Legături puternice.

[Teh]

Mulţam de com <^ scuze de întârziere, am venit cu capitolul următor :)).
ps : vă iubesc <3

Lectură plăcută!

Capitolul 25

- Nu mai e ÅŸampon?
De abia intrasem la duş şi am observat , după ce mi-am udat părul, că nu mai era şampon. Aveam nevoie de o lămurire.
- Ba da!
Am auzit uşa deschizându-se şi cineva a cotrobăit într-un dulap, scoţând o altă sticlă. Am zâmbit la vederea nepoţelului meu. Avea părul dezordonat, purta unul din tricourile mele şi o pereche de papuci pufoşi. Era aşa de adorabil. S-a înroşit la faţă şi mi-a aruncat obiectul.
- Mersi.
I-am spus apucându-l de bărbie, era destul de aproape de mine. Mi-am aplecat faţa spre el şi l-am sărutat, uşor. Buzele noastre nu mai doreau să se dezlipească. Mi-am introdus limba în gura sa, practicând acelaşi joc atât de cunoscut. Dar, de care, încă nu mă săturasem. Nu credeam că o să o fac vreodată.
A întrerupt momentul meu pasional.
- Eriiiiic!
A strigat , după care a ieşit din încăpere. Asta m-a făcut să râd şi mi-am continuat băiţa.
Când am ieşit, acesta era aşezat pe un scaun în bucătărie. M-am pus şi eu lângă el şi am decis că eram gata să iau micul dejun . Am vorbit despre banalităţi, aşa cum o făceam adesea dimineaţa. După aceasta, ne-am schimbat şi am plecat spre serviciu. Am luat maşina mea ( de fapt , doar aşa plecam ) . Avea şi Ted carnet , şi propria lui maşină dar nu le prea folosea.
Nu mi-o spusese, dar eram sigur că îi plăcea mai mult să meargă cu mine şi să fim mai mult timp împreună. De când venise tatăl lui ultima dată şi făcuse scandal asupra situaţiei în care ne aflam, nu mai avea aceaşi linişte ca altădată. Desigur, nu am putut să îi bag minţile în cap fratelui meu şi ne mai deranjează adesea cu prostiile lui. Nu are curajul să facă , totuşi , prea multă gălăgie. Asta pentru că nu i-ar conveni o asemenea harababură.
Avea şi el un statut idiot de păstrat. Pe mine mă durea undeva de toată treaba asta, atâta vreme cât puteam fi cu adorabilul acesta. Putea să facă ce vrea. Şi acum că aflasem că nici nepoţelului meu nu îi pasă, îmi plăcea. Nu îl deranja dacă ştia toată populaţia ce se întâmpla între noi, atâta vreme cât puteam fi împreună. Îl durea şi pe el undeva ; desigur, nu zicea chiar aşa.
Nu putea.
Era încă naiv şi inocent.
Mai degrabă, aşa o să rămână mereu. Deşi au avut loc unele schimbări în personalitatea sa. Eu vreau să îl păstrez acelaşi când e lângă mine. Să nu fie rănit de viaţa asta de căcat. Unii mi-ar zice că am dezvoltat şi un simţi „ patern ” pentru el. Pe mine nu mă deranjează. Am nevoie de el ca să pot trăi.
Altfel, mor.
Nu ştiu dacă şi practic, dar aş fi un zombi printre fiinţe vii.
Am apăsat frâna, am ieşit din autovehicul, şi Teddy m-a urmat. Mă îmbrăcasem într-un costum negru azi ( mă enerva faptul că uneori trebuia să mă mai îmbrac aşa ) iar iubiţelul meu purta o pereche de blugi simpli, un tricou albastru . A zâmbit spre mine şi ştiam acea expresie.
- Să nu aud niciun comentariu!
Am zis sarcastic şi am intrat în clădire, urmat de acesta. Făcea glume pe seama stilului meu vestimentar. Trebuia să mă îmbrac aşa. Şi oricum, arătam bine în orice.
Nimeni nu putea spune „nu” la afirmaţia asta. Adică, cum ar putea? Bine, doar dacă nu mă cunoştea.
Am intrat în birou, m-am aruncat pe un scaun şi Ted a început să se uite la nişte fotografii. A ales câteva dintre ele şi mi le-a arătat. După ce i-am zis părerea mea, a scos dintr-un alt raft nişte schiţe făcute de acesta. Erau noile modele pentru numărul de luna aceasta. Aveam şi o prezentare; şi aveam să defilez şi eu. Deşi nu ştiu cât mai avea să dureze treaba asta, doar urma să iau ani şi ani în plus. De aceea aveam şi slujba asta stupidă.
Erau foarte interesante schiţele realizate de el, şi evident – mi-au plăcut. Erau pentru sezonul de toamnă. Câteodată era enervant să stau în clădirea asta, să lucrez ca dracu şi să mă plictisesc de moarte.
Lucrurile se schimbau când aveam nevoie să fac anumie „ lucruri” cu Ted. M-am ridicat din faţa biroului şi l-am apucat de mâini. S-a uitat la mine derutat, după ce a înţeles ce voiam să fac a început să dea din cap în semn negativ.
