16-12-2009, 01:04 AM
Stii,doar visam…
*
Cu mult timp in urma,pe cand nu eram decat o simpla visatoare pe marea scena a vietii,pe cand eram atat de naiva incat orice adevar legat de realitate ma durea,am trait o poveste de dragoste.Dureroasa,cruda,plina de lacrimi dar si de zambete,inselatoare si plina de sentimente naruite.
Totul a inceput intr-o dimineata de 9 august.Soarele revigorant de dimineata lovea cu razele lui geamul de la camera mea,strabatand prin perdele albe cu broderie de trandafiri,ajungand pana pe chipul meu alb ca varul.Am incercat sa mai trag de somn,sa mai dorm macar zece minute insa nu puteam.Mi-am deschis incet ochii caprui-rosiatici privind confunza in jurul meu.Vedeam o camera destul de spatioasa de culoare orange,mobilier clasic ales cu intentia de a se asorta cu aceea culoare,o oglinda mare fixata deasupra unui dulap plin de parfumuri,farduri si alte lucruri femeiesti si o garderoba destul de bogata dupa marimea sifonierului.Analizand toate acele lucruri,mi-am dat seama ca ma aflam la conacul bunicii mele Annett,in vacanta,ca de fiecare data in aceea perioada de vreo 5 ani incoace.Dupa ce m-am intins putin si dupa vre-o doua-trei cascaturi lungi,m-am dat jos din pat apropiindu-ma de fereastra,deschizand-o pentru a intra aerul prospat.Era o dimineata perfecta,auzeam cantecul vioi al pasarelelor din copacul cel mai apropiat de camera mea,chicotelile copilaresti ale verisorilor mei mai mici ce se jucau in fata conacului si nu in ultimul rand sunetul specific pianului ce nu insemna decat un singur lucru :unchiul Harry era si el aici.Cat de mult ma bucura acest lucru !Unchiul Harry era unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut si pe care vi avea placerea si onoarea sa-i cunosc vreodata,sa nu mai specific si de cadourile pe care mi-le oferea.M-am grabit sa cobor pentru a-l saluta si a vorbii cu el insa nu am uitat ca trebuia sa ma si schimb totusi.Am deschis garderoba alegand o rochie frumoasa,lunga pana in pamant si bufanta,de culoare rosie cu dantela alba.Una din rochiile oferite chiar de el drept cadou de aniversare.Dupa ce m-am imbracat cu ea si am aranjat-o frumos pe mine,m-am apropiat de oglinda pentru a-mi pieptana parul lung,pana la mijloc,negru ca abanosul.M-am asezat pe scaun luand peria,incepand sa-l descurc.Priveam in oglinda imaculata reflexia parca a unui mort cu acel contrast intre pielea mea neobisnuit de alba si parul mult prea negru.Prinzandu-l intr-un coc,impodobindu-l cu agrafe de diferite forme,mi-am luat pantofiorii de lac si am coborat grabita scarile,indreptandu-ma spre locul de unde se auzea melodia,adica spre salon.Un majordom imi deschise usa lasandu-ma sa-mi fac aparitia.Puteam deosebii doar trei chipuri din toate cele cinci ce domneau in camera.Bunica,unchiul Harry si cu sotia sa imi erau foarte cunoscuti si nu aveam probleme in a-i identifica insa cei doi domni ramasi nu-mi parea deloc cunoscuti.Daca ar fi fost dupa mine nu-mi pareau a avea mai mult de nouasprezece ani.Unul era blond,cu ochi verzi ca safirul,o silueta adecvata fiind pusa in evidenta mai mult de hainele pe care l-e purta,zambind mai mereu schitat.Celalalt era total opusul lui :era inalt,cu parul brunet,ochi mai negrii decat noaptea a caror stralucire aducea asemanari cu bijuteriile,bine ingrijit la aspect si cu un zambet usor strengaresc.M-am apropiat usor,cu miscari elegante si calculate catre persoanele ce se aflau in jurul pianului,facand o mica reverenta.
