12-12-2009, 03:13 AM
"Capitolul 1"
"Acesta sunt eu!"
Picaturile mari si reci de ploaie loveaua fara mila orasul nipon.Vantul domol al toamnei scutura si ultimele frunzuluite ramase agatate undeva intr`un coltisor al crengilor.
Acum.Si pasarile plecau lasand in urma lor o tristete de nedescris,totul parea mort.Aglomeratia era neschimbata,acelasi ritm monoton,aceleasi ganduri triste ce te faceau sa-ti pierzi si ultima picatura de speranta.Nimic nou!
Stau ca de obicei aici,pe pervazul fastuosului meu dormitor.Privesc in jur,ma aflu intr`o camera foarte spatioasa,vopsita in culori vii de verde deschis si un galben-aramiu.In fata usii se afla un pat de doua persoane cu asternuturi suflate in aur,alaturi zac intr`un aer cat se poate de elegant doua comode din lemn lacuit pe care stau asezate doua veioze,un telefon fix si probabil o carte neatinsa.Pe peretele paralel cu cel al patului se afla dulapul imens,incarcat cu haine foarte scumpe atat sufleteste cat si trupeste.Degeaba!Imi spun adesea,degeaba am toate aceste lucruri daca nu am si vocea.Nu am putut sa ma exprim niciodata,decat prin gesturi si limbajuri facute de maini.Asi fi renuntat la tot,la viata,bogatie,familie...la tot pentru o singura clipa in care sa`mi aud vocea.
Am 18 ani,pana acum toti adolescentii au cunoscut rautatile,iubirea si viata,insa eu nu.Blestemul meu este sa raman intr`o tacere infinita.De ce?
M-am intrebat mereu,iar raspunsul nu a incetat sa apara"pacatele parintilor sunt povara copiilor".Nu ii urasc,pot spune ca deja i`am iertat,dar nu mai pot fi ca inainte.
Ma ridic lejer de pe suprafata moale a pervazului,plecand catre baie pentru a ma aranja putin.Trebuia sa ma pregatesc pentru "marea calatorie"in New York,medicii de aici au spus ca acolo poate voi gasi o sansa sa`mi recuperez vocea,desi eu cred ca din nou voi face un drum in zadar.
Ma privesc pentru cateva minute in oglinda,nu aratam chiar atat de rau.Aveam un trup de invidiat,parul meu blond si sclipicios imi punea in evidenta trasatura delicata a fetei,iar ochii violet imi dadeau o alura misterioasa.Adoram sa ma imbrac simplu cu multe accesorii,ca si acum.Imi iau o geaca neagra de piele peste un tricou galben (culoarea mea preferata),nu imi inchid de tot geaca cu nasturii ,deoarece vruiam sa`mi scot in evidenta lantisorul cu un safir foarte rar de culoarea sangelui.
Imi inmoi delicat palmele in lacasul umed al ghiuvetei ducand stropii mari si reci de apa catre chipul meu sters.Apoi ma indrept catre camera mea de unde imi iau valiza nu prea mare deoarece in New York mii de dizainari imi creau haine zi de zi.
Ma urc intr-o limuzina neagra ce bineanteles ca apartinea familiei mele,alaturi de un sofer pe care nu pot spune ca il agream in totalitate.Adica,privirea lui atat de sfidatoare uneori imi dadea fiori,sicer nu stiam de ce parintii mei angajasera ca sofer un tanar de numai 19 ani,nici macar nu avea bunul simt sa se imbrace intr`o uniforma adecvata statusului sau.Ma enerva la culme tinuta lui rebela formata dintr`o pereche de blugi verzi taiati pe alocuri,un tricou alb mulat pe corp si o geaca de piele asemanatoare cu a mea.Uram faptul ca nu puteam sa i`o zic in fata.
-Pff..se pare ca va trebui sa ne cazam la un hotel.Am primit vesri de la bodyguarzii tai ,ca zborul Tokyo-New York a fost amanat din nustiu ce motive-imi spune el nepasator parca steptand un raspuns din partea mea.Tonul,faptul ca el putea sa vorbeasca si eu nu imi dadeau o stare oribila de nervi intinsi la maxim,insa stiu sigur ca nu va mai rezista mult pe acest post.De asta ma voi ocupa eu.
*
* *
Maiastra luna licarea alturi de mii de stelute pe cerul inegurat.Pe strazi domnea o liniste placuta,sparta uneori de cate o adiere mai severa a vantului.
Ca de obicei pe un pervaz al unei camere destul de simple,imbracat in haine albe ce fasaiau asemenea unor aripi de inger,cu ochii imbibati cu lacrimi se afla un tanar adolescent ce avea capul sprijinit pe genunchii sai tremuranzi.Adora sa simta parfumul delicat al noptii,sa auda cantecul unor pasari nocturne sau sa`si aseze si mai bine gandurile interminabile.
Simte deodata cum doua brate se infasoara in jurul taliei lui,si imediat scoate un mic sunet ce il uimeste pe tanarul de langa el.
-Poti sa voirbesti?!-intreaba acesta absolut socat
-Da!cred ca pot sa scot cateva sunete..insa te`as ruga sa nu spui nimanui acest lucru-spune adolescentul fiind vizibil deranjat de faptul ca cineva ia aflat secretul.Dar ia stai putin ce cauti tu in camera mea acum?
-Pai,am venit deoarece mi-am terminat tura ca sofer si ma gandeam ca poate ai nevoie de companie.
Dupa aceste cuvinte,linistea domnea din nou,cei doi tineri se priveau incontinuu insa nici unul nu avea curajul sa spuna ceva.Prinsi in mirajul serii si al oboselii ce pusese stapanire pe ei,acestia au adormit unul in bratele celuilalt,visand fiecare pe taramul sau imaginar.
