12-04-2010, 10:05 AM
Capitolul III
Incendiul
Focul a cuprins toata casa in cateva minute.Ceata de fum m-a facut sa o pierd pe mama din vizor.Incercam sa o caut, dar nu puteam sa o vad, puteam doar sa o aud.Imi striga sa incerc sa ies afara si sa ma salvez.Dar nu puteam sa plec fara ea.Cum sa o las acolo?Sunt sigura ca nici ea nu m-ar fi lasat acolo.
Gandul ca nu voi mai trai nu ma afecta atat de mult,dar gandul ca nu o voi mai vedea pe mama ma inspaimanta.Alergam pe coridor incercand sa gasesc o iesire.Fumul gros imi inunda nasul,imi facea ochii sa lacrimeze.Picioarele nu ma mai ascultau.Am cazut jos.
Simt ca imi arde tot corpul si ca nu-mi mai pot deschide ochii,nu mai vedeam nimic.
Spiritul parca vroia sa-mi paraseasca corpul si credeam ca o sa mor,cand o strangere puternica de mana ma face sa-mi dau seama ca inca traiesc.Cineva incerca sa ma salveze din foc.Cu ultimele puteri imi deschid ochii sa privesc persoana care incerca sa ma salveze.Era mama.Dar din cauza fumului puternic si a arsurilor de pe corpul ei mi-a scapat mana.Nu mai aveam putere nici macar sa o strig.
Cand credeam ca totul e pierdut,am simtit inca o data cum cineva incerca sa ma salveze,dar de data aceasta nu mai puteam deschide ochii sa vad.Dar dintr-o data nu mai stiam nimic de mine.Mi-am pierdut cunostinta.
Cand am deschis ochii totul in jurul meu era schimbat.Nu recunosteam nimic si pe nimeni.
Unde eram?Ce s-a intamplat?Cine erau oamenii de langa mine?...Cine...cine sunt eu?Nu imi mai aminteam nimic.
Vad pe cineva apropiindu-se de mine.Avea un halat alb.S-a asezat langa mine si mi-a spus:
-Buna Maya.Eu sunt doctorul Roman.Am avut grija de tine de la incendiu incoace.
-Incendiu?Ce incendiu?
Nu mi-a raspuns nimic, ci a inceput sa-mi puna unele intrebari la care nu stiam raspunsul.Mi-a spus Maya.Oare asta este numele meu?
-Ce zi este astazi?am intrebat eu.
-Of,au trecut asa multe zile de cand suntem aici ca le-am pierdut sirul.
Simteam ca toata lumea vroia sa-mi ascunda ceva.De ce?Ce se intamplase?Chiar daca nu-mi aminteam aveam o presimtire ca ceva nu este in regula.De ce nimeni nu vrea sa-mi spuna nimic?
-Dar totusi,tu cine esti?Am intrebat-o pe fata care statea langa patul meu.
-Sunt Diana,prietena ta din copilarie.Nu-ti mai amintesti de mine?
-Imi pare rau,dar nu-mi aduc aminte cine sunt eu,cum as putea sa-mi aduc aminte cine esti tu?
-Lasa ca o sa ai destul timp sa-ti amintesti tot ce am facut impreuna.
Ne cunoastem de la 5 ani si de atunci am fost cele mai bune prietene.
-Dar de ce esti tu langa mine? Unde sunt parintii mei?Vor veni mai tarziu?
A urmat un lung moment de tacere,lucru care imi intarea sentimentul ca ceva nu este in regula.
Incendiul
Focul a cuprins toata casa in cateva minute.Ceata de fum m-a facut sa o pierd pe mama din vizor.Incercam sa o caut, dar nu puteam sa o vad, puteam doar sa o aud.Imi striga sa incerc sa ies afara si sa ma salvez.Dar nu puteam sa plec fara ea.Cum sa o las acolo?Sunt sigura ca nici ea nu m-ar fi lasat acolo.
Gandul ca nu voi mai trai nu ma afecta atat de mult,dar gandul ca nu o voi mai vedea pe mama ma inspaimanta.Alergam pe coridor incercand sa gasesc o iesire.Fumul gros imi inunda nasul,imi facea ochii sa lacrimeze.Picioarele nu ma mai ascultau.Am cazut jos.
Simt ca imi arde tot corpul si ca nu-mi mai pot deschide ochii,nu mai vedeam nimic.
Spiritul parca vroia sa-mi paraseasca corpul si credeam ca o sa mor,cand o strangere puternica de mana ma face sa-mi dau seama ca inca traiesc.Cineva incerca sa ma salveze din foc.Cu ultimele puteri imi deschid ochii sa privesc persoana care incerca sa ma salveze.Era mama.Dar din cauza fumului puternic si a arsurilor de pe corpul ei mi-a scapat mana.Nu mai aveam putere nici macar sa o strig.
Cand credeam ca totul e pierdut,am simtit inca o data cum cineva incerca sa ma salveze,dar de data aceasta nu mai puteam deschide ochii sa vad.Dar dintr-o data nu mai stiam nimic de mine.Mi-am pierdut cunostinta.
Cand am deschis ochii totul in jurul meu era schimbat.Nu recunosteam nimic si pe nimeni.
Unde eram?Ce s-a intamplat?Cine erau oamenii de langa mine?...Cine...cine sunt eu?Nu imi mai aminteam nimic.
Vad pe cineva apropiindu-se de mine.Avea un halat alb.S-a asezat langa mine si mi-a spus:
-Buna Maya.Eu sunt doctorul Roman.Am avut grija de tine de la incendiu incoace.
-Incendiu?Ce incendiu?
Nu mi-a raspuns nimic, ci a inceput sa-mi puna unele intrebari la care nu stiam raspunsul.Mi-a spus Maya.Oare asta este numele meu?
-Ce zi este astazi?am intrebat eu.
-Of,au trecut asa multe zile de cand suntem aici ca le-am pierdut sirul.
Simteam ca toata lumea vroia sa-mi ascunda ceva.De ce?Ce se intamplase?Chiar daca nu-mi aminteam aveam o presimtire ca ceva nu este in regula.De ce nimeni nu vrea sa-mi spuna nimic?
-Dar totusi,tu cine esti?Am intrebat-o pe fata care statea langa patul meu.
-Sunt Diana,prietena ta din copilarie.Nu-ti mai amintesti de mine?
-Imi pare rau,dar nu-mi aduc aminte cine sunt eu,cum as putea sa-mi aduc aminte cine esti tu?
-Lasa ca o sa ai destul timp sa-ti amintesti tot ce am facut impreuna.
Ne cunoastem de la 5 ani si de atunci am fost cele mai bune prietene.
-Dar de ce esti tu langa mine? Unde sunt parintii mei?Vor veni mai tarziu?
A urmat un lung moment de tacere,lucru care imi intarea sentimentul ca ceva nu este in regula.