28-10-2009, 10:35 AM
Arigato! Cum spunea un mare intelept, prietena mea =]], critica (facuta in masura) te ridica. Nu ma supar, Doamne fereste. Ok, ideea este una dezvoltata de mine. Primul capitol cred ca ar fi trebuit sa-l numesc Prolog. Am venit cu cap. 2.
Dictionar:
Striga de Mori=Aceasta floare nu exista. Este o floare flexibila, care se agata de morile de vant.
Zalpi=Material mai puternic decat otelul. (nu exista)
Eu, le-am auzit pe toate. De o suta de ani, la fiecare stapan, auzeam cate o legenda. Aceasta sunt eu: O pisica de o suta zece ani, cu toate cele noua vieti ale mele de felina. Eu sunt cea care v-a povestit mai inainte de rasa mea. Eu, si inca alte cateva surate de-ale mele am supravietuit. O sa vi se para ciudat, dar sunt doua tipuri de pisici: Pisicile Mehenghi, cele ca mine, si Pisicile Ingrate. Diferentele dintre noi si ele, sunt evidente: noi ajutam oamenii, si suntem mai evoluate psihic, iar ele sunt total opusul. In rest suntem total asemanatoare.
Trebuie sa va povestesc despre casa mea actuala, si stapanii mei. Dupa moartea celor cu care am stat vreo zece ani, am fost data unei fete, ce traia cu fratele ei, mai mare. Acum, are saptesprezece ani, iar fratele ei douazeci. Dar aceasta adolescenta, nu mai e normala, vorbiind, desigur, ca in vocabularul oameniilor, caci rasa mea nu cunoaste acest termen.
Numele fetei este Aliss. A aflat de ''poveste'' dintr-o carte. Perfect normal, pana acum. A fost foarte impresionata de istoria noastra. Stiam ca se gandea oriunde la acest subiect, sute de intrebari o macinau, caci mi-am permis, spre binele ei, de a ''controbai'' prin mintea ei. Nu trebuia sa afle nimic in plus, nici macar un detaliu nensemnat, cum ar fi numarul de supravietuitori. De atunci, cu fiecare pisica se purta foarte grijulie. Ii dadea lapte, mancare, o mangaia... Si o ducea la fratele ei la adapost.
Intr-o seara, cand se pregatea sa se culce, o idee tranznita ii fugera mintea: ''Oare nu este pisica mea una din rasa Mehenghi?''. Atunci stateam tolanita pe o pernuta gri de catifea, si cum am ''auzit'' ideea, am sarit de pe locul meu caldut, ca si cum sute de ace ma intepau. Fata avu un sentiment de uimire, ce i se intipari pe fata. Ca sa nu trezesc vreo suspiciune, m-am dus langa ea si i-am sarit in brate. Ea a zambit, si s-a bagat cu mine cu tot in pat. A adormit cu povestea in gand, si cu sutele ei de intrebari. Pe la miezul noptii, fata a incept sa se agite. Stateam pe pervaz, ochii mei multicolori o priveau prin intuneric. Era transpirata toata si se foia. Tot bolborosea ceva, ce nici urechile mele fine nu puteau intelege.
Visa despre rasa mea. A ajuns doar pana la aparitia rasei Mehenghei. Am respiat usurata si de data asta, bine ca isi schimba usor visele.
Mai spre dimineata... s-a imbolnavi subit. Era o profetie. Mostenitorul amintirilor, v-a avea de indurat multe lucruri pana sa afle tot adevarul. Nu exista leac, sau cale de intoarcere. Ma bucur ca aceasta adolescenta este rezistenta.
In ziua aceea nu a fost la scoala. Hotarase cu fratele ei ca e mai bine sa se odihneasca. Era in bucatarie, pregatindu-si ceva de mancare. Se aud soneria. Aliss fugi sa deschida usa. In fata ei era un motan maricel, gri, cu o zgarda neagra. Ea a crezut ca cineva a facut o farsa, dar cand a vazut pisica, a luat-o intr-o secuda in brate. Stateam pe bufet, si cand l-am vazut, am zis-dar pentru Aliss a fost un mieunat-.
