06-08-2008, 11:53 AM
iLove, gomen nasai!! continuarea aceasta este corectata acum ^_^". Tipul nou...hm..nu..e chiar un tip nou(da, inteligenta mea iese la iveala :))). In capitolul 3...nu, nu a aparut nimeni cu parul argintiu..eu nu stiu pe nimeni :D.Um..ce actiune..? cand zici "capitolul 3" nu te referi la ceu care cuprinde trecutul lui yuu?o__O eu pe acela il numesc asa..si nu era multa "actiune" acolo..defapt nu cred ca era deloc. Hm..imagine cu Nori..am incercat sa il desenez ^^"(dar nu a iesit, normal...i-am uitat si eu moaca de cand nu am mai scris :nh:)..voi mai incerca ^^
sakura345, ce dor imi era de tine ^^ O sa am grija...imi voi face timp sa corectez(si eventual si sa scriu in continuare..nu am mai scris de 2 luni -_-") Hm..da, poate ca ascunde ceva..dar nu stiu sigur ce :)) scuze...m-a luat prin surprindere aparitia lui(da..eu l-am bagat si tot pe mine m-a uimit :))) si nu stiu inca..nu va aparea prea mult...cred...
Now..m-am cam prostit la desenul asta(kuu incearca sa foloseasca photoshop-ul tot mai des :))), dar..vreau o parere.. --> Sleepy :P
Edit: Stiam eu! Happy 5 pages ^^ (*)
-Nu aici. Daca va intra cineva ?
Tot ce vede in jurul sau sunt cutiile metalice pe care le-a observat in toata cladirea si alte obiecte prafuite. Au urcat mai mult de zece minute pe scari, apoi cantaretul a sugerat sa foloseasca liftul. Nu a reusit sa observe numarul etajului la care sunt, dar holurile pustii i-au spus ca sunt aproape de ultimul nivel.
-Nu va intra nimeni. Deocamdata, aici este doar un fel de depozit..dar incearca sa nu tipi prea tare. – tonul vocalistului este unul putin distrat, dar vorbeste in soapta involuntar. Zgomotul masinilor de pe strazile ultracirculate se aude infundat, strabatand cu greu peretii.
-Raule..nu am tipat niciodata. – zambetul lui Yuuri ii da din nou putina incredere si nici nu stie cum reuseste sa glumeasca si el acum. Surade putin nesigur, vazand ca tanarul cu parul lung isi pastreaza o expresie mai serioasa, dar se destinde cand acesta il saruta pe nas si pe frunte.
Il priveste putin incert pe solist, dupa ce ii aude ordinul de a-si deschide gura. Se gandeste putin, dar pana la urma se supune. Isi departeaza incet buzele tremurande, lasandu-l pe Yuuri sa-i observe limba si-si aminteste de vizitele la doctor de cand era mai mic.
Inchide ochii, nevrand sa vada zambetul intimidant al celui aflat deasupra sa, in timp ce se adanceste mai mult in pungile peste care a fost impins, acestea fiind ciudat de moi. Aude cateva soapte, dar nu reuseste sa le inteleaga sensul, in clipa urmatoare Yuuri oprind aerul rece care-i intra in gura printr-un sarut.
Primul gand ii este acela ca se va sufoca si incearca sa se opuna, dar este rapid calmat de un gest al solistului. Obrajii i se incalzesc datorita emotiilor, dar si din cauza palmelor catifelate ale cantaretului. Isi lasa gura sa-i lie lent explorata de persoana din fata sa, in timp ce mainile sale incearca sa-si gaseasca un loc pe corpul acesteia.
-La multi ani, pisoias.
Sarutul s-a terminat in mai putin de un minut, iar acum buzele ii ard, in timp ce pometii ii sunt rumeni si fierbinti.
Dupa acel moment nu s-a mai intamplat nimic special in drumul spre studio-ul « Blue Dream ». Cand au ajuns, Nori plecase de cateva minute, spunand ca are ceva urgent de rezolvat. Nu s-a mirat atat de mult pe cat se astepta, dar l-a surprins faptul ca solistul s-a purtat ca si cum nu a fost nimic neobisnuit in a-l aduce la el.
