Monochromatic Love

[Verrine]

Asha... acum urmatorul capitol :D

Capitolul III: Confuza…

~ Part I ~


-Ce simt eu defapt pentru ea? Care e parerea mea? Voi putea continua asa?
Toate aceste intrebari la care nu puteam gasi un raspuns concret imi perturbau si ultima amintire a calmului ce il aveam in minte. Calvarul de sentimente si ganduri care le aveam ma faceau sa imi pierd echilibrul… Simteam cum totul nu este decat o prapastie ce ma astepta narabdatoare, viata mea bazandu-se pe un fir de ata de care eram prinsa involuntar. Sentimentele de incredere, curaj, dragoste, prietenie nu ma mai puteam face puternica ca alta data… Nu stiam daca de data aceasta voi putea sa rezist impactului dintre pamant si corpul meu, daca ma voi mai putea ridica pentru am relua echilibrul… Priveam totul atat de vag, prost conturat… Nu stiam ce sa cred.
Totul a inceput in aceasta dimineata. Zgomotul provocat de usa m-a facut sa ma trezesc. Am tresarit destul de speriata in momentul in care incercam sa iau contact cu realitatea.
-Buna dimineata!
Mi-am indreptat privirea spre persoana ce imi perturbase somnul, tematoare sa nu fie chiar Alex, insa m-am mai calmat cand am vazut ca este mama tinand o tava rosiatica in mana. Mirosul ce se risipea usor in aer nu imi displacea deloc, ba chiar imi indicau ca micul dejun era foarmat din clatite.
-‘Neata… ii spun mamei inca adormita.
-Stefany ti-am adus micul dejun. Am facut clatite, preferatele tale si a lui Alex. Ma gandeam ca daca tot am o zi libera sa va fac o mica surpriza.
Mama… persoana pe care o sa o iubesc mereu. Are ceva special ce ma face mereu sa o indragesc si mai mult. Nu doar ca este mama mea… ci si un bun psihilog al familiei. Mereu stie ce trebuie sa zica… Nu m-as marita niciodata doar pentru simplu fapt a sta alaturi de ea… Majoritatea copiilor isi dispretuiesc parintii pentru diferitele placeri ale adolescentei, insa pentru mine ea este mai presus decat toate acele stupizenii.
-Multumesc mama. Sunt sigur ca Alex va fi foarte bucuros de delicatetile acestea, spun in timp ce ma uitam spre clatitele apetisante. Ieri nu mancasem prea mult asa ca foame puse destul de repede stapanire pe stomacul meu.
-Ma bucur atunci… Ma duc sa-l trezesc si pe Alex. O sa-l chem. Sa mancati amandoi… ca atunci cand erati mici.
Zambetul sincer, dar totusi putin trist ale mamei m-a facut sa uit pentru cateva clipe de incidental de ieri. Insa psihicul meu inca nu se vindecase complet si ca urmare stiam ca nu sunt pregatita sa stau fata in fata cu el. Nu stiu ce i-asi fi putut spune… Nu puteam sa fiu eu insumi.
Ma gandeam sa deschid un subiect imediat ce intra pe usa, dar asa ar crede sigur ca ascund ceva. Poate sa vorbim despre tema mea la matematica dupa ce se aseaza pe pat, da dar de obicei vorbesc de teme cand ascund ceva.
Ce ma fac?!?
Insa nu mai era timp de gandit deoarece pe usa isi face aparitia nimeni altul decta iubitul meu fratior. Il priveam uimita, nu stiam nici eu de ce, dar stiu ca expresia fetei mele sigur ma trada. Ce ar trebui sa-I zic? Nu mai are mult pana ajunge la pat…langa mine. Sa-l felicti pentru roscovana? Nu… ar crede ca l-am spionat.
-Hey! Am zis BU-NA DI-MI-NEA-TA! striga acesta la mine incat ma sperie, facandu-ma sa scap clatita din mana. A cazut fix pe pijamaua lui preferata… Iar dadusem de bucluc, dar cel putin acum avem un subiect de discutie.
-Pijamaua mea! Doamne Stef cei cu tine? Ieri nu m-ai mai bagat deloc in seama, azi te comporti de parca nici nu ma vezi… si acum pijamaua? Da ce sunt eu? Experiment stiintific?
Datorita afirmatiilor destul de absurde pe care le avea Alex am inceptu sa rad zgomotos. Chiar era amuzant atunci cand incerca sa fie suparat pe mine…
-Ti se pare amuzant?!?
-Da, spun eu inca razand. Oricum… nu e nimic cu mine daca te gandeai la asta. Ma simt perfect! Bravo Stef! Acum sigur si-a dat seama ca ii ascunzi ceva. Adica… sunt bine, serios! Nu ca ar fi ceva inneregula… Deci sa nu te gandesti…
-Stef!
E de rau…
-Nu imi mai bat capul… Oricum, am o veste super!
-Si anume? intreb eu de parca nu as sti nimic legat de “marea” veste.
-Ghiceste.
-De ieri de pe la ora pranzului ai o noua iubita care e roscata si cu care te-ai sarutat in fata ca…
Cretina.Cretina.Cretina .
Mam oprit exact la timp. In orice caz, mai rau de atat nu se putea. Acum Alex nu o sa mai aibe niciodata incredere in mine, o sa creada ca l-am spionat. Nu pot sa cred ce idioata sunt, uneori chiar nu imi pot imagina ca am un asa cerebel destept cand gura vorbeste numai prostii.
-De unde stii? ma intreba acesta uitandu-se suspicios la mine.
-Aaa… pai. Am ghichit?
-Stai… nu-mi spune. Asta e noul tau talent?
-Sa zicem… ii spun in timp ce incerc sa-i evit privirea… Orice contact si m-ar fi depistat imediat… Incercam sa ma concentrez pe clatita ce tocmai o savuram.
-Ce tare! Oricum, nu o sa-ti vina sa crezi! Saruta excelent! E atat de frumoasa, iar ochii ei sunt… absolut superbi. Si… azi vine la noi!

scz ca e atat de scurt... promit ca partea a2a o sa fie mai lunga :D