-Buna dimineata.se auzii glasul meu subtire,ca de copilita.
Toate privirile erau atintite asupra mea inca decand am intrat in salon,mai ales privirile celor doi domni.Bunica se apropie de mine zambind larg si dulce-mereu avand acel zambet pe buze cand era vorba de mine-luandu-ma de mana pentru a ma prezenta celor doi barbati.
-Dragilor,ea este scumpa mea nepoata,Carolina,fiica Lordului de Rouge-Monte.
Am facut o reverenta in fata lor,acestia luandu-mi mana drepta pe rand,sarutand-o,prezentandu-se :
-Baronul von Sadice,dar va rog a-mi spune Gabriel.Incantat sa va cunosc domnisoara Carolina.Mi se adresa blondul privindu-ma calm,zambindu-i oarecum prosteste.
-Placerea este de partea mea domnule.
Mi-am indreptat privirea spre celalalt barbat,cel brunet.
-Alecsio,Baron de Prigone.Incantat sa va cunosc domnisoara.
-Placerea este de parte mea domnule.
In sfarsit cineva care nu-mi prezenta mai intai rangul si apoi pe sine.Apreciam asta mai ales ca,dupa parerea mea,scopul pentru care ei se aflau aici era acela de a-mi putea alege eu un sot.Bunica tot incerca de 2 ani incoace sa ma casatoreasca insa mereu refuzam.Eu nu-mi doream casatorii aranjate,averi si nu mai stiu eu ce,ci imi doream dragoste,sa ma simt iubita era cel mai important pentru mine.Am luat loc pe canapea privindu-l incantata pe unchiul meu.
-Unchiule Harry,ce mai faceti ?
-Ah,scumpa mea Carolina,pai ce sa mai fac ?Uite nimic.Am venit si eu aici ca sa relaxez putin si sa-mi petrec timpul cu familia si nepoata mea favorita.
Imi prinse varful nasului intre degetul mare si cel aratator facandu-mi cu ochiul.AM inceput sa chicotesc privindu-l tare fericita.
-Dar dumneavoastra matusa,ce mai face-ti ?
-Foarte bine draga mea.Nu observi nici o schimbare la mine ?M aintreba ea privind prin jurul sau cu nasul pe sus.
Ma uitam atenta la dansa,studiind-o din cap pana in picioare,gandindu-ma la o eventuala schimbare ce merita laudata.
-V-ati mai bronzat cumva ?
-Nu,nu asta.I-a mai incearca.Spuse ea atingandu-si ‘’din gresea’’ colierul de la gat cu varful degetelor.
-Ah,aveti un nou set de bijuterii !Exclam eu incercand sa arat extazul meu atat de fals dar obligatoriu aparent.
-Serios ?Vai,nici nu observasem.Da,asa este.Mi l-a oferit unchiul tau cadou de aniversarea a 18 ani de casatorie.
-Felicitari matusa,unchiule.Ma bucur nespus de mult pentru voi.
-Iti multumim Carolina,esti o fata foarte buna.Remarca unchiul meu zambindu-i in stilul lui mai bizar.Dar de ce nu te duci si tu pe afara ?Nu vezi ce zi frumoasa e ?In plus de asteapta Mateo afara.
-Serios ?Intreb eu putin uimita
-Da,toata dimineata a intrebat de tine :’’unde-i Carolina ?’’,’’s-a trezit Carolina ?’’,’’o sa se joace cu mine Carolina ?’’.Ah,atat de nerabdator sa e vada micul meu print.Imi realata matusa Michelle folosindu-se de mimica mainilor.
-Atunci nu ar trebui sa-l las sa astepte,nu-i asa ?
-Desigur ca nu !
-Normal ca nu !
-Scuzati-ma va rog,am sa ma duc acum afara sa-l caut pe Mateo.O zi buna
M-am ridicat de jos,facand o mica reverenta in fatal or,iesind sa-l caut pe scumpul meu verisor mai mare,Mateo.