« Poate ca am avut dreptate din prima clipa.. » Isi spune, incepand sa scape usor, usor de intrebarile si temerile care-i tulburau mintea.
-Stai aici..
Yuuri ii arata o canapea din piele neagra, lucioasa, situata in dreapta usii, iar el se aseaza tacut pe aceasta. Sta cateva minute, cat vocalistul controleaza cateva fise, contracte, versuri – baiatul incercand in zadar sa vada care este continutul lor –, apoi se uita, incercand sa nu fie observat, in pungile viu-colorate pe care le-a primit la intrarea in studio.
Le-a scapat din maini cand tanarul l-a scos rapid din incapere, dar acum acestea sunt chiar langa el. Vede doar cateva cutii mai mult sau mai putin subtiri, in culori pale si modele sterse, apoi isi retrage privirea, observand ca unul dintre colegii prietenului sau se apropie de el.
Il saluta inainte sa se aseze, pastrandu-si pe chip o expresie vesela, zambitoare. Il priveste incercand sa para cat mai vesel si il recunoaste imediat. Nu a vorbit decat o singura data cu el si nu a crezut ca il mai cunoaste, dar se pare ca s-a inselat.
-La multi ani, Myaki-chan. – se aseaza acel baiat langa el, prinzandu-i mainile intr-ale sale si facandu-l sa isi intoarca privirea spre el. Yuuri inca mimeaza rolul personajului ocupat si nu-si ridica ochii din fise le sale, dar ii asculta cu atentie. – Ce iti doresti de ziua ta ? Inca mai am timp sa iti cumpar un cadou.
..insa oricat de zambitor si bine-dispus este tanarul din fata sa, cu ochii de un albastru cu tente de verde si cu parul avand o culoare greu de numit, baiatul stie ca nu poate sa-i raspunda la intrebare. Nu il opreste doar timiditatea, ci si dificultatea de a gasi un raspuns. Nu i s-a mai cerut de destul de mult timp sa spuna ce isi doreste, iar acum este putin derutat.
-Nu..nu trebuie sa-mi cumperi un cadou. Nu am nevoie de nimic. – « Da, acesta este raspunsul..daca nu ai nimic in minte inseamna ca nu ai neaparata nevoie de acel lucru. »
-Aiurea.
Cuvantul solistului a sunat precum o sulita care loveste pamantul, dar de data aceasta tinta a fost o parte din increderea lui Myaki. Baiatul se intoarce spre el, dar il vede tot cu mintea in actele sale, iar singurul lucru care-i atrage privirea sunt ochelarii cu rame albastre de la ochii acestuia.
-Ce ? – Yuuri il priveste plictisit si oarecum stresat, ridicandu-si chipul din acele foi albe, patate de tus negru.
Adolescentul roseste, vazand cat de bine arata cantaretul, chiar si cu ochelari, apoi isi schimba directia privirii, revenind la Hissori.
Acum il asteapta tacut, observand ca vocalul este oprit din nou de cateva persoane, exact cand se pregateau sa plece. Acesta discuta in graba cu ele, apoi revine la stransul lucrurilor din studio. Isi umple geanta neagra cu sute de foi adunate de peste tot. Este vineri, iar el s-a hotarat sa-l conduca acasa, dar doar dupa ce i se termina programul de munca.
Myaki se ridica de pe canapeaua moale din camera cand isi aude numele pronuntat de solist si se pregateste sa plece. Baiatul il priveste intens, dar observa ca nu mai poarta acei ochelari, apoi se grabeste sa mearga la fel de repede ca si el pe hol.
-Dormi la mine. – nu este o intrebare, nici macar o sugestie. Este doar unul dintre – in ultimul timp – obisnuitele ordine ale cantaretului. – Voi vorbi cu mama ta. Sunt foarte convingator cand vreau. – il saruta incet pe obraz, neincetinindu-si pasii nici acum, cand vede ca adolescentul se chinuie sa mearga in acelasi ritm ca si el.
