Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Predestined paths

#1
Well...HY!:D...am venit si eu cu un al doilea fic; tin sa mentionez ca este primul pe care il narez la persoana intai :-). Detalii nu dau, prefer sa aflati singuri :3: si daca se poate sa imi scrieti parerea voastra, indiferent daca este buna sau rea, astfel voi incerca sa ma perfectionez! Multumesc anticipat! Acum...spor la citit!:*


Cap. 1: Promisiuni...



- Promit ca vom vorbi zilnic la telefon si iti voi trimite sute de mesaje! ii sopteam in timp ce ii umpleam buzele si obraji rosii cu sarutari.
Incercam sa-i ridic moralul, sa ii scot la iveala zambetul lui ce ma cucerea de fiecare data, dar tot ce vedeam prin ochii lui caprui si mari era decat o fericire falsa. Dar ce puteam face? Trebuia sa plec...si el stia asta prea bine.
- Stiu...dar tot imi va foarte dor de tine...mi-a spus parca stins de puteri.
Doamne cat imi rupea sufletul. As fi vrut sa il iau cu mine, dar nu puteam. Ar fi insemnat sa il oblig sa renunte la visele lui si stiam ca doar daca i-as fi sugerat ar fi acceptat fara sa stea pe ganduri. M-as fi urat mai tarziu pentru egoismul meu de-al tine langa mine.
Stateam imbratisati in leaganul din gradina lui, aflata in spatele casei. Era o gradina plina cu pomi fructiferi decorata pe alocuri cu flori de diferite soiuri si culori ce se clatinau usor in adiera vantului sub razele Soarelui de vara ce le dezmierda. Cat imi va lipsi acest loc plin de amintiri, atat de multe ca as umple un troller si tot ar da pe dinafara. Pana si scartaitul leaganului ce ma calca altadata pe nervi acum imi pare ca o melodie trista, dar care nu as vrea sa inceteze vreodata.
- Facem tot posibilul sa ne intalnim sau cel putin incercam...am spus soptind ultimele cuvinte in timp ce ma jucam absenta in parul lui saten si scurt.
Trebuia sa asteptam pana ne vom termina fiecare studiile sa ne putem face o cariera, apoi eram liberi sa ne mutam impreuna. Ma temeam ca aceasta departare ne va duce relatia la un pas de prapastie. O relatie de 2 ani si ceva... Auzisem cazuri si cazuri si totusi nu voiam sa il pierd. Sincera sa fiu, nu stiu daca il mai iubeam ca la inceput sau era doar obisnuita, un lucru stiam sigur: imi va lipsi enorm. Toate acele clipe, imbratisarile si saruturile in miez de noapte...Si totusi...eram nevoita sa plec!
- Iubito...si-a strecurat mainile delicat prin parul meu lung si negru precum smoala cu mici reflexi mov. Eram atat de adancita in gandurile mele, caci abia cand m-a sarutat apasat pe buze m-am trezit la realitate. Te iubesc! l-am auzit soptind in momentul in care am tresarit cand doua brate m-au strans cu ardoare la pieptul sau. I-am raspuns imbratisari si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe umarul lui drept.
O liniste apasatoare s-a asternut ca o ceata groasa...Da! Trebuia sa ma mut in alt oras si totul din cauza acelui nenorocit de incendiu in urma cu un an care mi-a distrus viata! Abia implinisem varsta de 18 ani, mezina familiei devenea majora. Hm! Ceva de care nu m-am putut bucura pe deplin. Un imens incendiu ce s-a petrecut la firma Taylor, firma tatalui meu, care nici pana astazi nu s-a aflat din ce cauza totul a fost cuprins de flacari. Si acum imi rasuna in minte vorbele fratelui meu, Cosmin, cand mi-a dat cutremuratoarea veste, anume ca tatal nostru a fost prins in daramaturile cladiri si a decedat pe loc. Ramasesem singuri... De acum Cosmin trebuia sa poarte pe umeri povara de a fi capul familiei si de a avea grija de mine si bunurile noastre. O pierdusem pe mama cand eu aveam numai 7 ani, iar fratele meu 10 ani. Desi eram numai de-o schioapa acea napasta m-a schimbat radical. Simteam cum ceva ma arde pe interior, ceva atat de greu de purtat, iar noptile mi le petreceam plangand singura, caci in fata celorlalti voiam sa arat ca sunt puternica. M-am maturizat mult prea repede si mult prea devreme.