*
Cu mult timp in urma,pe cand nu eram decat o simpla visatoare pe marea scena a vietii,pe cand eram atat de naiva incat orice adevar legat de realitate ma durea,am trait o poveste de dragoste.Dureroasa,cruda,plina de lacrimi dar si de zambete,inselatoare si plina de sentimente naruite.
Totul a inceput intr-o dimineata de 9 august.Soarele revigorant de dimineata lovea cu razele lui geamul de la camera mea,strabatand prin perdele albe cu broderie de trandafiri,ajungand pana pe chipul meu alb ca varul.Am incercat sa mai trag de somn,sa mai dorm macar zece minute insa nu puteam.Mi-am deschis incet ochii caprui-rosiatici privind confunza in jurul meu.Vedeam o camera destul de spatioasa de culoare orange,mobilier clasic ales cu intentia de a se asorta cu aceea culoare,o oglinda mare fixata deasupra unui dulap plin de parfumuri,farduri si alte lucruri femeiesti si o garderoba destul de bogata dupa marimea sifonierului.Analizand toate acele lucruri,mi-am dat seama ca ma aflam la conacul bunicii mele Annett,in vacanta,ca de fiecare data in aceea perioada de vreo 5 ani incoace.Dupa ce m-am intins putin si dupa vre-o doua-trei cascaturi lungi,m-am dat jos din pat apropiindu-ma de fereastra,deschizand-o pentru a intra aerul prospat.Era o dimineata perfecta,auzeam cantecul vioi al pasarelelor din copacul cel mai apropiat de camera mea,chicotelile copilaresti ale verisorilor mei mai mici ce se jucau in fata conacului si nu in ultimul rand sunetul specific pianului ce nu insemna decat un singur lucru :unchiul Harry era si el aici.Cat de mult ma bucura acest lucru !Unchiul Harry era unul dintre cei mai buni oameni pe care i-am cunoscut si pe care vi avea placerea si onoarea sa-i cunosc vreodata,sa nu mai specific si de cadourile pe care mi-le oferea.M-am grabit sa cobor pentru a-l saluta si a vorbii cu el insa nu am uitat ca trebuia sa ma si schimb totusi.Am deschis garderoba alegand o rochie frumoasa,lunga pana in pamant si bufanta,de culoare rosie cu dantela alba.Una din rochiile oferite chiar de el drept cadou de aniversare.Dupa ce m-am imbracat cu ea si am aranjat-o frumos pe mine,m-am apropiat de oglinda pentru a-mi pieptana parul lung,pana la mijloc,negru ca abanosul.M-am asezat pe scaun luand peria,incepand sa-l descurc.Priveam in oglinda imaculata reflexia parca a unui mort cu acel contrast intre pielea mea neobisnuit de alba si parul mult prea negru.Prinzandu-l intr-un coc,impodobindu-l cu agrafe de diferite forme,mi-am luat pantofiorii de lac si am coborat grabita scarile,indreptandu-ma spre locul de unde se auzea melodia,adica spre salon.Un majordom imi deschise usa lasandu-ma sa-mi fac aparitia.Puteam deosebii doar trei chipuri din toate cele cinci ce domneau in camera.Bunica,unchiul Harry si cu sotia sa imi erau foarte cunoscuti si nu aveam probleme in a-i identifica insa cei doi domni ramasi nu-mi parea deloc cunoscuti.Daca ar fi fost dupa mine nu-mi pareau a avea mai mult de nouasprezece ani.Unul era blond,cu ochi verzi ca safirul,o silueta adecvata fiind pusa in evidenta mai mult de hainele pe care l-e purta,zambind mai mereu schitat.Celalalt era total opusul lui :era inalt,cu parul brunet,ochi mai negrii decat noaptea a caror stralucire aducea asemanari cu bijuteriile,bine ingrijit la aspect si cu un zambet usor strengaresc.M-am apropiat usor,cu miscari elegante si calculate catre persoanele ce se aflau in jurul pianului,facand o mica reverenta.
