Vertij de Randy Taguchi

[Chlo]

Precum Noctis, am pus mana pe carte intamplator, o rugasem pe mam sa imi aduca ce gaseste mai interesant la biblioteca. Fireste, nu ma asteptam sa ma impresioneze foarte mult avand in vedere ca biblioteca nu contine numeroase carti la care ma pot referi ca fiind impresionante, insa, spre uimirea mea m-am indragostit dupa primul paragraf. Stilul de a scrie al autoarei avea o cursivitate uimitoare. E exagerat sa spun ca mi s-a parut asemenea unei ape line, dar chiar asa a fost.
E tipul de carte care iti ofera o noua viziune asupra vietii si ajuta la dezvoltarea unei mentalitati obiective; lucru pe care nu multe carti au darul de a o face.
Ca storyline...absolutely amazing. Nici nu gasesc un cuvant potrivit pentru a descrie ideea cartii, pentru ca avea un substrat filosofic dincolo de toata tevatura psihologica, ca urmare interpretabillitatea tine foarte mult de mentalitatea cititorului.
M-a frapat modul in care autoarea si-a conturat personajul principal, de o complexitate simplista - aka avea o gandire atat de puternica si complexa incat eclipsa orice detaliu referitor la lipsa complexitatii pe plan de background.
Ca un scurt sum-up, Vertij e ca o palma a realitatii -una care te ajuta sa faci conexiuni intre propria-ti realitate si cea generala. Putini sunt cei care nu o citesc superficial si se aleg cu ceva din ea.