29-04-2010, 07:26 PM
Scz stiu ca am cam intarziat cu nextu da scoala asta ma omoara rau de tot. In orice caz fara alte introduceri asta-i :
Capitolul 6
Akane P.o.V
S-a apropiat de mine dorind sa ma sarute, dar l-am respins. Incepea sa ma ingrijoreze tipul si se pare ca nu a inteles mesajul, deoarece a vrut sa se apropie din nou, fraierul. L-am impins de data aceasta cu si mai mare putere, reusind in acelasi timp sa ma dezechilibrez , ajungand in mijlocul soselei. Am dat sa ma ridic, dar intr-o fractiune de sesecunda mi-am simtit trupul presat si m-am prabusit din nou la pamant. Mi-am simtit pleoapele grele, apoi am alunecat in abis. Totul era negru in jur. Nu stiu daca locul in care ma aflam avea vreo forma. Am luat-o la fuga, dar era imposibil, nu exista nimic, era un mare pustiu. Mi-am dus mana spre buzunar...era gol. Telefonul numai era acolo. M-am asezat jos si am inceput sa fredonez. Muzica era singurul lucru de pe planeta care ma calma. In timp ce fredonam am incercat sa pun totul punct la punct, sa vad ce s-a intamplat, pentru a gasi o explicatie la toate aceste lucruri. Capul meu era in acest moment un mare gol. Nici un fapt, nici o amintire, nimic. Nici macar nu eram sigura cum ma cheama. Nu imi placea aceasta senzatie. Am inceput sa ma panichez , din nou, cand o lumina puternica a aparut in acel abis, atragandu-ma ca un magnet. Ochii au inceput din nou sa zareasca lumina zilei. Cand am privit mai atenta in jur am constatat ca era noapte, dar o lumina puternica acapara camera, sau o fi fost faptul ca totul era alb. Stai putin…unde ma aflam ? Am incercat sa ma ridic, dar capul, asemeni intregului corp a inceput sa-mi zvacneasca de durere. Am scos un mic scancet. Durea ! Se pare ca, cu ocazia asta am reusit sa si trezesc pe cineva. Sa ridicat de pa scaun si a venit spre mine. Stand asa in fata mea l-am putut analiza cu atentie. Parul era intunecat, asemeni ochiilor, care erai insotiti de cearcane, cred ca nu a dormit. A intrebat ceva evident si simplu dar nu aveam de gand sa fac pe tafnoasa chiar acum.
- Te-ai trezit ? parea ingrijorat. Calmeaza-te ca nu am patit nimic, cred.
- Da ! unde sunt? Mi-a ignorat intrebarea.
- Akane. M-ai speriat de moarte, esti in coma de cateva zile. Deci probabil asa ma cheama, Akane, dragut…stai putin cum adica am fost in coma? Mi se pare mie sau imi scapa cate ceva.
- Si tu esti? Trebuia sa ma documentez si eu, am auzit undeva ca nu e bine sa vorbesti cu straini. Iar eu sunt o fata ascultatoare.
- Eu ?! Tu nu ma mai ti minte ? era extrem de uimit. E na am cateva scapari in memorie nimic grav.
- Ar trebui? Nu prea imi mai amintesc mare lucru. Eram sincera, ce rost avea sa mint. Dar stiti tot vreau un raspuns. Cine este el ? Hmm….poate fratele meu ?! Ei bine orice este posibil asa ca de ce nu ?
- Sunt , Noctis aaa…..a stat cateva momente pe ganduri apoi mi-a trimis o lovitura sub centura. Sunt iubitul tau !
Wow , asta e ceva…iesit din comun. Lol…stateam si ma uitam la el ca boul la poarta noua, scuzati expresia. S-a scuzat putin si a parasit sala. Deci asta inseamna ca am cateva momente de gandire. Deci pe tipul respectiv il cheama Noctis si mai este si iubitul meu, bun. Nu imi amintesc de el, dar avand in vedere de ce ,,multe’’ lucruri imi amintesc acum, presupun ca asa este. A revenit , urmat de un doctor si de o femeie, care era maicamea. Era atat de fericita si ma imbratisa incontinu, vorbind cu repeziciune, incat o mare parte din vorbe nu le-am inteles. Apoi doctorul a inceput sa imi puna tot felul de intrebari tampite, la care am raspuns cu da sau nu. Extrem de plictisitor. Dupa o ora in care m-a tot examinat, a hotarat ca puteam sa ma intorc acasa. Ei bine acasa , din cate mi-a fost povestit era un internat, cica eram aici in schimb de experienta. Mama statea la un hotel, in apropierea acestuia, asa ca nu erau probleme. Asteptam un taxi in fata spitalului, cand Noctis s-a oferit sa ne duca el.