-Buna dimineata.se auzii glasul meu subtire,ca de copilita.
Toate privirile erau atintite asupra mea inca decand am intrat in salon,mai ales privirile celor doi domni.Bunica se apropie de mine zambind larg si dulce-mereu avand acel zambet pe buze cand era vorba de mine-luandu-ma de mana pentru a ma prezenta celor doi barbati.
-Dragilor,ea este scumpa mea nepoata,Carolina,fiica Lordului de Rouge-Monte.
Am facut o reverenta in fata lor,acestia luandu-mi mana drepta pe rand,sarutand-o,prezentandu-se :
-Baronul von Sadice,dar va rog a-mi spune Gabriel.Incantat sa va cunosc domnisoara Carolina.Mi se adresa blondul privindu-ma calm,zambindu-i oarecum prosteste.
-Placerea este de partea mea domnule.
Mi-am indreptat privirea spre celalalt barbat,cel brunet.
-Alecsio,Baron de Prigone.Incantat sa va cunosc domnisoara.
-Placerea este de parte mea domnule.
In sfarsit cineva care nu-mi prezenta mai intai rangul si apoi pe sine.Apreciam asta mai ales ca,dupa parerea mea,scopul pentru care ei se aflau aici era acela de a-mi putea alege eu un sot.Bunica tot incerca de 2 ani incoace sa ma casatoreasca insa mereu refuzam.Eu nu-mi doream casatorii aranjate,averi si nu mai stiu eu ce,ci imi doream dragoste,sa ma simt iubita era cel mai important pentru mine.Am luat loc pe canapea privindu-l incantata pe unchiul meu.
-Unchiule Harry,ce mai faceti ?
-Ah,scumpa mea Carolina,pai ce sa mai fac ?Uite nimic.Am venit si eu aici ca sa relaxez putin si sa-mi petrec timpul cu familia si nepoata mea favorita.
Imi prinse varful nasului intre degetul mare si cel aratator facandu-mi cu ochiul.AM inceput sa chicotesc privindu-l tare fericita.
-Dar dumneavoastra matusa,ce mai face-ti ?
-Foarte bine draga mea.Nu observi nici o schimbare la mine ?M aintreba ea privind prin jurul sau cu nasul pe sus.
Ma uitam atenta la dansa,studiind-o din cap pana in picioare,gandindu-ma la o eventuala schimbare ce merita laudata.
-V-ati mai bronzat cumva ?
-Nu,nu asta.I-a mai incearca.Spuse ea atingandu-si ‘’din gresea’’ colierul de la gat cu varful degetelor.
-Ah,aveti un nou set de bijuterii !Exclam eu incercand sa arat extazul meu atat de fals dar obligatoriu aparent.
-Serios ?Vai,nici nu observasem.Da,asa este.Mi l-a oferit unchiul tau cadou de aniversarea a 18 ani de casatorie.
-Felicitari matusa,unchiule.Ma bucur nespus de mult pentru voi.
-Iti multumim Carolina,esti o fata foarte buna.Remarca unchiul meu zambindu-i in stilul lui mai bizar.Dar de ce nu te duci si tu pe afara ?Nu vezi ce zi frumoasa e ?In plus de asteapta Mateo afara.
-Serios ?Intreb eu putin uimita
-Da,toata dimineata a intrebat de tine :’’unde-i Carolina ?’’,’’s-a trezit Carolina ?’’,’’o sa se joace cu mine Carolina ?’’.Ah,atat de nerabdator sa e vada micul meu print.Imi realata matusa Michelle folosindu-se de mimica mainilor.
-Atunci nu ar trebui sa-l las sa astepte,nu-i asa ?
-Desigur ca nu !
-Normal ca nu !
-Scuzati-ma va rog,am sa ma duc acum afara sa-l caut pe Mateo.O zi buna
M-am ridicat de jos,facand o mica reverenta in fatal or,iesind sa-l caut pe scumpul meu verisor mai mare,Mateo.