11-04-2010, 03:37 PM
Este primul meu fic sper sa va placa.
Capitolul I
Un semn.
Ma trezesc brusc.Un fior rece imi patrunde in tot corpul in camera este intuneric,ma indrept spre geam cu pasi repezi sa-l inchid.In camera mea se aude un strigat ciudat asemeni unui plans de copil care ma cheama.Fug repede sa aprind lumina,in jurul meu nu este nimeni.O sting si ma pun in pat.Incep sa strang perna la piept ingrijorata si speriata de acel plans stins.
Ore ce a fost asta?.Incet,incet pleoapele imi sunt tot mai grele.Plannsul copilului se aude din ce in ce mai tare zgariindu-mi timpanele.Ma trezesc speriata din acel vis adanc in care am fost scufundata.
Inca ingrijorata aud o alta voce,care ma cheama din bucatarie.Trezita la realitate imi dau seama ca acea voce imi este cunoscuta,e vocea mamei mele.Ma grabesc spre bucatarie.O vad pe mama cu lacrimi in ochi.
- Ce sa intamplat?intreb eu.Mam a inceput sa planga cu lacrimi amare si nu areusit sa spuna nimic,
-S-a intamplat ceva cu Raul?
-Da,Maya.Fratele tau...a...murit azi noapte.Piciorele mele au inceput sa tremure,brusc mi-am amintit de plansul de azinoapte.era strigatul de ajutor al fratelui meu, care de cateva zile era in spital bolnav de o boala incurabila.
Mama m-a rugat sa o insotesc la spital ca sa-l luam pe fratele meu sa-i facem o inmormantare cum se cuvine.Am fost uimita sa-i vad chipul palid.Nu-mi vine sa cred cum zace nemiscat pe patul de spital,el care era atat de plin de viata.Avea un par negru si drept,ochi lui erau albatri.
Dupa inmormantare eu si cu mama ne-am intors acasa.Am intrat in camera fratelui meu pentru a-mi alina dorul.Pe un raft am gasit un album,putin prafuit,l-am rasfoit si am dat peste o poza in care era tatl si fratele meu.Nu-mi venea sa cred ca ne-au lasat singure pe mine si pe mama.Obosita de atata tristete,ma intind in patul fratelui meu si dintr-o data aud din nou acel plans de copil.
De unde vine?Ce inseamna asta?
Intrand in casa
Strigatul de copil dispare lasandnin urma lui un chip,era fratele meu.Speriata imi pun cele doua maini incercand sa-mi frec ochii dar acel chip nu disparea.Am vrut sa-l ating brusc imaginea a disparut,am sarit repede din pat vrand sa-i spun mamei cele intamplate.In gandul meu spunandu-mi ca ea nu ma va crede.
Trecuse o saptamana,o luna,un an de cand s-a intamplat incidentul si tot o data de cand eu si cu mama ne-am mutat in casa ce-a noua.Am ajuat-o pe mama sa despacheteze lucrurile din baxuri.Mama m-a trimis sa-i iau ceva pentru cina.In drum spre magazin m-am oprit spre un cos de gunoi sa arunc o hartie ce-mi "bantuia" buzunarul de cateva zile.
Langa mine stateau doi oameni,au inceput sa vorbeasca despre casa de pe strada 3 casa cu numarul 656.Brusc mi-am dat seama ca vorbesc despre casa unde locuiam noi.Am vrut sa ma apropiu de ei far sa observe.Am inceput sa ma prefac ca,caut ceva in telefonul mobil,au inceput sa vorbeasca.
"-Da, stiu casa.Ma mir cum vechi locatari au reusit sa scape din casaaceea.
-Da.Cine ar vrea sa locuiasca intr-o casa bantuita?Nu eu.
-Amice, crezi ca stiu noii locatari de casa acaeia va este bantuita?
-Nu stiu,dar hai sa nu mai vorbim despre asta, imi da fiori.
Am ramas stupefiata la auzul acestor cuvinte.Adica cum?Casa noastra cea noua sa fie bantuita?Si mai ales de cine?.La prima vedere cand vezi casa iti faci o impresie forte buna despre ea,era mare ,spatioasa nici de cum bantuita.Au zind acestea de la cei do barbati fug repede spre casa fara sa mai iau cele necesare pentru mama.
Maya
http://2.bp.blogspot.com/_6JuMv1Z_hos/Sq...irls99.jpg
RAul
http://i733.photobucket.com/albums/ww332...s/bOY2.jpg
Mama
http://i310.photobucket.com/albums/kk431...d687ec.jpg
Capitolul I
Un semn.
