Ikuto - sensei ?!

[kame.]

Inainte de toate, vreau sa ma declar ca fiind amatoarea in materie de fan fiction si doresc sa imi imbunatatesc modul de a scrie. Am incercat pe cat posibil sa evit greselile de ortografie, dar daca mai gasiti cate una pe ici, pe colo, nu ezitati sa imi atrageti atentia, bine ?

Nu detin nici-un personaj din anime-ul Shugo Chara ?! ( Doki !/ Party !). Ele apartin autorului Peach-Pit si nu doresc sa dobandesc popularitate pe urma acestora... Acestea fiind spuse, urmeaza primul capitol !

Ikuto - sensei ?!

" Stii... Au trecut trei ani de cand ne-am luat ramas bun. Atunci... Cand mi-ai propus sa iesim putin, impreuna... Ma gandeam ca va fi ceva, mai mult ca, o intalnire, nu ca... L-ai invitat si pe el... Acolo, dupa ce ai plecat, el m-a sarutat scurt pe obraz... In locul nostru sfant, eu am fost sarutata de un alt baiat, care nu erai tu... Stiu ca mi-ai spus ca pleci si ca nu te vei mai intoarce prea curand, dar... Eu nu mai suport... Vreau sa te intorci, Ikuto ! Am crescut. Exact asa cum mi-ai spus tu, inainte sa iti iei ramas bun... Dar daca te intorci... Eu voi ramane aceeasi Amu de pana acum, nu ?! Si, atunci... De ce imi doresc sa te intorci la mine ?"
In urma cu trei ani, am parasit grupul Gardienilor si mi-am vazut singura de drum. Pe vremea aceea nu prea aveam idei despre ce liceu sa urmez, dar, pana la urma, tot am ales ceva. Acum sunt crainica, la Filologie si, sincer... Nu imi pare rau. Despre prietenii mei, ce pot sa spun... Nu prea mai tinem legatura, iar Tadase este deja de domeniul trecutului. Suntem prieteni forte buni, insa. Utau, este o celebritate, dar, cu toate ca este cu mult inaintea mea, nu ma considera inferioara ei si, am ramas in continuare prietene de nedespartit. Eu nu am inca un iubit, dar prietenii mei au. Nagihiko si Rima se plac reciproc, cu toate ca nici-unul dintre ei nu vrea sa recunoasca, Utau si Kuukai... Ei bine, nu am idee despre relatia lor actuala. Utau sustine in continuare ca nu este nimic intre ei, doar o prietenie stabila, dar petrec atat de mult timp impreuna, incat nu stiu ce sa mai cred... Yaya... Nu stiu sigur... Ea si Tadase sunt mai tot timpul impreuna, dar nu cred ca... Ar fi ceva, chiar atat de profund, intre ei doi. Despre Nadeshiko nu mai stiu nimic, iar Kairi mai da din cand in cand pe la Sanjou-san... Rikka si Hikaru... Ei, bine... Sunt la putere, acum. Hikaru ocupa rolul de King in grupul Gardienilor, iar Rikka este Queen. Despre el, insa nu mai stiu nimic. Si ma doare... Ma doare foarte tare...
Numai daca m-ar suna... Vreau doar sa ii aud vocea cristalina cum imi mangaie auzul, varful degetelor lui daruindu-mi placere, atingandu-mi trupul incordat si buzele delicioase dezmierdandu-mi obrajii imbujorati. Nu vreau sa ma iubeasca, imi este de ajuns prietenia lui. Dar... Eu, te iubesc Ikuto ! Te iubesc...
Mi-ai promis ca ma iubesti... Atunci, la aeroport, cand m-ai sarutat pe obraz... Atat de aproape de buze... Cu toate ca a fost doar un sarut pe obraz, efectul a fost devastator... Caldura si emotiile pe care mi le-ai transmis prin intermediul acelui sarut erau atat de intense, inima vrand, parca, sa ma distruga, in graba ei. Acum dorinta si pasiunea ma cuprind, doar gandindu-ma la tine, imaginea zambetului tau adorabil invadandu-mi constiinta si robindu-ma tie fara drept de apel, privirea atragatoare invaluindu-ma in mister si daruindu-ma tie fara, macar, sa realizez. Ma simt asemenea unei caprioare, lipsite, total, de aparare in vazul unui lup flamand.
Simt o rasuflare usoara in ceafa, iar sangele, parca, sta sa imi urce in obraji, colorandu-i intr-un rosu strident. Un timbru gros imi rasfata simturile, iar pana sa ma trezesc la realitate, simt cum lobul urechii stangi imi este muscat cu ardoare.
- Yo, printesa teribila...
Ikuto ?! Nu, nu este el... Sunt sigura. Este doar imaginatia mea bolnava... Imi astup urechile cu ambele maini, in incercarea absurda de a alunga imaginea celei mai dulci persoane din cate cunosc. Imi inclestez strans maxilarele iar ochii incep a-mi da dureri insuportabile. Lacrimile incep sa mi se rostogoleasca incontrolabil pe obraji, iar buza de jos imi sangereaza. Ma raneste profund sa stiu ca singura persoana care mi-a fost mereu alaturi, intelegandu-ma si protejandu-ma, nu imi este, acum, aproape...
Simt doua maini nesigure, incercand sa imi stearga lacrimile, in speranta ca, poate, ma opresc, totusi, din a ma ranii singura, disperata, refugiindu-ma in amintirea celui pe care l-am pierdut numai din cauza prostiei mele, agatata intodeauna de ideea ca cel mai potrivit pentru mine, nu este nimeni altul, decat Tadase, printul meu din copilarie. Pofticiosul, ale carui maini imi strabat intregul corp, ale celui a carui infatisare imi este inca straina, pare ca isi apropie tot mai mult chipul de al meu... Cine e ? Privirea incetosata ma impiedica sa aflu, dar... Parca ma simt atrasa... Vreau sa intru in jocul lui. Imi taie respiratia, iar bataile inimii mi se contracta cu fiecare secunda care trece... Cred ca stiu la ce sa ma astept din partea lui, dar el, luandu-ma prin surprindere, isi preseaza buzele, absolut incendiare, pe fruntea mea. Am vaga impresie ca il cunosc de undeva, moment in care imi sopteste ceva la ureche, destul de tare incat sa aud numai eu, cu toate ca suntem singuri in camera.
- Prostuto, o sa te ranesti. Mi-ai lipsit, pici amorezat...
- Eh... Ikuto ?!