17-07-2008, 12:55 PM
Cititori!!
sakura345, de ce ai fi vrut sa il omori?:)) lasa copilul in pace..ok..credeam ca iar nu voi putea sa termin povestea ^^" thanks!!
IV. Do you like to shine?
2 Decembrie
Drumul este inghetat, zapada proaspata scartaind la fiecare pas. Soarele trece ironic printre nori, lumina sa amestecandu-se cu ei, obtinandu-se un galben estompat si rece.
Mici fragmente de nea, desprinse de pe cer de catre vant plutesc prin vazduh in cautarea altui loc de odihna. Raceala predomina in atmosfera, insa el simte dpar adierea racoroasa ce-i face pielea incinsa sa devina suportabila.
Simte curentul mai puternic decat cel provocat de vant si-si da seama ca se deplaseaza. Totul este confuz ; Nu-si aminteste nimic din ceea ce s-a petrecut in ultimele ore si asta il ingrijoreaza. Tot ce stie este faptul ca era acasa, grabindu-se pentru a ajunge la ceva sau cineva important lui.
Razele albicioase se plimba pe fata sa, convingandu-l sa-si deschida ochii. De-ndata simturile i se trezesc, incepand sa auda pasii inceti si zgomotul vantului din jurul sau.
-Yuuri..? – acum isi aminteste..plecarea cu trenul, peisajele cristaline si..noptile nedormite ce au cerut sa fie recuperate..pe scaun.
Privirea-i este inca incetosata, nedistingand decat forma suvitelor tanarului si stralucirea albastrie din ochii acestuia.
-Mai avem putin. – ii zambeste baiatului din bratele sale, sarutandu-l cu grija pe frunte.
Brusc, incepe sa-i simta mainile puternice sustinandu-i trupul in timp ce poarta valiza pe umarul drept. In ochii incepe sa se formeze peisajul bicolor, natura folosind doar albastrul intens, asemanator celui din privirea cantaretului si albul pur, stralucitor.
-Straluceste pentru tine. – continua, observand ca adolescentul admjira ramurile incondeiate cu omat curat ale copacilor. – Sper ca ai dormit bine. – il priveste cu dragoste, apropiindu-l de pieptul sau pentru a-l tine mai bine.
-Poftim.. ? – isi pune mana dreapta deasupra ochilor, soarele deranjandu-l de-ndata ce nu mai este acoperit de coroanele arborilor din jur. Nu a facut atat de bine contactul cu realitatea, asadar nu intelege toate cuvintele. Asteapta putin, apoi isi da seama de pozitia sa. – Imi pare rau ! –spune incercand sa coboare, insa nu i se permite acest lucru.
-Linisteste-te, inimioara. Mai sunt doar cateva case. – ii face semn cu fata pentru a vedea cladirea inalta, de doua etaje, aflata la o distanta de cateva zeci de metri de ei.
Ajungand in pragul vilei, Yuuri isi lasa prietenul din brate si-si indreapta mainile catre buzunarul gecii. Isi multumeste in sinea sa pentru faptul ca si-a cumparat una noua, iar fermoarul se deschide usor – probabil ca daca nu ar fi fost asa s-ar fi chinuit alte cateva minute pana cand ajungea la chei.
Priveste inelul subtire, din metal, pe care si-a insirat toate obiectele ce-l ajutau la deschiderea usilor la studio – din pacate..acestea fiind cam multe..
-Ai cheile, nu-i asa ? – intreaba Dana, privindu-i curioasa expresia fetei, aceasta fiind una greu de descifrat.
-Da, banuiesc ca da. Dar daca nu, spargem un geam. – ii raspunde amuzat, cercetand obiectele tot mai felurite din mana sa. – Le-am gasit ! – ii anunta, apropiindu-se de usa.
