313 zile si 253,2 kilometri.

[LoveNight]

Este ora 6:30 iar telefonul meu incepe sa sune,pentru a ma destepta.Il ridic de pe noptiera,il opresc si il pun la loc.Ma ridic incet si pat si ma indrept spre baie pentru a ma pregati.Soarele incepea incet,incet sa rasara iar cerul,sa isi schimbe culuarea intr-un albastru sclipitor.Asta inseamna o noua zi,o noua zi de liceu.”Nu vreau sa merg la liceu!”.Totusi ma resemnez si incep sa ma imbrac.
-Andreea,vezi ca am plecat la service!Ai grija de tine.
-Bine tata!
Nu mai stau nici eu mult,imi iau ghiozdanul si ma indrept cu pasi grabiti spre statia de autobuz.Imi pun castile in urechi,dand volumul la maxim,auzindu-se o melodie ritmata care ma trezea.”Of frate mi s-a luat de viata asta…e prea monotona.”imi spun in sinea mea fra sa observ ca am ajuns in statie.Asept circa zece minute si autobuzul de culoare galbuie soseste.Bineinteles,dupa ce ma chinui sa intru si sa gasesc ceva de care sa ma tin pentru a nu cadea,imi ia ceva timp.Autobuzul pornesete incet,parca ascultandu-mi dorinta de a nu ajunge la liceu.Continuand sa ascult muzica ma gandesc cum oare sa fac sa scap de tot si de toate.Uneori vreau sa fiu lasata singura dar tocmai asta nu face lumea din jurul meu.”Oare se va tine de cele trei promisiuni,oare chiar va trebui sa astept 313 zile pentru al astepta? Se pare ca da…” imi spun putin trista.Cobor din autobuz si ma indrept spre curtea liceului,unde,ca deobicei sunt intampinata de aceeasi pusti care stau si fumeaza.Fumul tigarilor se imprastie in aer,formand niste spirale minunate dar,nu pentru sanatatea mea.Tusesc incet si urc scarile pana la etajul doi al cladirei.Mergand pe corridor zeci de priviri se indreapta spre mine.Intru in clasa fara sa salut si ma indrept spre ultima banca de la fereastra.Imi scot cartile si ghiozdanul il las pe undeva pe jos.
Ora incepe si pe usa intra profa de matematica,icepand sa predea lectia.Scriam fara sa inteleg sau sa stiu ce scriu.Putin imi pasa,vroiam sa se termine cat mai repede orele si sa ajung acasa.Se suna de pauza si imi aud telefonul sunand.
-Alo?am raspuns eu cu o voce iceata si un pic trista.
-Deeeeaaaaa!ce faci mai? Cum este sa fi boboc?
-A…Alex tu erai.Sunt bine,sau cel putin relativ bine.A..da si era sa uit.Nu imi mai zi boboc!!!
-Bine,bine am inteles bobocel.
-Lasa ca ne vedem noi sis a vezi ce bataie iti iei blondule
-Mie imi convine.
-Hai ca se suna tre sa inchid.Mai vorbim,pupici,pa!
-Bine Deea.pa!
Intru in clasa si ma pregatesc pentru celelalte ore.Din fericire nu s-a mai intamplat nimic pana la terminarea orelor.Cand sa ies din liceu mi se agata hanoracul si ma opreste in loc.Toti din jurul meu mai ales baietii incep sa rada.Nu imi placea cand lumea radea de mine.Incep sa mi se umezeasca ochii,asa ca,grabesc pasul pentru a ajunge in statie si dupa aceea,acasa.
Deschid usa casei mele si ma indrept direct spre camera mea pentru a-mi lasa ghiozdanul si a ma schimba.Dupa ce sfarsesc cu toate astea,incerc sa ma odihnesc putin.Patul era atat de moale incat nu imi dorea sa ma mai trezesc vreodata.Am luat un cearceaf petru a ma inveli.Imi placea sa simt materialul rece pe trupul meu,parca era o ploaie de toamna tarzie si rece.”Drace! N-am chef de nimic,as vrea sa dorm” fara sa mai stau pe ganduri ma indrept spre camera mea care este la etajul superior si ma pun in pat,adormind pe loc.
Nu apuc sa dorm nici zece minute,ca imi aud telefonul sunand din nou.Il iau si apas tasta verde.
-Alo? Cine este?
-Buna! Sunt Marius…
Cand aud numele persoanei scap telefonul din mana si raman cu privirea fixata pe un obiect din camera mea.Ma trezesc din sirul gandurilor cand aud niste sunete dinspre telefonul meu:
-Alo? Deea? Stiu ca esti acolo,te rog,vorbeste cu mine!