- Eric, pentru numele lui Dumnezeu, nu suntem acasă!
A încercat să se despartă de mine, însă l-am apucat de talie. Îl ţineam strâns. Inima mea bătea la fel de tare cum o făcea întotdeauna. Avea pielea caldă. La fel şi eu. Se înroşise la faţă, un lucru atât de obişnuit. A oftat greu, încercând să îşi controleze respiraţia accelerată. L-am lipit şi mai tare de mine, căutându-i buzele.
Chiar în clipa în care urma să îl sărut, cineva a bătut la uşă.
Mi-am dat ochii peste cap, aşezându-mă înapoi, şi am strigat sec :
- Intră!
Ted îşi reluase ocupaţia cu nişte foi. A intrat Marlene, una din fotomodelele noi.
- Puiuţ, noi suntem gata. Ne-a zis Luli că tre’ să ai grijă de noi azi. M-au trimis fetele după tine.
Nepoţelul meu a zâmbit , şi-a luat mapa cu cele ce îi trebuiau şi a părăsit încăperea. Am înjurat-o pe idioata aia oxigenată. Ok , era roşcată dar a dracului de cretină, mereu venea în momente nepotrivite. Şi de fapt, credeau cu toţii că iubitul meu era un fel de „ păpuşel micuţ , drăguţ ,scumpic” şi eu mai ştiu ce porcării din astea.
Nu eram gelos.
Bine – bine. Doar puţin!
A trebuit să îmi văd şi eu de treburile mele. Am avut două şedinţe, a trebuit să mă întâlnesc şi cu asociaţii mei în particular pentru o discuţie serioasă, şi totul a mers strună.
- Wonder, trebuie să face ceva să rezolvăm cu cei din concurenţă. Nu am chef să coborâm din locul de vârf. Cred că ţi-e clar asta?!
Am aprobat şi am început să îi arăt statisticile asociatului meu, pentru a-l liniştii. Nu avea motive de îngrijorare. După ce am ieşit de la acea şedinţă, mi-am verificat ceasul. Nici nu ştiu când a trecut atâta timp, mai era puţin şi se terminau orele de lucru.
L-am căutat pe Ted la atelier. Era acolo. O ajuta pe una dintre fete să îşi pună o bluză, stând în spatele ei şi încheindu-i nişte nasturi. Eu eram mai degrabă furat de priveliştea spatelui său .Avea un gât subţire, atât de alb. Şi era atât de drăgălaş, îmi venea să îl mănânc. M-am aşezat într-un colţ pentru a sta nevăzut, şi l-am observat lucrând. A pus-o pe tipa respectivă ( una brunetă, nu îmi aminteam numele ei ) să facă o piruetă. A strâmbat din nas şi i-a schimbat bluza cu o alta. Aceasta nu mai venea la fel de strâmtă, se aranja bine. A dat din cap mulţumit.
- Cu asta totul e ok, ahh.. Am terminat azi, dar să faceţi exerciţiile alea în seara asta. Bine?
Le-a anunţat el zâmbind vesel. Fetele au aprobat. Azi nu erau băieţi la probă ( nici nu ar trebui să menţionez cât de nervos eram când trebuia să se ocupe şi cu alţi bărbaţi ) .
- Mergem acasă?
L-am întrebat pe un ton normal, aproape plictisit. Până atunci nu realizase că eram acolo. A început să râdă timid.
- Stai să aranjez astea aici şi vin!
L-am aşteptat în acelaşi loc, neclintit. Am fost salutat de tipele din sală dar nu le-am dat cine ştie ce importanţă. După ce nepoţelul meu a fost gata, ne-am cărat.
- Cum ţi-a mers azi?
M-a întrebat chiar în clipa în care i-a sunat telefonul. A răspuns. Nu auzeam ce zicea cealaltă persoană, decât ceea ce spunea el . Îi explica cuiva ( cred că unuia dintre fotomodele ) ce e cu dieta aceea şi cu prezentarea de modă. Convorbirea a durat până în momentul în care am ajuns în garaj.
Am urcat în aparament, amândoi extenuaţi după o zi grea.
- Eu fac duÅŸ primul!
L-am auzit ţipând entuziasmat şi l-am aprobat. Am încercat să intru peste el însă încuiase uşa. Era şi el şmecher.
După ce mi-am terminat şi eu duşul, el deja pregătise ceva de mâncare. Nu îl puneam eu să îmi gătească. Ar fi fost culmea. Dar o făcea din plăcere. Şi ca să fiu sincer, eu adoram asta.
Tot ceea ce ţinea de el mă fascina.
Durase o mulţime de vreme şi urma să dureze mult de aici înainte.
Ca să fiu mai clar , îl iubeam.
Şi el o făcea.
Era ceva simplu. Indiferent dacă eram sau nu legaţi prin sânge. Nu ne păsa. Şi ceea ce ziceau alţii era de căcat. Nu aplecam urechea la fiecare bârfă. Pe masă era aşezată revista „ Gossip”. Am început amândoi să râdem şi am citit articolul despre noi doi.