- Oh Noctis ce dragut din partea ta dar nu este nevoie sa te deranjezi.
- Mama, nu cred ca este nici un deranj. Nu-i asa iubitule ? am pus in mod special accent pe ultimul cuvant.
- Pe cine ? era de-a dreptul socata. Asta-i normal ? Adica mama nu stia ca este iubitul meu. Ei lasa ca afla acum.
- Doamna Lighting, e in regula i-am spus in mare parte totul. Mama nu a mai adaugat nimic, dar i-a aruncat una din celebrele ei priviri de: mai o vorba si te omor.
Noctis P.o.V
Am fost fericit, sa ii revad ochii limpezi. Sa o stiu din nou in siguranta.Am intrebat-o daca s-a trezit, iar ea a afirmat. Era destul de evident acest lucru, dar…Am mai vorbit putin, dar o vedeam inca neincrezatoare. Oare ce s-a intamplat. Urmatoarea ei intrebare pot spune ca m-a socat.
- Si tu esti ? adica chiar nu am mai recunostea sau are chef de glume  ? M-am asigurat ca am auzit bine, dar dupa alte cateva cuvinte mi-a dat de inteles ca are amnezie. Ei bine asta ar putea fi o sansa, dar…
- Noctis…m-am mai gandit pret de cateva secunde asupra idei nebunesti ce mi-a strabatut capul, dar nu am gasit nici un motiv intemeiat sa ma opreasca. Sunt iubitul tau ! am spus-o.
Am vazut-o ca se gandea intens la ceea ce tocmai i-am spus, asa ca am lasat-o singura, ducandu-ma sa vorbesc cu mama ei. Am vazut-o pe hol discutand cu doctorul. Nu am apucat decat sa-i spun ca Akane s-a trezit, caci a si dat navala spre salon. A incfeput sa vorbeasca tot felul de lucruri, pana cand doctorul a inlaturat-o ca sa o examineze. A intrebat-o o groaza de lucruri dar nu am fost atent. Pur si simplu nu imi puteam lua ochii de la ea. De indata ce am primit confirmarea ca poate pleca acasa, s-a schimbat repede si am iesit de spital. Inca ma uitam la tinuta ei ce ii venea asa bine. Purta o pereche de blugi, mulati, un tricou roz cu o centura subtire sub bust, acoperit de o jacheta neagra din piele cu curele. In picioare avea o pereche de sandale negre, cu tocul intr-una. Era splendida. Asteptau un taxi, cand m-am oferit eu sa le duc. Mama ei a refuzat, dar ea a preluat conducerea.
- Mama, nu cred ca este nici un deranj nu-i asa iubitule? Doamne ce imi place cum pronunta acest cuvant. Maicasa a inceput sa se uite la mine, de parca ar fi fost gata sa scoata un cutit din poseta si sa ma faca bucatele. Dupa ce am lasat-o la internat, am condus-o si pe mama ei la hotel. Speram ca va pastra tacerea, dar nu a fost asa.
- De ce ai facut-o? da e bine ma asteptam sa iasa scantei sa ma stranga de gat totusi nu pot spune ca ceea ce am facut a fost bine dar...
- O iubesc! raspuns simplu si foarte adevarat...very very true...da acum eram sigur ca o iubesc. Ca am facut-o din prima zi in care am vazut-o. Stand acolo nervoasa in fata mea, patata de cafea. Da stiu ca nu e cine stie ce romantism...Si acum imi vine sa rad. Dar bineinteles mereu se gaseste cineva care sa vina si sa te scoata din paradis.
- Sti bine ca aceasta amnezie este temporara nu? Cum crezi ca va reationa cand va afla ca ai mintit-o? Ce ii vei spune?
- Nu stiu ! Voi gasi eu ceva la momentul potrivit acum am de gand sa ... am tacut...nu stiu ce aveam de gand sa fac. Am continuat sa privesc in fata. Am franat dar se pare ca doamna Lighting nu a observat asta. Se gandea intens la ceva, privind in gol. Am anuntat-o ca am ajuns iar ea s-a intors spre mine si mi-a zambit.
- Am gasit rezolvarea la toate problemele noastre. Voi vorbi cu directorul si voi pleca impreuna cu Akane cel tarziu in doua zile .
What?!?! Femeie nebuna. Este o idee proasta proasta proasta...dar voi gasi eu o rezolvare cat de curand.
