Is this love?

[Shanny.]

Am scris un fic. De acesta ma voi tine. Nu este primul, dar celelalte doua nu au fost prea reusite. Vreau sfaturi si critici constructive. Urmatorul capitol va veni probabil in vacanta de Paste pentru ca numai atunci am acces la calculatoru. Imi cer mii de scuze.


Capitolul I

Este dimineata in capitala nipona a Japoniei, Tokyo. Telefonul imi suna, anuntand ca am primit un mesaj. Ma ridic lenes din pat dand patura alba ce ma acoperea jos de pe mine si ma asez pe marginea patului, luand telefonul de pe noptiera si citesc mesajul.

« A sosit ziua cea mare !!!! Sper ca esti pregatita sa mergem la scoala. Azi vor avea loc preselectiile pentru ‘‘The best of the best ’’. Trec sa te iau in douazeci de minute. Sa fii gata. Pa pa. »
Anne.

Anne…normal. Cine altcineva se mai putea gandi sa trimita mesaje la ora sapte dimineata ? Anne este cea mai buna prietena a mea inca din prima zi de liceu.
Ma ridic de pe marginea patului, pun telefonul inapoi pe noptiera si ma duc la baie pentru a face un dus rapid. Nu-mi faceam griji ca as putea fi gata prea tarziu atunci cand va ajunge Anne aici, caci ea mereu intarzia cu cincisprezece sau douazeci de minute. Odata ajunsa in baie imi dau jos pantalonii roz, scorti si maieul alb, aruncandu-le undeva pe gresia rece si intru in cabina de dus. Dupa zece minute de relaxare ies din baie infasurata intr-un prosop alb si ma indrept spre sifonier, luand de acolo o fosta albastra de blugi si un tricou negru pe care scria cu litere argintii ‘‘Music is my life’’, ceea ce era foarte adevarat. Imi placea sa cant si o faceam inca de cand aveam doar cinci ani.
A fost, este si va fi intotdeauna cea mai mare pasiune a mea. Faceam parte chiar si dintr-o trupa, numita ‘Astors’ . Stiu…e un nume cam ciudat pentru o trupa, dar noua ne-a placut pentru ca era original, chiar daca nu insemna nimic. In ea se mai afla trei colegi si foarte buni prieteni de-ai mei, printre care si Anne. Ma imbrac cu hainele alese si ma indrept spre oglinda pentru a imi descurca parul saten si lung pana aproape de fund. Dupa cinci minute in care observ ca nu e nici un mod de a castiga lupta cu parul meu, aleg sa mi-l prind intr-o coada de cal, la spate.
Imi dau cu putin luciu de buze, iar pe ploape cu o nuanta deschisa de albastru, pentru a imi scoate in evidenta ochii ciocolatii inchis. Nuciodata nu am pus prea mult accent pe haine sai machiaj. Nu eram una dintre acele adolescente care considerau ca viata inseamna numai sa te imbraci cat mai la moda posibil, sa porti fuste cat mai scurte, decolteuri adanci sau sa stai sa discuti cea mai noua barfa din liceu. Nu ma caracteriza deloc si chiar nu suportam persoanele ‘ blonave de moda’ ca sa spun asa, sau barfitorii. Imi mai dau cu putin fond de ten pentru a acoperii cearcanele uriase de sub ochi, imi iau gheozdanul si ma indrept spre usa apartamentului pentru a ma incalta. Locuiam singura, parintii mei fiind plecati in Anglia cu afaceri. Nici nu am mai trecut prin bucatarie ca sa mananc ceva pentru ca nu obisnuiam sa mananc dimineata.
Exact in momentul in care imi luam in picioare o pereche de sandale albe, in usa se aud doua batai puternice. Raspund printr-un simplu ‘‘Imediat’’ gandindu-ma ca daca ar fi batut mai tare ar fi trezit tot etajul. La acest gand pe fata imi apare un zambet micut. Imaginandu-mi cum cainele vecinului ar incepe sa latre, iar acesta ar iesi furios ca de obicei facandu-mi un scandal monstru pentru a mia oara. Deschid usa iar in fata mea zaresc o fata inalta, cu parul roscat si ochii albastri ca marea. Langa ea, mai exact in spatele ei se aflau doi baieti, unul era brunet, cu ochii verzi, iar celalalt, era blond, co ochii de un negru intens.
-Neata’ Aori ! spune fata si imi sare in brate.
-Buna dimineata si tie Anne. Ai putea te rog sa bati mai incet la usa de acum incolo ? Nu vreau ca vecinul meu sa ma reclame din nou. Ii raspund eu, incercand s-o dau jos de pe mine.
-Mergem ? Va fi o zi lunga. Intervine brunetul, salvandu-ma din imbratisarea sufocanta a Annei.
- Trebuia sa strici tu momentul. Va fi o zi perfecta. Nu-i asa Yuri ? intreaba roscata, uitandu-se in directia blondilui.
- S…sigur Anne. Raspunde acesta rosind usor.
Yuri era indragostit pana peste cap de Anne, asta putea vedea orcine, dar era prea timid sa recunoasca si ca atare Anne era prea ‘blonda’ ca sa observe. Dupa ce ne mai contrazicem putin, ne hotaram sa plecam in sfarsit catre liceu.
Nu stiam de ce, dar presimteam ca se va intampla ceva azi. Nu stiam ce sau daca e de bine sau de rau, dar cu siguranta avea sa se intample.