Iar acum lasam in urma orasul meu natal, Sunderland, si casa parinteasca pentru a ne muta in Londra unde se afla rezidenta principala a firmei Taylor pe care Cosmin trebuia sa o ia in „primire”. Eu imi terminasem liceul, aveam sa incep o facultate in noul oras, poate ceva la FF, caci eram dispusa sa imi ajut fratele. Singurele amintirii vii vor fi prietenii mei de-o viata si iubitul meu, cu care voi vorbi zilnic pentru ca dorul si cu atat mai putin uitarea, sa nu se asterne peste legaturile noastre stranse.
- Robi, Ale, haide-ti la masa! vocea calda a mamei sale ma readuce cu picioarele pe pamant.
Doamne cat o iubeam pe aceasta femeie. Era una din persoanele cele mai gingase pe care le cunoasteam, atat de atenta si de grijulie cu toti, nu facea diferenta daca eram rude de sange sau nu. Cu siguranta ii voi duce dorul... Avea o bunatate iesita din comun, parca prin ea o vedeam pe mama si de aceea o consideram ca o a doua mama, iar ea ca pe o fiica pe care nu a avut-o.
Ne-am ridicat greoi din leagan si am pornit imbratisati spre casa. Vantul imi ciufulea usor bretonul drept, facandu-ma sa ma agit pentru a-l aranja, o sursa buna de amuzament pentru Robert. Am pasit inauntru prin usa din spate si am dat imediat in hol si ceva mai in fata, pe stanga, se afla usa ce dadea spre bucatarie. Cand am ajuns in incapere, parintii iubitului meu erau asezati deja la masa asteptandu-ne cu totul pregatit. Domnul si doamna James aveau culoarea parului saten si ochii mari si caprui, iar pielea putin ciocolatie, fata de a mea care era cu putin mai alba.
In timpul pranzului am dezbatut diferite subiecte, ne-am lasat napaditi de amintiri si in final am discutat despre plecarea mea, care va fi chiar in urmatoarea zi dis-de-dimineata. Totusi am incercat ca acest lucru sa nu ne strice dupa-amiaza inveselindu-ne cu jocuri de remi si carti, spunand glume, astfel ziua se scursese pe nesimtite. Imediat seara s-a asternut peste oras, Luna si minunatele sale decoratiuni stralucitoare, stelele, facandu-si aparatia si melodia de fundal a greierului transformand totul intr-un decor romantic.
Robi s-a oferit sa ma conduca pana acasa, desi insistasem sa nu o faca, deoarece nu voiam sa il mai deranjez. In final, am acceptat cu conditia de a merge pe jos si sa lase masina in garaj, acolo unde ii era locul, avand in vedere ca nu stateam foarte departe unul de celalalt. Tot drumul ne-am tinut de mana si ne-am amintit de primele priviri, prima intalnire, primul sarut, intaiul „Te iubesc!”, iar ochii mei de un un caprui spre negru precum smaraldele de onyx au fost inundatii de lacrimi. Nu era ca si cum nu ne mai vedeam niciodata, dar imi va fi atat de greu sa nu il mai vad zi de zi...
- Promitem ca nu te vei uita la nici o fata si ca o sa te gandesti in fiecare secunda din fiecare minut ce trece numai si numai la mine! incepusem sa torc precum o pisicuta in timp ce stateam in fata casei mele imbratisati si ma jucam cu gulerul camasii sale albastre descheiata la primii doi nasturi.