[center] Ted Wonder este nepotul faimosului fotomodel Eric Wonder. Amândoi lucrează la aceaşi firmă, nu este surprinzător? Nepotul crează modele pentru unchi! Nu am reuşit să contactăm familia băiatului, dar se pare că nu sunt în relaţii prea bune. Cum afirmă chiar acesta : „ Nu prea vorbesc cu tatăl meu.” Nu ştim însă cauza, o să o aflăm curând pentru toţi citititorii noştri. Cei doi sunt practic de nedespărţit, locuiesc împreună. Şi , de fapt s-ar fi pus problema unui incest. Însă, atunci când i-am interogat pe cei doi, au negat cu vehemenţă acest fapt. După chiar spusele lui Eric : „ El este ca fratele meu mai mic , pe care nu l-am avut niciodată. Îmi place să am grijă de ceilalţi, şi el e numai bun pentru asta. Locuieşte cu mine atâta vreme cât se duce la gagici în altă parte. Niciunul nu căutăm relaţii , având în vedere că ne interesează cariera. Distracţiile le ţinem afară. Apatamentul e locul unde ne relaxăm mereu. Şi e mai uşor să locuim împreună. Ne completăm unul pe celălalt”. Şi când l-am întrebat pe Teddy despre aceste lucruri, a afirmat : „ Unchiului meu nu îi place să vin cu fete în casa lui. Nu ştiu de ce, poate pentru că ultima dată când s-a întâmplat asta am uitat să îi spun şi ne-a cam prins în fapt. Oricum , după morala aceea nu s-a mai întâmplat. Câteodată aş zice că este tatăl meu.. ”.
Este foarte interesant cum...[/center]

Şi continua cu alte porcării pe care nu aveam de gând să le lecturez. M-am aplecat spre iubitul meu nepot şi i-am furat un sărut. Mi-am introdus limba în gura lui, explorând fiecare colţ. Ştiam că inima lui se zbătea ca o nebună, la fel făcea şi a mea.
- Fără fetiţe la mine în apartament, clar?
I-am zis pe cel mai firesc ton posibil. Şi-a pus degetele în părul meu şi a început să tragă „ cu putere”. Era mai degrabă un gest blând din partea lui. Eu am continuat să îi sărut buzele moi, doar ale mele.
Am fost întrerupţi de telefon.
- Teddy! Cum naiba iau rochia aia?!
Am auzit o voce de piţipoancă şi am oftat.
- E pentru tine!
Băiatul a chicotit şi eu i-am zâmbit blând. Îmi plăcea viaţa alături de el.

Nu e vina mea că îl iubeam atât . Nu ştiam dacă Dumnezeu urma să mă ierte sau nu, la Judecata de Apoi. Nu speram asta. Doar ceream bunătate şi iertare pentru el, pentru Ted al meu. Doar asta aveam nevoie. Cât despre bine, eram un nenorocit. Şi îl adoram, nu voiam să fiu fără el.

Legătura aceasta ce se crease între noi doi, era prea puternică pentru a fi ruptă.

[center] SFÂRŞIT![/center]

Mulţumiri :
pentru toţi cei ce au citit şi au fost alături de mine.
pentru fiecare comentariu dat.
pentru fiecare persoană care m-a bătut la cap să continui.
pentru toţi cei ce au zis că le place, ce le place şi ce nu.
pentru toţi cei care au pus la fel de mult suflet ca şi mine în poveste.
pentru toţi cei ce au fost alături de mine, cu comentarii sau nu.
Mulţumesc tututor celor ce au citit!