Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

[angeliqueVampire]

Cred ca asta e ultimul capitol inainte de Pasti si nu cred ca voi posta in vacanta [trip to Austria :-"], so enjoy!

Capitolul 12 – Plăceri carnale

Mi-aş fi putut imagina că mă trezesc cu o sabie la picioare, sau cu un asasin încercând să îmi zdrobească capul, ba chair cu o stripteuză masându-mă erotic şi transmiţându-mi acel tremur în tot corpul, dar nici în cele mai îndrăzneţe vise nu mi-am închipuit că mă voi trezi la fel cum m-am culcat, în braţele solistului.
Mi-am scuturat puţin capul, atingându-mi curios fruntea ce transmitea impulsuri dureroase în tot corpul meu. Strify a căscat uşor, aşteptând a cercetarea mea să ia sfârşit. Îmediat ce am descoperit sursa durerii, m-am întors cu faţa spre micul meu brunet cu bretonul vopsit blond şi l-am pupat pe obraz, în timp ce mâinile mele i-au înconjurat gâtul, strângându-l puternic.
A râs, răspunzându-mi cu aceeaşi intensitate la îmbrăţişare şi sărutându-mi fruntea. Avea lacrimi în ochi, ce îi întunecau privirea aceea melodramatică atât de specifică lui şi o făceau chiar blândă. Dintr-o dată, acea senzaţie de deja-vu mi-a pătruns corpul, devenind mai persistentă decât durerea. Am oftat, împingându-l pe solist şi ridicându-mă de pe pat.
Fără prea multă tragere de inimă, am ieşit din cameră căutând cu disperare bucătăria şi, mai cu seamă, ibricul de cafea şi punga cu praf negru ce zăcea pe raftul cel mai de sus al dulapului, undeva unde eu nu o puteam atinge. Enervat de înălţimea mea de-a dreptul jenantă, l-am trezit fără milă pe Shin, rugându-l să coboare cafeaua de pe „muntele morţii”, cum numeam eu acel dulap gri.
Atât toboşarul cât şi prietena lui au coborât din pat, mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcaţi. Am gonit repede afară din camera lor, lăsându-i să se îmbrace. Contrar gândurilor mele, Shin a ieşit din cameră în boxeri, şi mi-a dat jos „cafeaua vieţii”. I-am mulţumit pupându-l pe obraz, dar asta nu a părut să-l mulţumească. Tot ceea ce vroia era să doarmă. I-am dat liber să facă ce vrea şi mi-am pregătit cu grijă pâine cu Finetti în timp ce cafeaua fierbea.
Bineînţeles, ca un obsedat de dulciuri ce sunt, am avut nevoie de o grămadă de cremă pe pâine. În încercarea mea de a răsturna bolul de Finetti cu susul în jos, pentru a putea vărsa mai bine ciocolata pe pâine, am alunecat şi tot ce încercasem eu să scot cu cuţitul îmi ajunse pe piept. Asta mai îmi lipsea!
Yu, Romeo şi noua lui Julietă au intrat în bucătărie. Săraca fată, cred că a avut parte de cea mai perversă privelişte din viaţa ei. Un Kiro îmbrăcat doar cu nişte minusculi boxeri de culoare roz şi acoprit cu Finetti pe tot pieptul. Am chicotit când i-am văzut expresia feţei, mai mult admirându-mă decât înfricoşându-se. După un schimb de priviri între Romeo şi Yu, chitaristul mi-a prins încheietura mâinii drepte, trâgându-mă în camera lui.
Fără ca măcar să se chinuie să închidă uşa, m-a trântit pe patul dublu pe care îl împărţea cu Romeo. Am constatat că nu îi ardea de glumă când i-am simţit caninii înfigându-se în gâtul meu şi brusc mi-am adus aminte de filmul „Twilight”. Am tremurat ceva timp, până când buzele lui au acoperit locul muşcăturii, sărutându-mi uşor semnul rămas. Au curs câteva firicele de sânge, dar a fost o cantitate atât de irelevantă încât nici eu nici Yu nu nu-am oprit vreo clipă să-i dăm importanţă.
