Rănile unei despărţiri [Cinema Bizarre yaoi; KiroxYu; +16]

[angeliqueVampire]

Scuzati intarzierea, eram in crizele mele obisnuite de imaginatie :-"

Capitolul 11 – Un motiv pentru care să-l urăsc pe Yu

Seara a venit pe neaşteptate, iar ultima bătaie a orologiului, cea de la ora douăzeci şi doi, m-a prins pe undeva prin baie, căutând un tub de fard argintiu. După ce am întors toate dulapurile pe dos, am găsit obiectul ce a provocat atâta vâlvă şi am surâs triumfător. Nu, nu aveam nevoie de fard la zece noaptea, dar pur şi simplu faptul că nu îl găseam mă făcea foarte nervos.
Mi-am mai petrecut o jumătate de oră îndesând restul lucrurilor în dulap, pe urmă m-am retras în dormitorul meu, alături de Strify, cu care încă împărţeam camera aia idioată. Înainte să mă pun în pat, i-am adus solistului o cană cu apă din bucătărie, vizionând puţin din telenovela lui Romeo, care se pare că îşi găsise altă Julietă.
Într-un final, m-am lungit pe marginea dinspre perete a patului, lăsându-l pe Strify în locul în care îmi plăcea mie să stau. Vocea solistului a mai îngânat nişte melodii, ca de fiecare dată când ne duceam la culcare, dar eu am adormit repede, fără ca zgomotul nu foarte puternic să mă deranjeze în orice fel.
Totul era aşa cum trebuia să fie. Strify era întins cu mâinile la piept, cântându-şi serenadele de seară cu seară, Shin era probabil în oraş cu prietenii lui, sau în cameră, giugiulindu-se cu vreo fată pe care a întâlnit-o pe net, Romeo era cu o fată în living, făcând ceea ce face de obicei un bărbat singur cu o fată pe o canapea, iar Yu zăcea pesemne în camera lui, răsfoind reviste şi încercând să pună cap la cap nişte cuvinte încrucişate.
Totuşi, viaţa nu putea să fie aşa de simplă, nu? Mă refer, dacă totul merge bine, atunci de ce încerc să mă mint singur, spunându-mi că am situaţia sub control? Am recunoscut, printr-o confesiune destul de importantă, că îl iubesc pe chitarist, dar de idiot ce eram nici nu îmi trecuse prin cap să mă duc să-i spun noapte bună.
Mi-am deschis repede ochii, străfulgerat parcă de o umbră de vinovăţie şi am remarcat cu fericire că Strify dormea, dar uitase să stingă lumina, ca de obicei. Ciudat, probabil am visat ceva mai mult decât îmi aminteam, căci înainte să deschid ochii, serenadele solistului încă se mai auzeau. M-am ridicat cu grijă din pat, încercând să nu-l lovesc prea tare pe colegul meu de pat şi blestemându-mă pentru că alesesem locul de la perete, şi am ieşit încet pe uşă, lăsând-o întredeschisă în urma mea.
Unu, doi... Am numărat uşile camerelor imediat după ce m-am asigurat că Romeo şi fata lui erau fericiţi în living şi am dat buzna, mă rog, cât de silenţios am putut, dar cu o nerăbdare de proporţii, în camera chitaristului. Mi-am făcut drum printre cărţile aruncate pe jos, ajungând cu greu la patul din partea cealaltă a odăii. Acolo, am zărit la lumina slabă a lunii ce invada prin sticla transparentă a geamului, cel mai frumos peisaj din lume: Yu, dormind cu genunchii traşi la piept şi strângând în braţe o ... revistă Playboy?
- Du bist unheilbar! Am şoptit cu grijă la urechea lui dreaptă, cuprinzându-i buzele într-un sărut dulce.
Sincer, nu mai răsfoisem demult un Playboy ca lumea, aşa că curiozitatea a început să îmi ardă întâi mintea, apoi şi mâinile. Am tras cu grijă revista din mâna chitaristului, atent la fiecare geamăt ce ieşea pe gura lui frumoasă. De cum am văzut obiectul dorit în mâna mea, am zâmbit, cuprins parcă de o adrenalină cum nu s-a mai văzut. M-am cocoţat unde lumina bătea mai tare şi în semiîntuneric am reuşit să desluşesc contururile de pe prima pagină.
Acolo stătea, într-o poză cât de cât reuşită, chiar vecina noastră, Chantelle. Nu mi-a fost greu să o recunosc, deşi era mult mai dezbrăcată decât o văzusem eu, ba chiar goală, cu piciorul stâng îndoit foarte sus pe o bară verticală. Faţa ei avea o expresie de-a dreptul orgasmică, astfel că ochii îi erau închişi. Totuşi, piercing-ul acela avea exact acceaşi poziţie ca şi a lui Chantelle, iar părul aceeaşi nuanţă puternică de negru, pe care nu o întâlneai prea des în stare naturală.
Am gemut, încercând să atenuez pe cât posibil sunetul, când am simţit ceva crescând în pantaloni. Yu s-a întors repede spre mine şi şi-a deschis ochii. Mâna mea încă îmi acoperea gura, iar revista se izbise de podea odată ce privirea lui Yu mă săgetase. Am încercat să respir normal, urlând inimii mele să se calmeze. Pentru câteva clipe, crezusem că eu şi Yu chiar aveam ceva de împărţit, iar că fata aia nu conta. Şocul nu ar trebui să fie aşa de mare, dar cum eu ştiam că Yu e virgin, iar prietena lui actuală poza în Playboy, probabil mă minţise şi cu faptul că nu se atinsese de nicio fată, şi probabil nici nu ţinea la mine.
Am ieşit din cameră cu ochii adânciţi într-o pătură groasă formată de lacrimile ce stăruiau să îmi rămână sub globul ocular, fără a se prelinge pe obraz. În drum, l-am lovit puternic cu umărul pe Romeo, cred, dar nu m-am întors să îmi cer scuze. Nu mai era timp de întoarcere acum.
M-am aruncat în braţele solistului de cum am intrat în cameră, trezindu-l. Plângeam atât de tare, încât ar fi fost nefolositor să mă întrebe ce am păţit. M-a ţinut deci la pieptul lui, aşteptând să mă descarc. Atât Romeo cât şi fata lui au apărut în faţa uşii noastre, cu nişte expresii îndurerate tipărite pe faţă. Probabil că Yu le explicase ce se întâmplase. Brunetul i-a spus lui Strify că merge la domnişoară acasă, iar solistul a aprobat, încă ţinându-mă strâns.
Nu îmi amintesc cât timp am stat aşa, eu cu lacrimile curgând şiroaie, iar Strify cu mâna pe spatele meu, fără să scoatem vreo vorbă. O grămadă de siluete s-au perindat prin faţa uşii noastre larg deschise, incluzându-l pe Shin şi pe noua lui prietenă, o fată foarte ciudată, care nici măcar nu vorbea germană, şi căreia toboşarul i se adresa cu „Mira”. Strify părea că zâmbeşte de fiecare dată când această străină trecea pe hol, iar eu îi dădeam coate în coaste. Bine că eu eram cu inima frântă, iar el se uita după femeia lui Shin!
Tot ce ştiu e că am adormit la final, cu capul pe Strify, care mă acoperi uşor cu plapuma, înainte ca somnul să mă ia cu totul. Măcar în vise, speram eu, aveam să fiu fericit!

Traduceri:
Du bist unheilbar = Esti incurabil

Pareri?