire cu pustoaica? ma intreaba acesta cu o sprinceana ridicata.
-Da, sunt probleme? il intreb eu cu o voce de gheata.
Acesta nu mai spune nimic si vine langa mine spunandu-mi sa am grija de pustoaica. Aprob si imi apare pe fata un zambet discret. Cobor scarile si ma duc la usa si o astept pe hoata inimii mele sa coboare, gata de o intalnire.

Sper ca v-a placut, si capitolul urmator nu se stie cand apare :)
bye bye and *hug*