Ninsoarea reincepe cu putin dupa ce cei trei au intrat in casa. O incapere mare, cu tavanul inalt si peretii vopsiti in culori pale ii intampina. Myaki respira usurat in momentul in care revine cu picioarele pe pamant, insa ramane cu o senzatie de disconfort deoarece caldura ce-o simtea de la trupul solistului se risipeste.
-Nu este nimeni acasa ? – il trezeste Dana din transa, uitandu-se catre adolescentul ce-si aseaza lucrurile pe masa de langa bucatarie.
-Se pare ca nu. Cred ca mama este cu Ayame la cumparaturi, iar tata nu se intoarce de la munca inainte de ora douazeci. – ii raspunde sigur pe el, aranjandu-si tricoul ce i-a fost ridicat de geaca. – Acum sa va arat camerele voastre. – zambeste, in cele din urma, facandu-le semn sa-l urmeze pe scari.
***
« -Eh..noapte buna..» – il saruta pe frunte, zambind multumit, apoi se aseaza langa el.
Se pare ca nici parintii nici sora sa nu vor veni acasa in aceasta noapte, deci s-au hotarat sa nu-i mai astepte. Oricum, ora este destul de tarziu si toti trei sunt obositi.
« - Te iubesc.. »
Dupa o lunga negociere cu Dana, solistul a reusit sa o faca sa se multumeasca dormind in vechea sa camera. Daca aceasta ar fi avut un pat de doua persoane, nu l-ar fi deranjat sa stea el acolo, insa nu a fost asa.
***
-Este atat de liniste.. – gandurile sale aproape ca se aud in linistea calma a noptii. Geamurile prezinta mici flori inghetate, asternute pe un platou rece, albicios. Totul, inclusiv aerul din camera, semnaleaza temperatura scazuta, insa lui nu ii este frig. Se simte bine si este atat de emotionat incat nu poate adormi.
Inchide incet ochii, lasandu-se alintat de caldura celui de langa el. Asteapta cateva minute, apoi se misca putin, pana cand reuseste sa-l ia in brate.
- Nu poti sa dormi ? – ii aude vocea calma, apoi se destinde, savurand fiecare mangaiere care-i este oferita.
Isi misca incet capul, incercand sa-i ofere un ’’da’’, apoi isi ridica privirea, admirand ochii persoanei care-l alinta chiar si acum. Dupa multe ezitari, ii ofera un zambet timid, stiind ca de fiecare data este rasplatit pentru acest lucru.
Din fericire, nu s-a inselat, in clipa urmatoare tot corpul fiindu-I cutreerat de o caldura ciudata. Ochii-i tind sa se inchida, placerea simtita la atingerea buzelor celuilalt fiind prea mare.
-Te iubesc.. – i se spune incet, dar cu multa dragoste, aerul cald facandu-l sa tresara.
3 Decembrie
Ninsoarea s-a oprit in sfarsit dupa o noapte lunga. Razele soarelui se fac discret vazute, reflectandu-se in zapada. Aerut aproape fierbinte se amesteca incet cu cel rece care patrunde prin usa intre-deschisa.
Mainile ii tremura putin fara voia lui, bluza alba ce-o poarta fiind destul de subtire. Sta sprijinit de mica bucata de perete ce mai a ramas pana la usa, si de lemnul negricios ce constituie cateva rafturi inalte din dreapta sa. Nu stie ce anume priveste, insa privirea nu i s-a miscat de cand a ajuns..
-Yuu-chan ! – se aude o voce dinspre scari, facandu-l pe adolescent sa se intoarca incet, inchizand usa si departandu-se de ea. – Vei raci daca vei sta acolo. – se apropie fata de el, asezandu-se pe canapea.
-Nu cred..De fiecare data cand vin aici stau in acel loc. – se aseaz si el, ravasindu-si cateva suvite cu mana. Ce s-a intamplat ? Nu poti sa dormi ? – schimba subiectul, observand halatul alb al fetei, semn ca aceasta nu s-a detasat total de ideea de a se mai culca.