-Ce faci aici, Roskald?! spun eu si imi dau cu labuta prin blana.
-Surprinsa? Am venit sa te vad. rase el.
-Nu ma mai amagi atata! Te-a trimis Mathe?
-Mda, lenesul ala se distreaza in timp ce eu fac toata treaba.
-E bine pentru tine, tu nu ai un stapan care nu stie ca ai un IQ de doua sute.
-Uite, chiar de aia am venit. Noi credem ca mai este un mostenitor, si l-am detectat pe aici.
-Matoi ingamfat, ce naiba spui acolo?! ma rastesc eu la el. Doar n-o fi o fata prostuta ca ea.
-Dar a avut un vis aseara? Legat de... sti tu, rasa noastra. spuse el incet.
-Crezi ca te inteleg? intreb priviind-o pe adolescenta, cand ii puse in fata lui Roskald un bol mare cu delicatese pentru pisici.
Nehalitul acela incepu sa manance cum apuca. Dupa cateva minute, isi ridica capul din castron, murdar tot pe bot. Profit de faptul ca Aliss era cu spatele, si ii dau cu labuta pe bot, luandu-i putin din mancare. Privesc cu dezgust mancarea de pe pernutele mele, si o scutur.
Privirea mi-a fost atrasa de adolescenta, ce statea pe un scaun, cu o privire fantomatica. Am sarit de pe locul meu, mergand spre ea. Imi misc labuta in fata ochilor ei, dar nimic. Isi scutura mainile in aer, se incrunta... Visa cu ochi deschisi. Roskald fugi spre mine, dar aluneca, si ma imbranci in fata.
-Prostanacule! Ce faci?! Tocmai putea sa afle adevarul!
-Cum poti vrobi?! intreba Aliss, dand semne ca ma intelese
Dictionar:
Striga de Mori=Aceasta floare nu exista. Este o floare flexibila, care se agata de morile de vant.
Zalpi=Material mai puternic decat otelul. (nu exista)
Capitolul 2: Trecutul ca prezent ¬ Mostenitoarea informatiilor
Anul 2009
Minunata e aceasta zi! Soarele vegheaza viata muritorilor, care merg fericiti si fara griji pe aleile arhi-aglomerate. Masini de toate culorile, marcile si marimi gonesc pe strazile orasului. Toate vilele semanau, fiecare avand insa o poveste proprie. Unele, ascund afaceri importante, altele ascund lucruri triste, insa cele mai importante sunt cele in care se povestesc legende, nemuritoare. Eu, le-am auzit pe toate. De o suta de ani, la fiecare stapan, auzeam cate o legenda. Aceasta sunt eu: O pisica de o suta zece ani, cu toate cele noua vieti ale mele de felina. Eu sunt cea care v-a povestit mai inainte de rasa mea. Eu, si inca alte cateva surate de-ale mele am supravietuit. O sa vi se para ciudat, dar sunt doua tipuri de pisici: Pisicile Mehenghi, cele ca mine, si Pisicile Ingrate. Diferentele dintre noi si ele, sunt evidente: noi ajutam oamenii, si suntem mai evoluate psihic, iar ele sunt total opusul. In rest suntem total asemanatoare.
Trebuie sa va povestesc despre casa mea actuala, si stapanii mei. Dupa moartea celor cu care am stat vreo zece ani, am fost data unei fete, ce traia cu fratele ei, mai mare. Acum, are saptesprezece ani, iar fratele ei douazeci. Dar aceasta adolescenta, nu mai e normala, vorbiind, desigur, ca in vocabularul oameniilor, caci rasa mea nu cunoaste acest termen.