- Iubito, mi-a spus cuprinzandu-mi cu mana barbia si indreptandu-mi privirea spre el, promit ca o sa ma uit doar la cele urate, spuse izbucnind in ras. M-am incruntat si am intors capul in alta parte, dar din nou m-a facut sa il privesc. Glumeam, glumeam, dar ca sa fi linistita uite...promit solemn! mi-a spus ridicand palma drepta la vedere, modul lui de a-mi demonstra ca vorbeste serios. Te iubesc...! am tresarit in momentul cand m-a sarutat.
Mana mea s-a urnit cu greu din loc, de pe abdomenul plat in parul lui des pentru a adanci acel sarut. Cu usurinta si-a strecurat limba printre buzele moi explorand fiecare coltisor al gurii mele, pe care le stia ca pe propia palma. Doamne, intotdeauna m-am intrebat daca toti baieti saruta atat de bine! M-am combinat cu el cand nu aveam nici macar 17 ani. Am urmat acelasi liceu, dar eram in clase diferite. Eram indragostita de el de cand eram o boboaca si se pare ca mai tarziu si el m-a observat. A fost al doilea iubit al meu si totusi primul cu care m-am sarutat, prima mea dragoste as putea-o numi. Am reusit cu greu sa ii soptesc un „te iubesc!” printre saruturile lacome care le primeam. In final, a trebuit ca fiecare sa se indrepte spre casa lui, caci eu mai aveam sa imi pun la punct bagajul si ne-am despartit printr-un simplu „pe curand!” pentru ca eu cred cu tarie ca asa va fi.

Cand am intrat in casa, m-am indreptat spre sufragerie de unde il auzeam pe Cosmin vorbind la telefon.
- Da...maine dis-de-dimineata! A, Ale, ai venit! isi indreapta privirea spre mine, culoarea ochiilor sai fiind aceeasi ca si alor mei.
Era cam cu un cap mai inalt ca mine, parul sau castaniu si scurt il avea ciufulit si ridicat in sus, semn ca azi nu a iesit pe nicaieri, caci deobicei si-l facea cu gel. De multe ori ma amuzam pe faptul ca intr-o zi va ramane „bec” din cauza gelului.
- Edi, baiatule vom vorbi maine cand ajung! Acum trebuie sa inchid, mai am cate ceva de rezolvat.
- Iar palavragesti cu tipu asta?! am inceput obisnuitul discurs imediat ce a incheiat convorbirea. Uneori chiar ma intreb, Deea nu e geloasa? am spus ironica si am inceput amandoi sa ne amuzam.
- Ca veni vorba de ea...am sa iti dau o veste! Acum...sper ca nu o sa te deranjeze...Ce naiba se fastacea atata?
- Ce e cu ea? ma uit nedumerita la el.
- Pai...o sa locuiasca in Londra cu noi! a spus dintr-o suflare cu entuziasm, pe chip intiparindu-se un zambet larg.
- Vorbesti serios? mi-a aprobat din cap drept raspuns. Doamne! E cea mai buna veste pe care am primit-o! Ce ma bucur! am sarit in bratele lui in timp ce topaiam mai rau ca o pustoaica de 5 ani.
Ma bucuram cu adevarat, pe langa faptul ca era iubita fratelui meu, era si una din cele mai bune prietene ale mele. Erau impreuna de aproximativ 4 ani si stiam ca iubirea lor era intacta, se iubeam pe zi ce trecea mai mult. Andreea avea 21 de ani, cu un an mai mica decat Cosmo, cum imi placea sa-l alint. Era cam de aceeasi inaltime cu mine, ochii caprui si ce imi placea cel mai mult, parul ei de un saten inchis ce si-l modela in tot felul de frizuri ciudate care o prindeau extraordinar, pe langa al meu care il tineam doar desfacut, era lung pana deasupra taliei si drept, dar nu aveam nici rabdarea necesara sa stau cu orele in fata unei oglinzi pentru a ma aranja pana la cel mai mic detaliu.