-Hm..De obicei nu dorm prea mult, si oricum : se apropie ora mea pentru micul-dejun. – zambeste aceasta, privindu-l in ochi in mod jucaus, abia abtinandu-se de la a-l linta din nou : nu-si da seama de ce, dar Yuuri arata diferit acum ; putin mai copilaros.
-O sa-l fac imediat..- spune adormit, uitandu-se catre bucataria aflata la cativa metri de ei. – Alintata mica. – pleaca spre frigider, nu inainte de a o ciufuli putin pentru a o trezi.
Aceasta se ridica cu rapiditate, mergand catre el, in drum uitandu-se la modul in care este construita bucataria : Probabil a fost o moda in anul in care s-au construit casele, deoarece majoritatea nu au aceasta incapere complet despartita de celelalte.
-Pe cine crezi tu ca faci “alintata mica”? – ii spune incercand in joaca sa para revoltata, aplecandu-se pentru a-i putea privi ochii pe sub breton.
-Pe tine si pe prietenul tau care de o ora a inceput sa citeasca o carte in pat si, posibil, a adormit de atunci. – zambeste, privind-o din cand in cand, incepand sa taie unele legume, invitand-o si pe ea sa-l ajute.
***
-Pisicuta.. – ii sopteste la ureche, aplecandu-se putin peste el. – Trezeste-te..Puteam sa jur ca ai adormit ; Nu este o carte atat de interesanta.. – il saruta cu atentie pe obraz cand observa ca acesta isi deschide incet ochii. – Vei avea destul timp sa dormi, insa vreau sa mananci inainte de a veni tata. Dupa cum il stiu, sigur te va face sa-ti pierzi pofta. – il ia in brate, ridicandu-l de pe perne in acelasi timp.
Cu putina greutate, insa tanarul reuseste sa-si faca prietenul sa coboare, apoi sa manance impreuna cu ei. Intre timp, vantul incepe sa bata cu mai multa putere, soarele ascunzandu-se printre nori, aceste fenomene facandu-l pe cantaret sa anuleze plimbarea pana in satul din josul dealului.
***
sakura345, de ce ai fi vrut sa il omori?:)) lasa copilul in pace..ok..credeam ca iar nu voi putea sa termin povestea ^^" thanks!!
IV. Do you like to shine?
2 Decembrie
Drumul este inghetat, zapada proaspata scartaind la fiecare pas. Soarele trece ironic printre nori, lumina sa amestecandu-se cu ei, obtinandu-se un galben estompat si rece.
Mici fragmente de nea, desprinse de pe cer de catre vant plutesc prin vazduh in cautarea altui loc de odihna. Raceala predomina in atmosfera, insa el simte dpar adierea racoroasa ce-i face pielea incinsa sa devina suportabila.
Simte curentul mai puternic decat cel provocat de vant si-si da seama ca se deplaseaza. Totul este confuz ; Nu-si aminteste nimic din ceea ce s-a petrecut in ultimele ore si asta il ingrijoreaza. Tot ce stie este faptul ca era acasa, grabindu-se pentru a ajunge la ceva sau cineva important lui.
Razele albicioase se plimba pe fata sa, convingandu-l sa-si deschida ochii. De-ndata simturile i se trezesc, incepand sa auda pasii inceti si zgomotul vantului din jurul sau.
-Yuuri..? – acum isi aminteste..plecarea cu trenul, peisajele cristaline si..noptile nedormite ce au cerut sa fie recuperate..pe scaun.
Privirea-i este inca incetosata, nedistingand decat forma suvitelor tanarului si stralucirea albastrie din ochii acestuia.
-Mai avem putin. – ii zambeste baiatului din bratele sale, sarutandu-l cu grija pe frunte.
Brusc, incepe sa-i simta mainile puternice sustinandu-i trupul in timp ce poarta valiza pe umarul drept. In ochii incepe sa se formeze peisajul bicolor, natura folosind doar albastrul intens, asemanator celui din privirea cantaretului si albul pur, stralucitor.
