13-02-2010, 09:18 AM
Urmatorul capitol e aici!
Un invitat nepoftit
Sakura: Stau in biroul meu, de la etajul douazeci si trei al cladirii. Scaunul meu negru se roteste in directia acelor de ceasornic. Este ora trei dupamasa iar desi afara este soare, geamurile negre nu permit luminii sa treaca prin ele. Cumrazele soarelui topesc pielea vampirilor, toate geamurile din bloc sunt facute inasa fel incat lumina arzatoare a soarelui sa nu intra in incaperi. In fata mea, o gramada de ecrane care monitorizau blocul ca un nepoftit sa intre. Pe birou, un telefon negru, in care pot suna in tot Tokyo-ul. Langa, chiar in fata geamului, o canapea din piele maronie-visinie, de trei persoane. Ma ridic de pe scaun si ma intind pe ea. Parul meu lung cade jucaus pe langa ea, capul meu stand pe unul din manerele moi ale sofei. Un ciocanit usor in usa, ma face sa ma ridic in sezut si sa zic un simplu intra. In incapere intra un barbat foarte cunoscut, de incredere si care, miroase a rugina cu sulf. Face o plecaciune si ii fac semn sa i se ridice.
-Regina, incepu vampirul, l-am urmarit pe Neji Hyuuga, unul din cei care vor sa devina vampiri. A fost la aeroport si acolo s-a intalnit cu un barbat. Destul de suspect zic eu. Nu mirosea nici a om si nici a vampir. Ce credeti despre asta.
-O sa am o discutie cu Neji. Stiam ca pot avea incredere in tine, Javier. Sa sti ca vampirii francezi sunt la fel de credinciosi ca si cei japonezi sau chinezi. Acum poti sa te retragi si orice e nou, vreau sa aflu cat mai repede cu putinta.
Javier se retrage iar eu raman singura. Imi trec mana prin par dup acare il prind intr-o coada. Ma duc pana la birou, asezandu-ma pe scaun. Iau telefonul in mana si incep sa tastez niste cifre, pana cand in receptor se auzea sunetul acela pe care oamenii il iubesc atat de mult.
O voce sexy spuse un ’’Alo ?’’ sec in receptor, facandu-ma sa ma incrunt caci nu era vocea lui Neji si nici a verisoarei sale, Hinata. Barbatul care raspunse are un accent de japonez din antichitate.
-Buna, as dori sa vorbesc cu Neji Hyuuga daca se poate.
-Cine e la telefon ?
Bun... deci, se pare ca trebuie sa inventez ceva repede astfel incat sa nu dau de banuit. Sora ? Na.... Mama ? Masa a murit de mult. O partenera de afaceri ? Nu... baiatul nu face afaceri. Iubita ? Da ! Perfect.
-Sunt iubita lui Neji. As dori sa vorbesc acum cu el daca se poate.
Aud cum barbatul il striga pe baiat sa vina sa vorbeasca. Aud prin receptor pasii brunetului care se apropia de telefon.
-Alo ? imi spune baiatul. Cine e la telefon ?
-Eu sunt, Neji. D e parca nu ai sti cine sunt. Vreau sa vi cat de repede poti la sediul nostru ! Acum !
-Da, regina. Voi fi acolo cat repede pot. Imi sopti si inchide.
Pun receptorul la loc si ies din camera, direct in hol. Acesta era intunecat, lung si putin stramt astfel incat nu intrau decat doua persoane. Iaintez prin intuneric, ghidundu-ma prin vederea inflarosu. La sfarstiul holului, o usa mare din lemn se afiseaza in fata mea. Apas manerele si intru intr-o camera mare, puternic luminata, stil vechi. Inaintez si imi iau un pahar cu sange rosu, ca si mustul fermentat deja. Sorb din paharul de sticla din lichidul cu gust dulce, putin prea dulce. Acest sange i-a apartinut lui George, cel care a incercat sa faca inasa fel incat vampirii sa dispara din Tokyo, insa ce nu stia el era ca eu eram pe tavan si ascultam planul sau de a ne distruge astfel incat sa il pot impiedica. Las paharul jos iar apoi, ma introc facand acelasi traseu plictisitor. Inainte insa de a intra in biroul meu, dau peste Takumi si Ren, doi vampiri noi. Acestia se apleaca si saluta politicos. Ii salut si intru in biroul meu, asezandu-ma pe scaun.
*************
O lovitura usoara in usa ma trezi la realitate. Spun un simplu intra si usa se deschise cu un scartait putin enervant. Satenul se uita intr-o parte si in alta, dar nu ma vede. Apoi se uita sus pe tavan. Cobor jos si ma asez facandu-i semn sa ia loc. Inainte insa de asta face o plecaciune in semn de respect. Acesta ocupa un scaun asteptand.
-Cine era cel de la aeroport ? Il intreb privindu-l in ochi fara mila.
-Este bunicul meu, regina. A venit in vizita la noi. Incep sa rad si ii arat o poza.
-Vrei sa spui ca asta e bunicul tau ? Neji, Neji... Cat de proasta ma crezi ? Arata de parca ar avea nouasprezece ani. Ce ? Mai nou bunicii sunt mai tineri ca nepotii ?
Nu apuc sa termin ca vad pe monitor cum usa de la intrare se deschide larg, luminand puternic incaperea. Pe ea isi face aparitia baiatul din poza, cel dupa care a fost satenul la aeroport. Cineva a aflat de existenta noastra si asta nu e bine. Daca Neji a fost urmarit de baiat atunci se pare ca o noua amenintare este pusa pe capul nostru...