- Dar...tu cu Robert ai terminat-o? De ce trebuia mereu sa strice momentele astea?!
- De ce? Trebuia? il privesc insistent ridicand o spranceana.
- Haide, Ale! Sti prea bine parerea mea! Tu o sa astepti dupa el, iar el cine stie cu cine o sa inceapa sa umble! acelasi discurs mereu si aceleasi gesticulari din maini.
Da! Cosmo nu-l prea mai agrea pe Robi de cand ma inselase prima oara. Abia facusem un an impreuna, cand aflasem ca la una din petrecerile la care s-a dus, evident fara mine, si dupa cateva pahare de bautura a ajuns in patul uneia, o „tarfulita” care umbla in limba dupa el. Cum eu nu ii oferisem asta, nici pana astazi, se pare ca a dat un research si in alta parte. Am vrut sa pun capat relatiei, dar timp de doua saptamani cat am stat despartiti m-a cautat cerandu-si scuze in mii si mii de moduri si deoarece inca tineam prea mult la el, in final am cedat. Cu timpul mi-a demonstrat ca pot avea incredere in el si nu am mai avut surprize neplacute sau...cel putin eu nu am aflat, dar sper totusi ca mi-a fost si imi va fi fidel in continuare.
- Taci! Te rog! Ti-am mai spus si iti repet: s-a schimbat si am incredere in el, asa ca te rog nu mai deschide subiectul asta, caci nu faci altceva decat sa vorbesti pentru tine! am spus dintr-o suflare, plina de nervi.
- Foarte bine...sper ca mai tarziu sa nu imi dai dreptate...mi-a spus cu calmul sau obisnuit dezaproband din cap, apoi a parasit sufrageria pentru as pune la punct ultimele detalii cu plecarea noastra.
Imediat am fugit si eu la mine in camera, pregatindu-mi restul de lucruri, iar dupa un dus reconfortant m-am bagat in pat. Era totusi devreme, dar maine va fi o zi atat lunga si obositoare...
My fic:
Predestined paths : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13338
[naruto]Teenagers : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13050 (finish 4)

[Imagine: anime-kiss.jpg]
I wish to meet you again next time
Love is more selfish the deeper it gets
until you want to tie each breath down
unreasonable, yet...

We climb a spiral of light
the red memory is a poisonous tattoo
a tattoo that shows the future's chaos
if we're together, until we shatter



Răspunsuri în acest subiect
Predestined paths - de Minnie - 29-10-2009, 09:56 PM
RE: Predestined paths - de Berry. - 29-10-2009, 10:33 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 29-10-2009, 11:21 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 01-11-2009, 02:50 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 02-11-2009, 12:01 AM
RE: Predestined paths - de Minnie - 17-11-2009, 08:50 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 23-11-2009, 09:17 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 28-11-2009, 04:21 PM
RE: Predestined paths - de marya - 30-11-2009, 03:43 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 04-12-2009, 03:19 PM
RE: Predestined paths - de marya - 09-12-2009, 10:24 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 16-12-2009, 07:35 PM
RE: Predestined paths - de marya - 16-12-2009, 11:27 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 18-12-2009, 02:20 AM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 18-12-2009, 02:33 AM
RE: Predestined paths - de marya - 18-12-2009, 12:59 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 18-12-2009, 07:40 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 22-12-2009, 11:31 PM
RE: Predestined paths - de marya - 23-12-2009, 12:00 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 24-12-2009, 02:51 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 24-12-2009, 11:39 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 26-12-2009, 02:16 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 26-12-2009, 03:54 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 27-12-2009, 12:50 AM
RE: Predestined paths - de Minnie - 29-12-2009, 06:53 PM
RE: Predestined paths - de Sushiiushii - 30-12-2009, 06:01 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 30-12-2009, 11:26 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 02-01-2010, 02:27 PM