-Straluceste pentru tine. – continua, observand ca adolescentul admjira ramurile incondeiate cu omat curat ale copacilor. – Sper ca ai dormit bine. – il priveste cu dragoste, apropiindu-l de pieptul sau pentru a-l tine mai bine.
-Poftim.. ? – isi pune mana dreapta deasupra ochilor, soarele deranjandu-l de-ndata ce nu mai este acoperit de coroanele arborilor din jur. Nu a facut atat de bine contactul cu realitatea, asadar nu intelege toate cuvintele. Asteapta putin, apoi isi da seama de pozitia sa. – Imi pare rau ! –spune incercand sa coboare, insa nu i se permite acest lucru.
-Linisteste-te, inimioara. Mai sunt doar cateva case. – ii face semn cu fata pentru a vedea cladirea inalta, de doua etaje, aflata la o distanta de cateva zeci de metri de ei.
Ajungand in pragul vilei, Yuuri isi lasa prietenul din brate si-si indreapta mainile catre buzunarul gecii. Isi multumeste in sinea sa pentru faptul ca si-a cumparat una noua, iar fermoarul se deschide usor – probabil ca daca nu ar fi fost asa s-ar fi chinuit alte cateva minute pana cand ajungea la chei.
Priveste inelul subtire, din metal, pe care si-a insirat toate obiectele ce-l ajutau la deschiderea usilor la studio – din pacate..acestea fiind cam multe..
-Ai cheile, nu-i asa ? – intreaba Dana, privindu-i curioasa expresia fetei, aceasta fiind una greu de descifrat.
-Da, banuiesc ca da. Dar daca nu, spargem un geam. – ii raspunde amuzat, cercetand obiectele tot mai felurite din mana sa. – Le-am gasit ! – ii anunta, apropiindu-se de usa.
Ninsoarea reincepe cu putin dupa ce cei trei au intrat in casa. O incapere mare, cu tavanul inalt si peretii vopsiti in culori pale ii intampina. Myaki respira usurat in momentul in care revine cu picioarele pe pamant, insa ramane cu o senzatie de disconfort deoarece caldura ce-o simtea de la trupul solistului se risipeste.
-Nu este nimeni acasa ? – il trezeste Dana din transa, uitandu-se catre adolescentul ce-si aseaza lucrurile pe masa de langa bucatarie.
-Se pare ca nu. Cred ca mama este cu Ayame la cumparaturi, iar tata nu se intoarce de la munca inainte de ora douazeci. – ii raspunde sigur pe el, aranjandu-si tricoul ce i-a fost ridicat de geaca. – Acum sa va arat camerele voastre. – zambeste, in cele din urma, facandu-le semn sa-l urmeze pe scari.
***
« -Eh..noapte buna..» – il saruta pe frunte, zambind multumit, apoi se aseaza langa el.
Se pare ca nici parintii nici sora sa nu vor veni acasa in aceasta noapte, deci s-au hotarat sa nu-i mai astepte. Oricum, ora este destul de tarziu si toti trei sunt obositi.
« - Te iubesc.. »
Dupa o lunga negociere cu Dana, solistul a reusit sa o faca sa se multumeasca dormind in vechea sa camera. Daca aceasta ar fi avut un pat de doua persoane, nu l-ar fi deranjat sa stea el acolo, insa nu a fost asa.
***
-Este atat de liniste.. – gandurile sale aproape ca se aud in linistea calma a noptii. Geamurile prezinta mici flori inghetate, asternute pe un platou rece, albicios. Totul, inclusiv aerul din camera, semnaleaza temperatura scazuta, insa lui nu ii este frig. Se simte bine si este atat de emotionat incat nu poate adormi.
Inchide incet ochii, lasandu-se alintat de caldura celui de langa el. Asteapta cateva minute, apoi se misca putin, pana cand reuseste sa-l ia in brate.
- Nu poti sa dormi ? – ii aude vocea calma, apoi se destinde, savurand fiecare mangaiere care-i este oferita.