-Da..in special cand sunt si interesele tale legate de acel lucru. Vrei sa iti gatesc ? – Myaki il priveste zambind si respirand sacadat din cauza ritmului alert.
-Esti foarte inteligent. Normal ca asta vreau..
sakura345, ce dor imi era de tine ^^ O sa am grija...imi voi face timp sa corectez(si eventual si sa scriu in continuare..nu am mai scris de 2 luni -_-") Hm..da, poate ca ascunde ceva..dar nu stiu sigur ce :)) scuze...m-a luat prin surprindere aparitia lui(da..eu l-am bagat si tot pe mine m-a uimit :))) si nu stiu inca..nu va aparea prea mult...cred...
Now..m-am cam prostit la desenul asta(kuu incearca sa foloseasca photoshop-ul tot mai des :))), dar..vreau o parere.. --> Sleepy :P
Edit: Stiam eu! Happy 5 pages ^^ (*)
-Nu aici. Daca va intra cineva ?
Tot ce vede in jurul sau sunt cutiile metalice pe care le-a observat in toata cladirea si alte obiecte prafuite. Au urcat mai mult de zece minute pe scari, apoi cantaretul a sugerat sa foloseasca liftul. Nu a reusit sa observe numarul etajului la care sunt, dar holurile pustii i-au spus ca sunt aproape de ultimul nivel.
-Nu va intra nimeni. Deocamdata, aici este doar un fel de depozit..dar incearca sa nu tipi prea tare. – tonul vocalistului este unul putin distrat, dar vorbeste in soapta involuntar. Zgomotul masinilor de pe strazile ultracirculate se aude infundat, strabatand cu greu peretii.
-Raule..nu am tipat niciodata. – zambetul lui Yuuri ii da din nou putina incredere si nici nu stie cum reuseste sa glumeasca si el acum. Surade putin nesigur, vazand ca tanarul cu parul lung isi pastreaza o expresie mai serioasa, dar se destinde cand acesta il saruta pe nas si pe frunte.
Il priveste putin incert pe solist, dupa ce ii aude ordinul de a-si deschide gura. Se gandeste putin, dar pana la urma se supune. Isi departeaza incet buzele tremurande, lasandu-l pe Yuuri sa-i observe limba si-si aminteste de vizitele la doctor de cand era mai mic.
Inchide ochii, nevrand sa vada zambetul intimidant al celui aflat deasupra sa, in timp ce se adanceste mai mult in pungile peste care a fost impins, acestea fiind ciudat de moi. Aude cateva soapte, dar nu reuseste sa le inteleaga sensul, in clipa urmatoare Yuuri oprind aerul rece care-i intra in gura printr-un sarut.
Primul gand ii este acela ca se va sufoca si incearca sa se opuna, dar este rapid calmat de un gest al solistului. Obrajii i se incalzesc datorita emotiilor, dar si din cauza palmelor catifelate ale cantaretului. Isi lasa gura sa-i lie lent explorata de persoana din fata sa, in timp ce mainile sale incearca sa-si gaseasca un loc pe corpul acesteia.
-La multi ani, pisoias.
Sarutul s-a terminat in mai putin de un minut, iar acum buzele ii ard, in timp ce pometii ii sunt rumeni si fierbinti.
***
Dupa acel moment nu s-a mai intamplat nimic special in drumul spre studio-ul « Blue Dream ». Cand au ajuns, Nori plecase de cateva minute, spunand ca are ceva urgent de rezolvat. Nu s-a mirat atat de mult pe cat se astepta, dar l-a surprins faptul ca solistul s-a purtat ca si cum nu a fost nimic neobisnuit in a-l aduce la el.
« Poate ca am avut dreptate din prima clipa.. » Isi spune, incepand sa scape usor, usor de intrebarile si temerile care-i tulburau mintea.
-Stai aici..