Mii de scuze adica un infinit pentru eventualele greseli( care sper sa nu fie ) :D
Poze:
http://img.envy.ro/img/products_watermar..._10220.jpg jacheta
http://www.envy.ro/moda/Pantaloni/Jeans/...amti-10229 - blugii
http://img.envy.ro/img/products_watermar..._10212.jpg - tricoul
http://img.envy.ro/img/products_watermar..._10474.jpg - sandalele
Capitolul 6
Akane P.o.V
S-a apropiat de mine dorind sa ma sarute, dar l-am respins. Incepea sa ma ingrijoreze tipul si se pare ca nu a inteles mesajul, deoarece a vrut sa se apropie din nou, fraierul. L-am impins de data aceasta cu si mai mare putere, reusind in acelasi timp sa ma dezechilibrez , ajungand in mijlocul soselei. Am dat sa ma ridic, dar intr-o fractiune de sesecunda mi-am simtit trupul presat si m-am prabusit din nou la pamant. Mi-am simtit pleoapele grele, apoi am alunecat in abis. Totul era negru in jur. Nu stiu daca locul in care ma aflam avea vreo forma. Am luat-o la fuga, dar era imposibil, nu exista nimic, era un mare pustiu. Mi-am dus mana spre buzunar...era gol. Telefonul numai era acolo. M-am asezat jos si am inceput sa fredonez. Muzica era singurul lucru de pe planeta care ma calma. In timp ce fredonam am incercat sa pun totul punct la punct, sa vad ce s-a intamplat, pentru a gasi o explicatie la toate aceste lucruri. Capul meu era in acest moment un mare gol. Nici un fapt, nici o amintire, nimic. Nici macar nu eram sigura cum ma cheama. Nu imi placea aceasta senzatie. Am inceput sa ma panichez , din nou, cand o lumina puternica a aparut in acel abis, atragandu-ma ca un magnet. Ochii au inceput din nou sa zareasca lumina zilei. Cand am privit mai atenta in jur am constatat ca era noapte, dar o lumina puternica acapara camera, sau o fi fost faptul ca totul era alb. Stai putin…unde ma aflam ? Am incercat sa ma ridic, dar capul, asemeni intregului corp a inceput sa-mi zvacneasca de durere. Am scos un mic scancet. Durea ! Se pare ca, cu ocazia asta am reusit sa si trezesc pe cineva. Sa ridicat de pa scaun si a venit spre mine. Stand asa in fata mea l-am putut analiza cu atentie. Parul era intunecat, asemeni ochiilor, care erai insotiti de cearcane, cred ca nu a dormit. A intrebat ceva evident si simplu dar nu aveam de gand sa fac pe tafnoasa chiar acum.
- Te-ai trezit ? parea ingrijorat. Calmeaza-te ca nu am patit nimic, cred.
- Da ! unde sunt? Mi-a ignorat intrebarea.
- Akane. M-ai speriat de moarte, esti in coma de cateva zile. Deci probabil asa ma cheama, Akane, dragut…stai putin cum adica am fost in coma? Mi se pare mie sau imi scapa cate ceva.
- Si tu esti? Trebuia sa ma documentez si eu, am auzit undeva ca nu e bine sa vorbesti cu straini. Iar eu sunt o fata ascultatoare.
- Eu ?! Tu nu ma mai ti minte ? era extrem de uimit. E na am cateva scapari in memorie nimic grav.
- Ar trebui? Nu prea imi mai amintesc mare lucru. Eram sincera, ce rost avea sa mint. Dar stiti tot vreau un raspuns. Cine este el ? Hmm….poate fratele meu ?! Ei bine orice este posibil asa ca de ce nu ?
- Sunt , Noctis aaa…..a stat cateva momente pe ganduri apoi mi-a trimis o lovitura sub centura. Sunt iubitul tau !
Wow , asta e ceva…iesit din comun. Lol…stateam si ma uitam la el ca boul la poarta noua, scuzati expresia. S-a scuzat putin si a parasit sala. Deci asta inseamna ca am cateva momente de gandire. Deci pe tipul respectiv il cheama Noctis si mai este si iubitul meu, bun. Nu imi amintesc de el, dar avand in vedere de ce ,,multe’’ lucruri imi amintesc acum, presupun ca asa este. A revenit , urmat de un doctor si de o femeie, care era maicamea. Era atat de fericita si ma imbratisa incontinu, vorbind cu repeziciune, incat o mare parte din vorbe nu le-am inteles. Apoi doctorul a inceput sa imi puna tot felul de intrebari tampite, la care am raspuns cu da sau nu. Extrem de plictisitor. Dupa o ora in care m-a tot examinat, a hotarat ca puteam sa ma intorc acasa. Ei bine acasa , din cate mi-a fost povestit era un internat, cica eram aici in schimb de experienta. Mama statea la un hotel, in apropierea acestuia, asa ca nu erau probleme. Asteptam un taxi in fata spitalului, cand Noctis s-a oferit sa ne duca el.
- Oh Noctis ce dragut din partea ta dar nu este nevoie sa te deranjezi.