Asteptam comentarii
Un invitat nepoftit
Sakura: Stau in biroul meu, de la etajul douazeci si trei al cladirii. Scaunul meu negru se roteste in directia acelor de ceasornic. Este ora trei dupamasa iar desi afara este soare, geamurile negre nu permit luminii sa treaca prin ele. Cumrazele soarelui topesc pielea vampirilor, toate geamurile din bloc sunt facute inasa fel incat lumina arzatoare a soarelui sa nu intra in incaperi. In fata mea, o gramada de ecrane care monitorizau blocul ca un nepoftit sa intre. Pe birou, un telefon negru, in care pot suna in tot Tokyo-ul. Langa, chiar in fata geamului, o canapea din piele maronie-visinie, de trei persoane. Ma ridic de pe scaun si ma intind pe ea. Parul meu lung cade jucaus pe langa ea, capul meu stand pe unul din manerele moi ale sofei. Un ciocanit usor in usa, ma face sa ma ridic in sezut si sa zic un simplu intra. In incapere intra un barbat foarte cunoscut, de incredere si care, miroase a rugina cu sulf. Face o plecaciune si ii fac semn sa i se ridice.
-Regina, incepu vampirul, l-am urmarit pe Neji Hyuuga, unul din cei care vor sa devina vampiri. A fost la aeroport si acolo s-a intalnit cu un barbat. Destul de suspect zic eu. Nu mirosea nici a om si nici a vampir. Ce credeti despre asta.
-O sa am o discutie cu Neji. Stiam ca pot avea incredere in tine, Javier. Sa sti ca vampirii francezi sunt la fel de credinciosi ca si cei japonezi sau chinezi. Acum poti sa te retragi si orice e nou, vreau sa aflu cat mai repede cu putinta.
Javier se retrage iar eu raman singura. Imi trec mana prin par dup acare il prind intr-o coada. Ma duc pana la birou, asezandu-ma pe scaun. Iau telefonul in mana si incep sa tastez niste cifre, pana cand in receptor se auzea sunetul acela pe care oamenii il iubesc atat de mult.
O voce sexy spuse un ’’Alo ?’’ sec in receptor, facandu-ma sa ma incrunt caci nu era vocea lui Neji si nici a verisoarei sale, Hinata. Barbatul care raspunse are un accent de japonez din antichitate.
-Buna, as dori sa vorbesc cu Neji Hyuuga daca se poate.
-Cine e la telefon ?
Bun... deci, se pare ca trebuie sa inventez ceva repede astfel incat sa nu dau de banuit. Sora ? Na.... Mama ? Masa a murit de mult. O partenera de afaceri ? Nu... baiatul nu face afaceri. Iubita ? Da ! Perfect.
-Sunt iubita lui Neji. As dori sa vorbesc acum cu el daca se poate.
Aud cum barbatul il striga pe baiat sa vina sa vorbeasca. Aud prin receptor pasii brunetului care se apropia de telefon.
-Alo ? imi spune baiatul. Cine e la telefon ?
-Eu sunt, Neji. D e parca nu ai sti cine sunt. Vreau sa vi cat de repede poti la sediul nostru ! Acum !
-Da, regina. Voi fi acolo cat repede pot. Imi sopti si inchide.
Pun receptorul la loc si ies din camera, direct in hol. Acesta era intunecat, lung si putin stramt astfel incat nu intrau decat doua persoane. Iaintez prin intuneric, ghidundu-ma prin vederea inflarosu. La sfarstiul holului, o usa mare din lemn se afiseaza in fata mea. Apas manerele si intru intr-o camera mare, puternic luminata, stil vechi. Inaintez si imi iau un pahar cu sange rosu, ca si mustul fermentat deja. Sorb din paharul de sticla din lichidul cu gust dulce, putin prea dulce. Acest sange i-a apartinut lui George, cel care a incercat sa faca inasa fel incat vampirii sa dispara din Tokyo, insa ce nu stia el era ca eu eram pe tavan si ascultam planul sau de a ne distruge astfel incat sa il pot impiedica. Las paharul jos iar apoi, ma introc facand acelasi traseu plictisitor. Inainte insa de a intra in biroul meu, dau peste Takumi si Ren, doi vampiri noi. Acestia se apleaca si saluta politicos. Ii salut si intru in biroul meu, asezandu-ma pe scaun.
*************
O lovitura usoara in usa ma trezi la realitate. Spun un simplu intra si usa se deschise cu un scartait putin enervant. Satenul se uita intr-o parte si in alta, dar nu ma vede. Apoi se uita sus pe tavan. Cobor jos si ma asez facandu-i semn sa ia loc. Inainte insa de asta face o plecaciune in semn de respect. Acesta ocupa un scaun asteptand.
-Cine era cel de la aeroport ? Il intreb privindu-l in ochi fara mila.
-Este bunicul meu, regina. A venit in vizita la noi. Incep sa rad si ii arat o poza.
-Vrei sa spui ca asta e bunicul tau ? Neji, Neji... Cat de proasta ma crezi ? Arata de parca ar avea nouasprezece ani. Ce ? Mai nou bunicii sunt mai tineri ca nepotii ?
Nu apuc sa termin ca vad pe monitor cum usa de la intrare se deschide larg, luminand puternic incaperea. Pe ea isi face aparitia baiatul din poza, cel dupa care a fost satenul la aeroport. Cineva a aflat de existenta noastra si asta nu e bine. Daca Neji a fost urmarit de baiat atunci se pare ca o noua amenintare este pusa pe capul nostru...
Asteptam comentarii