Isi misca incet capul, incercand sa-i ofere un ’’da’’, apoi isi ridica privirea, admirand ochii persoanei care-l alinta chiar si acum. Dupa multe ezitari, ii ofera un zambet timid, stiind ca de fiecare data este rasplatit pentru acest lucru.
Din fericire, nu s-a inselat, in clipa urmatoare tot corpul fiindu-I cutreerat de o caldura ciudata. Ochii-i tind sa se inchida, placerea simtita la atingerea buzelor celuilalt fiind prea mare.
-Te iubesc.. – i se spune incet, dar cu multa dragoste, aerul cald facandu-l sa tresara.
3 Decembrie
Ninsoarea s-a oprit in sfarsit dupa o noapte lunga. Razele soarelui se fac discret vazute, reflectandu-se in zapada. Aerut aproape fierbinte se amesteca incet cu cel rece care patrunde prin usa intre-deschisa.
Mainile ii tremura putin fara voia lui, bluza alba ce-o poarta fiind destul de subtire. Sta sprijinit de mica bucata de perete ce mai a ramas pana la usa, si de lemnul negricios ce constituie cateva rafturi inalte din dreapta sa. Nu stie ce anume priveste, insa privirea nu i s-a miscat de cand a ajuns..
-Yuu-chan ! – se aude o voce dinspre scari, facandu-l pe adolescent sa se intoarca incet, inchizand usa si departandu-se de ea. – Vei raci daca vei sta acolo. – se apropie fata de el, asezandu-se pe canapea.
-Nu cred..De fiecare data cand vin aici stau in acel loc. – se aseaz si el, ravasindu-si cateva suvite cu mana. Ce s-a intamplat ? Nu poti sa dormi ? – schimba subiectul, observand halatul alb al fetei, semn ca aceasta nu s-a detasat total de ideea de a se mai culca.
-Hm..De obicei nu dorm prea mult, si oricum : se apropie ora mea pentru micul-dejun. – zambeste aceasta, privindu-l in ochi in mod jucaus, abia abtinandu-se de la a-l linta din nou : nu-si da seama de ce, dar Yuuri arata diferit acum ; putin mai copilaros.
-O sa-l fac imediat..- spune adormit, uitandu-se catre bucataria aflata la cativa metri de ei. – Alintata mica. – pleaca spre frigider, nu inainte de a o ciufuli putin pentru a o trezi.
Aceasta se ridica cu rapiditate, mergand catre el, in drum uitandu-se la modul in care este construita bucataria : Probabil a fost o moda in anul in care s-au construit casele, deoarece majoritatea nu au aceasta incapere complet despartita de celelalte.
-Pe cine crezi tu ca faci “alintata mica”? – ii spune incercand in joaca sa para revoltata, aplecandu-se pentru a-i putea privi ochii pe sub breton.
-Pe tine si pe prietenul tau care de o ora a inceput sa citeasca o carte in pat si, posibil, a adormit de atunci. – zambeste, privind-o din cand in cand, incepand sa taie unele legume, invitand-o si pe ea sa-l ajute.
***
-Pisicuta.. – ii sopteste la ureche, aplecandu-se putin peste el. – Trezeste-te..Puteam sa jur ca ai adormit ; Nu este o carte atat de interesanta.. – il saruta cu atentie pe obraz cand observa ca acesta isi deschide incet ochii. – Vei avea destul timp sa dormi, insa vreau sa mananci inainte de a veni tata. Dupa cum il stiu, sigur te va face sa-ti pierzi pofta. – il ia in brate, ridicandu-l de pe perne in acelasi timp.
Cu putina greutate, insa tanarul reuseste sa-si faca prietenul sa coboare, apoi sa manance impreuna cu ei. Intre timp, vantul incepe sa bata cu mai multa putere, soarele ascunzandu-se printre nori, aceste fenomene facandu-l pe cantaret sa anuleze plimbarea pana in satul din josul dealului.
***