Yuuri ii arata o canapea din piele neagra, lucioasa, situata in dreapta usii, iar el se aseaza tacut pe aceasta. Sta cateva minute, cat vocalistul controleaza cateva fise, contracte, versuri – baiatul incercand in zadar sa vada care este continutul lor –, apoi se uita, incercand sa nu fie observat, in pungile viu-colorate pe care le-a primit la intrarea in studio.
Le-a scapat din maini cand tanarul l-a scos rapid din incapere, dar acum acestea sunt chiar langa el. Vede doar cateva cutii mai mult sau mai putin subtiri, in culori pale si modele sterse, apoi isi retrage privirea, observand ca unul dintre colegii prietenului sau se apropie de el.
Il saluta inainte sa se aseze, pastrandu-si pe chip o expresie vesela, zambitoare. Il priveste incercand sa para cat mai vesel si il recunoaste imediat. Nu a vorbit decat o singura data cu el si nu a crezut ca il mai cunoaste, dar se pare ca s-a inselat.
-La multi ani, Myaki-chan. – se aseaza acel baiat langa el, prinzandu-i mainile intr-ale sale si facandu-l sa isi intoarca privirea spre el. Yuuri inca mimeaza rolul personajului ocupat si nu-si ridica ochii din fise le sale, dar ii asculta cu atentie. – Ce iti doresti de ziua ta ? Inca mai am timp sa iti cumpar un cadou.
..insa oricat de zambitor si bine-dispus este tanarul din fata sa, cu ochii de un albastru cu tente de verde si cu parul avand o culoare greu de numit, baiatul stie ca nu poate sa-i raspunda la intrebare. Nu il opreste doar timiditatea, ci si dificultatea de a gasi un raspuns. Nu i s-a mai cerut de destul de mult timp sa spuna ce isi doreste, iar acum este putin derutat.
-Nu..nu trebuie sa-mi cumperi un cadou. Nu am nevoie de nimic. – « Da, acesta este raspunsul..daca nu ai nimic in minte inseamna ca nu ai neaparata nevoie de acel lucru. »
-Aiurea.
Cuvantul solistului a sunat precum o sulita care loveste pamantul, dar de data aceasta tinta a fost o parte din increderea lui Myaki. Baiatul se intoarce spre el, dar il vede tot cu mintea in actele sale, iar singurul lucru care-i atrage privirea sunt ochelarii cu rame albastre de la ochii acestuia.
-Ce ? – Yuuri il priveste plictisit si oarecum stresat, ridicandu-si chipul din acele foi albe, patate de tus negru.
Adolescentul roseste, vazand cat de bine arata cantaretul, chiar si cu ochelari, apoi isi schimba directia privirii, revenind la Hissori.
***
Acum il asteapta tacut, observand ca vocalul este oprit din nou de cateva persoane, exact cand se pregateau sa plece. Acesta discuta in graba cu ele, apoi revine la stransul lucrurilor din studio. Isi umple geanta neagra cu sute de foi adunate de peste tot. Este vineri, iar el s-a hotarat sa-l conduca acasa, dar doar dupa ce i se termina programul de munca.
Myaki se ridica de pe canapeaua moale din camera cand isi aude numele pronuntat de solist si se pregateste sa plece. Baiatul il priveste intens, dar observa ca nu mai poarta acei ochelari, apoi se grabeste sa mearga la fel de repede ca si el pe hol.
-Dormi la mine. – nu este o intrebare, nici macar o sugestie. Este doar unul dintre – in ultimul timp – obisnuitele ordine ale cantaretului. – Voi vorbi cu mama ta. Sunt foarte convingator cand vreau. – il saruta incet pe obraz, neincetinindu-si pasii nici acum, cand vede ca adolescentul se chinuie sa mearga in acelasi ritm ca si el.
-Da..in special cand sunt si interesele tale legate de acel lucru. Vrei sa iti gatesc ? – Myaki il priveste zambind si respirand sacadat din cauza ritmului alert.
-Esti foarte inteligent. Normal ca asta vreau..
***