08-11-2009, 11:52 PM
Hy, am revenit cu un nou fic. Da, stiu, o s apostez si coninuarea la "Ochiul Pisicii", dar saptamanile astea, am fost super incurcata in scoala, GFX, afara cu gasca, etc. Dar, revin cu un fic FOARTE diferit de cel cu care am venit aici, pe Animezup.
In principal as dori sa va comunic ca acesta are radacini din supranatular, insa vor fi si cupluri de adolescenti, desigur.
N.P. (Nota personala): Toate intrebarile din prolog sunt gandite de mine, deci asa ma puteti cunoaste.
"Umanitatea nu este atat un punct de plecare, cat un rezultat, o opera a inteligentei si a interesului uman"
Exista viata dupa moarte? Da, asta e raspunsul mult asteptat de intreaga omenire. Dar deja-vuurile sunt chiar reale? Din nou, da. Dar timpul se poate opri? Lumea va disparea? Exista Dumnezeu? Dar ingerii sau demonii? Povestile sunt adevarate? Exista entitati? Le putem vedea sau auzi? Sunt spirite bune sau rele? Omul este cea mai inteleapta fiinta? Toate intrebarile astea sunt legate intre ele? Ne croim singuri un destin? Mai are rost sa continui? Invatam toata viata? Dar pentru ce? Cerul chiar plange pentru noi? Mai poti rosti cuvinte dupa moarte? Dar de ce continuam sa traim, de ce El ne-a creat? De ce nu pot gasi un raspuns pentru intrebarile mele, de ce amurgul e asa de rau cu mine, o fiinta plapand si fara aparare, ce a pornit in lumea mare, in cautare de raspunsuri, pentru o viata mai usoara? Cu ce ti-am gresit, Destinule, cu ce? Pana si acum, in ultimul ceas incerc sa descopar un raspuns pentru viitor, dar pana si el ma uita, ma da afara din lumea sa. Viitoarea eu, voi fi mai puternica, mai dura si nu voi lasa Destinul sa rada de mine? Si cum de am avut puterea sa va scriu aceasta scrisoare veche, uitata, dar totusi scrisa pe o foaie noua? Totul exista! Asa cred eu, si voi dovedi!
"E pur si mouve!"
In principal as dori sa va comunic ca acesta are radacini din supranatular, insa vor fi si cupluri de adolescenti, desigur.
N.P. (Nota personala): Toate intrebarile din prolog sunt gandite de mine, deci asa ma puteti cunoaste.
Prolog
"Umanitatea nu este atat un punct de plecare, cat un rezultat, o opera a inteligentei si a interesului uman"
Exista viata dupa moarte? Da, asta e raspunsul mult asteptat de intreaga omenire. Dar deja-vuurile sunt chiar reale? Din nou, da. Dar timpul se poate opri? Lumea va disparea? Exista Dumnezeu? Dar ingerii sau demonii? Povestile sunt adevarate? Exista entitati? Le putem vedea sau auzi? Sunt spirite bune sau rele? Omul este cea mai inteleapta fiinta? Toate intrebarile astea sunt legate intre ele? Ne croim singuri un destin? Mai are rost sa continui? Invatam toata viata? Dar pentru ce? Cerul chiar plange pentru noi? Mai poti rosti cuvinte dupa moarte? Dar de ce continuam sa traim, de ce El ne-a creat? De ce nu pot gasi un raspuns pentru intrebarile mele, de ce amurgul e asa de rau cu mine, o fiinta plapand si fara aparare, ce a pornit in lumea mare, in cautare de raspunsuri, pentru o viata mai usoara? Cu ce ti-am gresit, Destinule, cu ce? Pana si acum, in ultimul ceas incerc sa descopar un raspuns pentru viitor, dar pana si el ma uita, ma da afara din lumea sa. Viitoarea eu, voi fi mai puternica, mai dura si nu voi lasa Destinul sa rada de mine? Si cum de am avut puterea sa va scriu aceasta scrisoare veche, uitata, dar totusi scrisa pe o foaie noua? Totul exista! Asa cred eu, si voi dovedi!
"E pur si mouve!"