Tocmai l-am terminat... A fost un anime cu bune si cu rele...
Daca ar trebui sa scriu doar o parere generala sau sa spun doar un cuvant despre el, as spune doar ca a fost frumos si emotionant. Dar au fost cateva lucruri care nu mi-au placut. De exemplu inceputul nu mi s-a parut dragut. Au fost grabite lucrurile, Nanami mi s-a parut putin cam prostuta si Yano mi se parea si el ciudat.
La inceput nu m-am uitat decat la primul episod si mi-am spus ca voi continua "alta data" sau "mai incolo". Eram vizibil dezamagita de el dupa ce citisem catralioanele de comentarii despre el si in afara Zup-ului, care il laudau. Dar de curand am avut impulsul, venit de sub dulap, sa ma tin de el si sa vad ce-i de capul lui.
Mi-a placut mult cum cei doi au putut trece peste problemele legate de trecutul lui Yano, care mi s-a parut atat de... Nici nu-mi gasesc cuvintele. Daca ar fi fost vorba doar de moartea fostei lui iubite nu cred ca ar fi fost la fel de multa tevatura, dar faptul ca s-a culcat si cu sora ei mai mica, acea Yamamoto, m-a socat. Cred ca a regretat enorm, niciodata nu cred ca va trece peste.
Sa spun si cate ceva despre prea iubitul Take. : )) Nu mi-a placut in mod special de el, m-a impresionat ca era o persoana foarte buna si cu multe calitati. Dar nu il priveam ca pe iubitul Nanei. Pur si simplu anime-ul mi-a transmis ca doar Yano o putea iubi pe Nana in felul acela special pentru ea, ca o intelegea intr-un fel aparte si vice-versa. Mi se parea ca Takeuchi nu o iubea indeajuns, dar ar fi putut fi un cuplu simpatic. Am admirat ca el si cu Yano au ramas prieteni si de multe ori am senzatia ca si Takeuchi a vazut iubirea speciala dintre cei doi, cel putin asa mi s-a parut la un moment dat.
A avut si cateva faze amuzante, dar a fost una care mi-a ramas in minte. Cred ca nu sunt singura care a mai vazut prin desene cum personajele incep: "Nu suntem in desene animate, asa ca nu poti zbura." Sau ceva asemanator. Ei bine, am ras ca o nebuna cand am vazut ca Nanami spune: "Nu suntem intr-o telenovela sau intr-un anime, asa ca..." : ))
Sfarsitul m-a emotionat profund, mi-au dat lacrimile cand le-am vazut pe ale lui Yano. A fost un moment dramatic... Plus acele amintiri de la inceput, parca vedeam ca s-au schimbat, ca au crescut... Iar continuarea intortochiata te tine cu batista aproape, cel putin asa am inteles din ceea ce am citit pe net... Cred ca m-as uita si la sezonul al doilea daca ar aparea, pentru ca anime-ul a avut o poveste frumoasa si niste personaje care se completau...
Daca ar trebui sa scriu doar o parere generala sau sa spun doar un cuvant despre el, as spune doar ca a fost frumos si emotionant. Dar au fost cateva lucruri care nu mi-au placut. De exemplu inceputul nu mi s-a parut dragut. Au fost grabite lucrurile, Nanami mi s-a parut putin cam prostuta si Yano mi se parea si el ciudat.
La inceput nu m-am uitat decat la primul episod si mi-am spus ca voi continua "alta data" sau "mai incolo". Eram vizibil dezamagita de el dupa ce citisem catralioanele de comentarii despre el si in afara Zup-ului, care il laudau. Dar de curand am avut impulsul, venit de sub dulap, sa ma tin de el si sa vad ce-i de capul lui.
Mi-a placut mult cum cei doi au putut trece peste problemele legate de trecutul lui Yano, care mi s-a parut atat de... Nici nu-mi gasesc cuvintele. Daca ar fi fost vorba doar de moartea fostei lui iubite nu cred ca ar fi fost la fel de multa tevatura, dar faptul ca s-a culcat si cu sora ei mai mica, acea Yamamoto, m-a socat. Cred ca a regretat enorm, niciodata nu cred ca va trece peste.
Sa spun si cate ceva despre prea iubitul Take. : )) Nu mi-a placut in mod special de el, m-a impresionat ca era o persoana foarte buna si cu multe calitati. Dar nu il priveam ca pe iubitul Nanei. Pur si simplu anime-ul mi-a transmis ca doar Yano o putea iubi pe Nana in felul acela special pentru ea, ca o intelegea intr-un fel aparte si vice-versa. Mi se parea ca Takeuchi nu o iubea indeajuns, dar ar fi putut fi un cuplu simpatic. Am admirat ca el si cu Yano au ramas prieteni si de multe ori am senzatia ca si Takeuchi a vazut iubirea speciala dintre cei doi, cel putin asa mi s-a parut la un moment dat.
A avut si cateva faze amuzante, dar a fost una care mi-a ramas in minte. Cred ca nu sunt singura care a mai vazut prin desene cum personajele incep: "Nu suntem in desene animate, asa ca nu poti zbura." Sau ceva asemanator. Ei bine, am ras ca o nebuna cand am vazut ca Nanami spune: "Nu suntem intr-o telenovela sau intr-un anime, asa ca..." : ))
Sfarsitul m-a emotionat profund, mi-au dat lacrimile cand le-am vazut pe ale lui Yano. A fost un moment dramatic... Plus acele amintiri de la inceput, parca vedeam ca s-au schimbat, ca au crescut... Iar continuarea intortochiata te tine cu batista aproape, cel putin asa am inteles din ceea ce am citit pe net... Cred ca m-as uita si la sezonul al doilea daca ar aparea, pentru ca anime-ul a avut o poveste frumoasa si niste personaje care se completau...