07-08-2008, 09:24 PM
Seara se lasa in camera,asemenea unei umbre negre si misterioase.Cerul se invineti,prinzand o culoare violet-fumurie.Afara se racorise,iar vantul scutura perdelele de la geamuri.
In camera lui Kiraru Sushaki era liniste si pace.Baiatul adormise,frant de oboseala.Intins cu fata in sus,visa ,adancit intr-un somn linistit.Ochii albastri erau ascunsi de pleapele grele,cu gene lungi si frumoase.Chipul palid parea asemenea unui ingeras.
Pe patul de langa el,statea cu ochii inschisi Sasuki,incercand sa adoarma.Zogomotul de afara il deranja,nelasandu-l sa doarma.Parul blond deschis,ii era ravasit si statea in toate partile,intr-un mod care ii venea foarte bine.Tricoul ciocolatiu pe care il purta,parea sa se asorteze in mod voit cu ochii superbi.
Afara incepuse ploaia de toamna,rece si grea.Picaturi de apa tasneau de sus ,ca si cum cineva ar fi plans,iar lacrimile sale sarate se prelingeau pe Pamant.
O rafala de vant deschise fereastra,iar Kiraru se trezi brusc,ridicandu-se in fund pe loc.isi scutura parul,si se uita speriat la fereastra.Vazand ca incepuse ploaia,cobora din pat,si merse sa inchida geamurile.
Cu o privire lunga,se uita la picaturile sarate ale cerului,si ofta.O visase pe Maia,sora sa.De ceva vreme ii uitase chipul bland si zambetul de copil.Uitase de rasetele ei sincere si de cuvintele pe care i le spunea.Ii era mereu alaturi,asa cum nu multe surori ar putea fi vreodata.
Maia parea sa inteleaga mereu gandurile fratelui ei,si incerca sa ii arate ca nu este un nimic.Ii arata ca are o importanta,si ca el,Kiraru,era iubit.Dupa moartea ei,acest sentiment calduros disparuse din sufletul lui,lasandu-l sfasiat de o durere continua.Parintii sai il dadusera uitarii.Mama sa murise.Tatal sau il parasise.Maia murise.Nu mai exista nimeni.
Ochii albastri ai lui Kiraru se inourara la fel ca si cerul,iar picaturi arzatoare se prelinsera pe obrajii sai.Cateva lacrimi cazura peste buzele sale,arzadu-le,prelingandu-se ca otrava.Si el scanci,strangand din pumni.
O mana subtire dar puternica,hotarata,se aseza pe umarul sau,iar el intoarse capul incet,cu ochii impaienjeniti de ploaia lacrimilor.Sasuki se ridicase,si statea aproape lipit de el.Il imbratisa de la spate,strangandu-l la piept cu putere.Kiraru scanci din nou,si se lasa la el in brate.
In camera lui Kiraru Sushaki era liniste si pace.Baiatul adormise,frant de oboseala.Intins cu fata in sus,visa ,adancit intr-un somn linistit.Ochii albastri erau ascunsi de pleapele grele,cu gene lungi si frumoase.Chipul palid parea asemenea unui ingeras.
Pe patul de langa el,statea cu ochii inschisi Sasuki,incercand sa adoarma.Zogomotul de afara il deranja,nelasandu-l sa doarma.Parul blond deschis,ii era ravasit si statea in toate partile,intr-un mod care ii venea foarte bine.Tricoul ciocolatiu pe care il purta,parea sa se asorteze in mod voit cu ochii superbi.
Afara incepuse ploaia de toamna,rece si grea.Picaturi de apa tasneau de sus ,ca si cum cineva ar fi plans,iar lacrimile sale sarate se prelingeau pe Pamant.
O rafala de vant deschise fereastra,iar Kiraru se trezi brusc,ridicandu-se in fund pe loc.isi scutura parul,si se uita speriat la fereastra.Vazand ca incepuse ploaia,cobora din pat,si merse sa inchida geamurile.
Cu o privire lunga,se uita la picaturile sarate ale cerului,si ofta.O visase pe Maia,sora sa.De ceva vreme ii uitase chipul bland si zambetul de copil.Uitase de rasetele ei sincere si de cuvintele pe care i le spunea.Ii era mereu alaturi,asa cum nu multe surori ar putea fi vreodata.
Maia parea sa inteleaga mereu gandurile fratelui ei,si incerca sa ii arate ca nu este un nimic.Ii arata ca are o importanta,si ca el,Kiraru,era iubit.Dupa moartea ei,acest sentiment calduros disparuse din sufletul lui,lasandu-l sfasiat de o durere continua.Parintii sai il dadusera uitarii.Mama sa murise.Tatal sau il parasise.Maia murise.Nu mai exista nimeni.
Ochii albastri ai lui Kiraru se inourara la fel ca si cerul,iar picaturi arzatoare se prelinsera pe obrajii sai.Cateva lacrimi cazura peste buzele sale,arzadu-le,prelingandu-se ca otrava.Si el scanci,strangand din pumni.
O mana subtire dar puternica,hotarata,se aseza pe umarul sau,iar el intoarse capul incet,cu ochii impaienjeniti de ploaia lacrimilor.Sasuki se ridicase,si statea aproape lipit de el.Il imbratisa de la spate,strangandu-l la piept cu putere.Kiraru scanci din nou,si se lasa la el in brate.