Numele fetei este Aliss. A aflat de ''poveste'' dintr-o carte. Perfect normal, pana acum. A fost foarte impresionata de istoria noastra. Stiam ca se gandea oriunde la acest subiect, sute de intrebari o macinau, caci mi-am permis, spre binele ei, de a ''controbai'' prin mintea ei. Nu trebuia sa afle nimic in plus, nici macar un detaliu nensemnat, cum ar fi numarul de supravietuitori. De atunci, cu fiecare pisica se purta foarte grijulie. Ii dadea lapte, mancare, o mangaia... Si o ducea la fratele ei la adapost.
Intr-o seara, cand se pregatea sa se culce, o idee tranznita ii fugera mintea: ''Oare nu este pisica mea una din rasa Mehenghi?''. Atunci stateam tolanita pe o pernuta gri de catifea, si cum am ''auzit'' ideea, am sarit de pe locul meu caldut, ca si cum sute de ace ma intepau. Fata avu un sentiment de uimire, ce i se intipari pe fata. Ca sa nu trezesc vreo suspiciune, m-am dus langa ea si i-am sarit in brate. Ea a zambit, si s-a bagat cu mine cu tot in pat. A adormit cu povestea in gand, si cu sutele ei de intrebari. Pe la miezul noptii, fata a incept sa se agite. Stateam pe pervaz, ochii mei multicolori o priveau prin intuneric. Era transpirata toata si se foia. Tot bolborosea ceva, ce nici urechile mele fine nu puteau intelege.
Visa despre rasa mea. A ajuns doar pana la aparitia rasei Mehenghei. Am respiat usurata si de data asta, bine ca isi schimba usor visele.
Mai spre dimineata... s-a imbolnavi subit. Era o profetie. Mostenitorul amintirilor, v-a avea de indurat multe lucruri pana sa afle tot adevarul. Nu exista leac, sau cale de intoarcere. Ma bucur ca aceasta adolescenta este rezistenta.
In ziua aceea nu a fost la scoala. Hotarase cu fratele ei ca e mai bine sa se odihneasca. Era in bucatarie, pregatindu-si ceva de mancare. Se aud soneria. Aliss fugi sa deschida usa. In fata ei era un motan maricel, gri, cu o zgarda neagra. Ea a crezut ca cineva a facut o farsa, dar cand a vazut pisica, a luat-o intr-o secuda in brate. Stateam pe bufet, si cand l-am vazut, am zis-dar pentru Aliss a fost un mieunat-.
-Ce faci aici, Roskald?! spun eu si imi dau cu labuta prin blana.
-Surprinsa? Am venit sa te vad. rase el.
-Nu ma mai amagi atata! Te-a trimis Mathe?
-Mda, lenesul ala se distreaza in timp ce eu fac toata treaba.
-E bine pentru tine, tu nu ai un stapan care nu stie ca ai un IQ de doua sute.
-Uite, chiar de aia am venit. Noi credem ca mai este un mostenitor, si l-am detectat pe aici.
-Matoi ingamfat, ce naiba spui acolo?! ma rastesc eu la el. Doar n-o fi o fata prostuta ca ea.
-Dar a avut un vis aseara? Legat de... sti tu, rasa noastra. spuse el incet.
-Crezi ca te inteleg? intreb priviind-o pe adolescenta, cand ii puse in fata lui Roskald un bol mare cu delicatese pentru pisici.
Nehalitul acela incepu sa manance cum apuca. Dupa cateva minute, isi ridica capul din castron, murdar tot pe bot. Profit de faptul ca Aliss era cu spatele, si ii dau cu labuta pe bot, luandu-i putin din mancare. Privesc cu dezgust mancarea de pe pernutele mele, si o scutur.
Privirea mi-a fost atrasa de adolescenta, ce statea pe un scaun, cu o privire fantomatica. Am sarit de pe locul meu, mergand spre ea. Imi misc labuta in fata ochilor ei, dar nimic. Isi scutura mainile in aer, se incrunta... Visa cu ochi deschisi. Roskald fugi spre mine, dar aluneca, si ma imbranci in fata.
-Prostanacule! Ce faci?! Tocmai putea sa afle adevarul!
-Cum poti vrobi?! intreba Aliss, dand semne ca ma intelese