Ma trezesc brusc.Un fior rece imi patrunde in tot corpul in camera este intuneric,ma indrept spre geam cu pasi repezi sa-l inchid.In camera mea se aude un strigat ciudat asemeni unui plans de copil care ma cheama.Fug repede sa aprind lumina,in jurul meu nu este nimeni.O sting si ma pun in pat.Incep sa strang perna la piept ingrijorata si speriata de acel plans stins.
Ore ce a fost asta?.Incet,incet pleoapele imi sunt tot mai grele.Plannsul copilului se aude din ce in ce mai tare zgariindu-mi timpanele.Ma trezesc speriata din acel vis adanc in care am fost scufundata.
Inca ingrijorata aud o alta voce,care ma cheama din bucatarie.Trezita la realitate imi dau seama ca acea voce imi este cunoscuta,e vocea mamei mele.Ma grabesc spre bucatarie.O vad pe mama cu lacrimi in ochi.
- Ce sa intamplat?intreb eu.Mam a inceput sa planga cu lacrimi amare si nu areusit sa spuna nimic,
-S-a intamplat ceva cu Raul?
-Da,Maya.Fratele tau...a...murit azi noapte.Piciorele mele au inceput sa tremure,brusc mi-am amintit de plansul de azinoapte.era strigatul de ajutor al fratelui meu, care de cateva zile era in spital bolnav de o boala incurabila.
Mama m-a rugat sa o insotesc la spital ca sa-l luam pe fratele meu sa-i facem o inmormantare cum se cuvine.Am fost uimita sa-i vad chipul palid.Nu-mi vine sa cred cum zace nemiscat pe patul de spital,el care era atat de plin de viata.Avea un par negru si drept,ochi lui erau albatri.
Dupa inmormantare eu si cu mama ne-am intors acasa.Am intrat in camera fratelui meu pentru a-mi alina dorul.Pe un raft am gasit un album,putin prafuit,l-am rasfoit si am dat peste o poza in care era tatl si fratele meu.Nu-mi venea sa cred ca ne-au lasat singure pe mine si pe mama.Obosita de atata tristete,ma intind in patul fratelui meu si dintr-o data aud din nou acel plans de copil.
De unde vine?Ce inseamna asta?
Intrand in casa
Strigatul de copil dispare lasandnin urma lui un chip,era fratele meu.Speriata imi pun cele doua maini incercand sa-mi frec ochii dar acel chip nu disparea.Am vrut sa-l ating brusc imaginea a disparut,am sarit repede din pat vrand sa-i spun mamei cele intamplate.In gandul meu spunandu-mi ca ea nu ma va crede.
Trecuse o saptamana,o luna,un an de cand s-a intamplat incidentul si tot o data de cand eu si cu mama ne-am mutat in casa ce-a noua.Am ajuat-o pe mama sa despacheteze lucrurile din baxuri.Mama m-a trimis sa-i iau ceva pentru cina.In drum spre magazin m-am oprit spre un cos de gunoi sa arunc o hartie ce-mi "bantuia" buzunarul de cateva zile.
Langa mine stateau doi oameni,au inceput sa vorbeasca despre casa de pe strada 3 casa cu numarul 656.Brusc mi-am dat seama ca vorbesc despre casa unde locuiam noi.Am vrut sa ma apropiu de ei far sa observe.Am inceput sa ma prefac ca,caut ceva in telefonul mobil,au inceput sa vorbeasca.
"-Da, stiu casa.Ma mir cum vechi locatari au reusit sa scape din casaaceea.
-Da.Cine ar vrea sa locuiasca intr-o casa bantuita?Nu eu.
-Amice, crezi ca stiu noii locatari de casa acaeia va este bantuita?
-Nu stiu,dar hai sa nu mai vorbim despre asta, imi da fiori.
Am ramas stupefiata la auzul acestor cuvinte.Adica cum?Casa noastra cea noua sa fie bantuita?Si mai ales de cine?.La prima vedere cand vezi casa iti faci o impresie forte buna despre ea,era mare ,spatioasa nici de cum bantuita.Au zind acestea de la cei do barbati fug repede spre casa fara sa mai iau cele necesare pentru mama.
Maya
http://2.bp.blogspot.com/_6JuMv1Z_hos/Sq...irls99.jpg
RAul
http://i733.photobucket.com/albums/ww332...s/bOY2.jpg
Mama
http://i310.photobucket.com/albums/kk431...d687ec.jpg