"Acesta sunt eu!"
Picaturile mari si reci de ploaie loveaua fara mila orasul nipon.Vantul domol al toamnei scutura si ultimele frunzuluite ramase agatate undeva intr`un coltisor al crengilor.
Acum.Si pasarile plecau lasand in urma lor o tristete de nedescris,totul parea mort.Aglomeratia era neschimbata,acelasi ritm monoton,aceleasi ganduri triste ce te faceau sa-ti pierzi si ultima picatura de speranta.Nimic nou!
Stau ca de obicei aici,pe pervazul fastuosului meu dormitor.Privesc in jur,ma aflu intr`o camera foarte spatioasa,vopsita in culori vii de verde deschis si un galben-aramiu.In fata usii se afla un pat de doua persoane cu asternuturi suflate in aur,alaturi zac intr`un aer cat se poate de elegant doua comode din lemn lacuit pe care stau asezate doua veioze,un telefon fix si probabil o carte neatinsa.Pe peretele paralel cu cel al patului se afla dulapul imens,incarcat cu haine foarte scumpe atat sufleteste cat si trupeste.Degeaba!Imi spun adesea,degeaba am toate aceste lucruri daca nu am si vocea.Nu am putut sa ma exprim niciodata,decat prin gesturi si limbajuri facute de maini.Asi fi renuntat la tot,la viata,bogatie,familie...la tot pentru o singura clipa in care sa`mi aud vocea.
Am 18 ani,pana acum toti adolescentii au cunoscut rautatile,iubirea si viata,insa eu nu.Blestemul meu este sa raman intr`o tacere infinita.De ce?
M-am intrebat mereu,iar raspunsul nu a incetat sa apara"pacatele parintilor sunt povara copiilor".Nu ii urasc,pot spune ca deja i`am iertat,dar nu mai pot fi ca inainte.
Ma ridic lejer de pe suprafata moale a pervazului,plecand catre baie pentru a ma aranja putin.Trebuia sa ma pregatesc pentru "marea calatorie"in New York,medicii de aici au spus ca acolo poate voi gasi o sansa sa`mi recuperez vocea,desi eu cred ca din nou voi face un drum in zadar.
Ma privesc pentru cateva minute in oglinda,nu aratam chiar atat de rau.Aveam un trup de invidiat,parul meu blond si sclipicios imi punea in evidenta trasatura delicata a fetei,iar ochii violet imi dadeau o alura misterioasa.Adoram sa ma imbrac simplu cu multe accesorii,ca si acum.Imi iau o geaca neagra de piele peste un tricou galben (culoarea mea preferata),nu imi inchid de tot geaca cu nasturii ,deoarece vruiam sa`mi scot in evidenta lantisorul cu un safir foarte rar de culoarea sangelui.
Imi inmoi delicat palmele in lacasul umed al ghiuvetei ducand stropii mari si reci de apa catre chipul meu sters.Apoi ma indrept catre camera mea de unde imi iau valiza nu prea mare deoarece in New York mii de dizainari imi creau haine zi de zi.
Ma urc intr-o limuzina neagra ce bineanteles ca apartinea familiei mele,alaturi de un sofer pe care nu pot spune ca il agream in totalitate.Adica,privirea lui atat de sfidatoare uneori imi dadea fiori,sicer nu stiam de ce parintii mei angajasera ca sofer un tanar de numai 19 ani,nici macar nu avea bunul simt sa se imbrace intr`o uniforma adecvata statusului sau.Ma enerva la culme tinuta lui rebela formata dintr`o pereche de blugi verzi taiati pe alocuri,un tricou alb mulat pe corp si o geaca de piele asemanatoare cu a mea.Uram faptul ca nu puteam sa i`o zic in fata.
-Pff..se pare ca va trebui sa ne cazam la un hotel.Am primit vesri de la bodyguarzii tai ,ca zborul Tokyo-New York a fost amanat din nustiu ce motive-imi spune el nepasator parca steptand un raspuns din partea mea.Tonul,faptul ca el putea sa vorbeasca si eu nu imi dadeau o stare oribila de nervi intinsi la maxim,insa stiu sigur ca nu va mai rezista mult pe acest post.De asta ma voi ocupa eu.
*
* *
Maiastra luna licarea alturi de mii de stelute pe cerul inegurat.Pe strazi domnea o liniste placuta,sparta uneori de cate o adiere mai severa a vantului.
Ca de obicei pe un pervaz al unei camere destul de simple,imbracat in haine albe ce fasaiau asemenea unor aripi de inger,cu ochii imbibati cu lacrimi se afla un tanar adolescent ce avea capul sprijinit pe genunchii sai tremuranzi.Adora sa simta parfumul delicat al noptii,sa auda cantecul unor pasari nocturne sau sa`si aseze si mai bine gandurile interminabile.
Simte deodata cum doua brate se infasoara in jurul taliei lui,si imediat scoate un mic sunet ce il uimeste pe tanarul de langa el.
-Poti sa voirbesti?!-intreaba acesta absolut socat
-Da!cred ca pot sa scot cateva sunete..insa te`as ruga sa nu spui nimanui acest lucru-spune adolescentul fiind vizibil deranjat de faptul ca cineva ia aflat secretul.Dar ia stai putin ce cauti tu in camera mea acum?
-Pai,am venit deoarece mi-am terminat tura ca sofer si ma gandeam ca poate ai nevoie de companie.
Dupa aceste cuvinte,linistea domnea din nou,cei doi tineri se priveau incontinuu insa nici unul nu avea curajul sa spuna ceva.Prinsi in mirajul serii si al oboselii ce pusese stapanire pe ei,acestia au adormit unul in bratele celuilalt,visand fiecare pe taramul sau imaginar.
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