RE: Predestined paths - de Yuki4ever - 02-01-2010, 08:14 PM
RE: Predestined paths - de marya - 03-01-2010, 03:04 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 05-01-2010, 05:40 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 06-01-2010, 11:50 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 09-01-2010, 11:18 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 11-01-2010, 03:19 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 15-01-2010, 09:36 PM
RE: Predestined paths - de Blue Bluegen - 16-01-2010, 02:41 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 21-01-2010, 05:39 PM
RE: Predestined paths - de Blue Bluegen - 22-01-2010, 06:12 PM
RE: Predestined paths - de Khonsu - 22-01-2010, 08:46 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 24-01-2010, 03:21 PM
RE: Predestined paths - de Fifilina - 24-01-2010, 04:26 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 25-01-2010, 07:25 PM
RE: Predestined paths - de Sushiiushii - 25-01-2010, 08:46 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 27-01-2010, 01:37 AM
RE: Predestined paths - de Blue Bluegen - 27-01-2010, 02:13 PM
RE: Predestined paths - de Fifilina - 28-01-2010, 06:41 PM
RE: Predestined paths - de marya - 28-01-2010, 06:41 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 30-01-2010, 02:43 PM
RE: Predestined paths - de Fifilina - 30-01-2010, 04:37 PM
RE: Predestined paths - de Blue Bluegen - 30-01-2010, 04:50 PM
RE: Predestined paths - de Lumiere.Kitty - 30-01-2010, 05:57 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 05-02-2010, 09:47 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 06-02-2010, 02:26 PM
RE: Predestined paths - de marya - 06-02-2010, 03:22 PM
RE: Predestined paths - de Sushiiushii - 06-02-2010, 08:08 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 06-02-2010, 08:18 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 06-02-2010, 08:53 PM
RE: Predestined paths - de Fifilina - 06-02-2010, 09:40 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 08-02-2010, 02:14 PM
RE: Predestined paths - de marya - 08-02-2010, 05:07 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 11-02-2010, 08:42 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 12-02-2010, 12:33 AM
RE: Predestined paths - de marya - 12-02-2010, 11:11 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 13-02-2010, 12:57 AM
RE: Predestined paths - de Lumiere.Kitty - 13-02-2010, 01:58 AM
RE: Predestined paths - de Fifilina - 13-02-2010, 04:33 PM
RE: Predestined paths - de Yuki4ever - 14-02-2010, 08:21 PM
RE: Predestined paths - de Sushiiushii - 18-02-2010, 04:00 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 19-02-2010, 04:35 PM
RE: Predestined paths - de marya - 20-02-2010, 11:20 PM
RE: Predestined paths - de Sushiiushii - 21-02-2010, 08:11 AM
RE: Predestined paths - de Mitus - 23-02-2010, 10:13 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 26-02-2010, 04:03 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 07-03-2010, 11:25 AM
RE: Predestined paths - de Fifilina - 07-03-2010, 02:16 PM
RE: Predestined paths - de Bambilici - 07-03-2010, 07:18 PM
RE: Predestined paths - de Sushiiushii - 07-03-2010, 08:21 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 18-03-2010, 06:48 PM
RE: Predestined paths - de Japan Lover - 24-03-2010, 10:38 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 05-04-2010, 08:35 PM
RE: Predestined paths - de Yuki4ever - 05-04-2010, 10:31 PM
RE: Predestined paths - de Looolaaa13 - 09-04-2010, 11:13 PM
RE: Predestined paths - de Mitus - 12-04-2010, 03:50 PM
RE: Predestined paths - de Fifilina - 13-04-2010, 09:47 PM
RE: Predestined paths - de Aly - 15-04-2010, 02:10 PM
RE: Predestined paths - de Dreamer - 30-04-2010, 09:11 PM
RE: Predestined paths - de Sushiiushii - 01-05-2010, 09:52 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 20-08-2010, 12:25 AM
RE: Predestined paths - de Suicide Thoughts - 01-09-2010, 10:10 PM
RE: Predestined paths - de Minnie - 10-09-2010, 12:12 AM
RE: Predestined paths - de Zouly - 17-04-2011, 12:19 AM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)