A continuat să-mi parcurgă buzele, dar eu nu i-am dat niciun răspuns, fiind cufundat în acea senzaţie de plăcere ca şi cum ceva mă ţinea departe de lumea reală. Am continat să mă zbat în acele lanţuri invizibile, lăsându-l pe chitarist să-mi dezmierde lobul urechii. Gemetele se intensificau, dar Yu nu vroia să treacă spre piept. Cu tot regretul, l-am împins pe brunet pe pat şi m-am aruncat peste el. Deja mi se făcuse dor de acea lume a plăcerii, dar am hotărât să îi arăt chitaristului cum merge o relaţie între doi bărbaţi.
Am căutat cea mai apropiată curea pe care am legat-o în jurul mâinilor victimei mele, înnodând-o apoi de capătul patului. Am inspirat adânc, iar apoi am lăsat jocul să înceapă. Mâinile mele traversau abdomenul lui plat, oprindu-se pe piept, apoi reîncepând să cutreiere în voie conturul corpului lui. Mi-am ţinut limba în frâu pentru câteva momente, doar pentru a-i admira expresia facială. Extaz combinat cu senzualitate. Asta spunea faţa lui.
Cu un zâmbet larg i-am dat jos pantalonii de trening, iar el şi-a depărtat instinctiv picioarele. M-am aşezat între ele, mângâindu-i coapsele şi acoperindu-le cu Finetti-ul în exces de pe pieptul meu. Când a simţit crema pe corpul lui, Yu s-a holbat la mine cu o privire ce parcă întreba: „Chiar trebuie?”. Am rânjit, lovindu-i uşor coapsele. Imediat ce au apărut primele grimase pe faţa lui, mi-am coborât capul aproape de mândria lui şi ma început să îi ling coapsele.
- Ah! A ţipat el.
- Bitten Sie um Vergebung! I-am şoptit senzual, imediat ce am realizat că coapsele erau cele mai excitate zone ale corpului lui.
- Ich kann nicht! Ich wünsche das! A spus, împingându-mi capul la loc, între picioarele lui.
M-am conformat şi am continuat să ling crema de Finetti de pe coapsele lui, până când l-am auzit spunând că nu mai poate. Atunci, am zâmbit uşor şi mi-am îndreptat atenţia spre boxerii negri ce nu se aflaseră sub atenţia mea câteva secunde mai devreme. Cu o curiozitate de nestăpânit, am tras de elasticul aproape invizibil, până când mândria lui a fost descoperită. Am lăsat afară din gură un ţipăt de uimire, iar Yu a chicotit.
- Hai odată! Nu mai pot aştepta! Mi-a şoptit el.
M-am dezbrăcat şi eu, potrivindu-mă peste chitarist şi lăsându-mă pur şi simplu în jos. Bărbăţia lui ajunse în mine în câteva secunde, iar eu am gemut. Era atât de bine! I-am dat timp lui Yu să se obişnuiască cu poziţia, apoi am început să fac mişcări sus-jos, plăcerea simţindu-se în strigătele mele. Şi brunetul meu a început să geamă, iar în curând am auzit acea voce puternică spunând:
- Sunt aproape!
Nu m-am retras, ba chiar am înteţit mişcările până când am simţit un lichid cald înăuntrul meu. Am zâmbit şi l-am dezlegat pe Yu, a cărui respiraţie parcă era tăiată în o mie de bucăţi.
M-am întins lângă el şi am remarcat că îi pătasem şi eu abdomenul cu lichidul alb, dar am zâmbit fără să mai îmi pese şi am închis ochii.
Din uşă, simţeam că cineva ne priveşte, străpungând cu privirea aceste clipe minunate. Dar cine putea fi?

Traduceri:
Bitten Sie um Vergebung! = Cere iertare!
Ich kann nicht! Ich wünsche das! = Nu pot! Vreau asta!

Scuzati repetitia cu "coapse", dar la alea chiar nu stiu cum altfel sa le spun :-"