- Mama, nu cred ca este nici un deranj. Nu-i asa iubitule ? am pus in mod special accent pe ultimul cuvant.
- Pe cine ? era de-a dreptul socata. Asta-i normal ? Adica mama nu stia ca este iubitul meu. Ei lasa ca afla acum.
- Doamna Lighting, e in regula i-am spus in mare parte totul. Mama nu a mai adaugat nimic, dar i-a aruncat una din celebrele ei priviri de: mai o vorba si te omor.
Noctis P.o.V
Am fost fericit, sa ii revad ochii limpezi. Sa o stiu din nou in siguranta.Am intrebat-o daca s-a trezit, iar ea a afirmat. Era destul de evident acest lucru, dar…Am mai vorbit putin, dar o vedeam inca neincrezatoare. Oare ce s-a intamplat. Urmatoarea ei intrebare pot spune ca m-a socat.
- Si tu esti ? adica chiar nu am mai recunostea sau are chef de glume  ? M-am asigurat ca am auzit bine, dar dupa alte cateva cuvinte mi-a dat de inteles ca are amnezie. Ei bine asta ar putea fi o sansa, dar…
- Noctis…m-am mai gandit pret de cateva secunde asupra idei nebunesti ce mi-a strabatut capul, dar nu am gasit nici un motiv intemeiat sa ma opreasca. Sunt iubitul tau ! am spus-o.
Am vazut-o ca se gandea intens la ceea ce tocmai i-am spus, asa ca am lasat-o singura, ducandu-ma sa vorbesc cu mama ei. Am vazut-o pe hol discutand cu doctorul. Nu am apucat decat sa-i spun ca Akane s-a trezit, caci a si dat navala spre salon. A incfeput sa vorbeasca tot felul de lucruri, pana cand doctorul a inlaturat-o ca sa o examineze. A intrebat-o o groaza de lucruri dar nu am fost atent. Pur si simplu nu imi puteam lua ochii de la ea. De indata ce am primit confirmarea ca poate pleca acasa, s-a schimbat repede si am iesit de spital. Inca ma uitam la tinuta ei ce ii venea asa bine. Purta o pereche de blugi, mulati, un tricou roz cu o centura subtire sub bust, acoperit de o jacheta neagra din piele cu curele. In picioare avea o pereche de sandale negre, cu tocul intr-una. Era splendida. Asteptau un taxi, cand m-am oferit eu sa le duc. Mama ei a refuzat, dar ea a preluat conducerea.
- Mama, nu cred ca este nici un deranj nu-i asa iubitule? Doamne ce imi place cum pronunta acest cuvant. Maicasa a inceput sa se uite la mine, de parca ar fi fost gata sa scoata un cutit din poseta si sa ma faca bucatele. Dupa ce am lasat-o la internat, am condus-o si pe mama ei la hotel. Speram ca va pastra tacerea, dar nu a fost asa.
- De ce ai facut-o? da e bine ma asteptam sa iasa scantei sa ma stranga de gat totusi nu pot spune ca ceea ce am facut a fost bine dar...
- O iubesc! raspuns simplu si foarte adevarat...very very true...da acum eram sigur ca o iubesc. Ca am facut-o din prima zi in care am vazut-o. Stand acolo nervoasa in fata mea, patata de cafea. Da stiu ca nu e cine stie ce romantism...Si acum imi vine sa rad. Dar bineinteles mereu se gaseste cineva care sa vina si sa te scoata din paradis.
- Sti bine ca aceasta amnezie este temporara nu? Cum crezi ca va reationa cand va afla ca ai mintit-o? Ce ii vei spune?
- Nu stiu ! Voi gasi eu ceva la momentul potrivit acum am de gand sa ... am tacut...nu stiu ce aveam de gand sa fac. Am continuat sa privesc in fata. Am franat dar se pare ca doamna Lighting nu a observat asta. Se gandea intens la ceva, privind in gol. Am anuntat-o ca am ajuns iar ea s-a intors spre mine si mi-a zambit.
- Am gasit rezolvarea la toate problemele noastre. Voi vorbi cu directorul si voi pleca impreuna cu Akane cel tarziu in doua zile .
What?!?! Femeie nebuna. Este o idee proasta proasta proasta...dar voi gasi eu o rezolvare cat de curand.
Mii de scuze adica un infinit pentru eventualele greseli( care sper sa nu fie ) :D
Poze:
http://img.envy.ro/img/products_watermar..._10220.jpg jacheta
http://www.envy.ro/moda/Pantaloni/Jeans/...amti-10229 - blugii
http://img.envy.ro/img/products_watermar..._10212.jpg - tricoul
http://img.envy.ro/img/products_watermar..._10474.jpg - sandalele