O trecem pe feminin

[Teh]

Uaaaaaaau! :X ce de comentarii şi aprecieri. Mulţumesc mult, vă iubesc. Dar voi deja ştiaţi asta. Merci că aţi continuat să citiţi şi tot restul <3 * hugs everyone as a big big big thanks *
Am venit cu următorul capitol :3 sper că nu am grăbit lucrurile şi că este cât de cât ok. Nu m-am uitat pentru greşeli şi îmi cer scuze pentru ele ( mi-e foarte lene să corectez ) .

Lectură plăcută!!!

[center]Capitolul Douăzeci şi Nouă [/center]

S-ar putea crede că am fost foarte deprimată atunci când am ajuns acasă. Da, aşa numeam eu acum acest loc. Nu am fost, chiar nu . Şi eu m-am mirat de acest fapt , dar s-a întâmplat. Când am ajuns, am găsit o grămadă de căldură ce mă înconjura. Atât cei din casă, cât şi cei din afară m-au înconjurat cu sentimentele lor. Bianca a fost atât de fericită când m-a văzut, mi-a zis că i-am lipsit o grămadă ( asta pentru că ea nu are alţi prieteni în afară de bine ; adică, amici aşa de buni cu care poate vorbi orice ) . Nu eram eu genul de persoană care să povestească prea multe despre viaţa ei personală, dar am discutat cu ea despre ceea ce păţisem. Adică, despre ce se întâmplase. I-am spus pentru prima dată cine era Dani şi tot ceea ce se întâmplase.
Dacă era Aura ar fi început probabil să plângă şi să îmi zică ce rău îi pare. Poate să îi fie milă şi să aibă consideraţie faţă de mine şi toată treaba aceasta.
Însă, era o diferenţă de la cer la pământ între cele două; aşa că nici nu m-am aşteptat ca Bianca să reacţioneze în acelaşi mod în care ar fi reacţionat scumpilici.
A început să râdă dispreţuitor.
- Ha, merita asta. Adică, nu e ca şi cum ar fi trebui să stea cu tine sau altceva. Dar ai dreptate, dacă ţinea la tine mergea după tine. Adică, nu stătea locului când tu te depărtai. Îşi dădea orgoliul la o parte.
Eu i-am răspuns printr-un zâmbet şi am adăugat :
- Da. Şi nu e orgoliu; e de fapt ceea ce noi am numi „ indecizie” . Adică, mai clar , nu ştia nici el ce simţea. Adică eu aşa cred. Oricum nu contează, dă-o dracu de treabă . Trecem la next.
Şi cam asta a fost tot, dar mi-a plăcut de ea; gândeam la fel şi chiar m-a făcut să mă simt mai bine atitudinea ei. Nu m-a lăsat să cad într-o groapă a tristeţii. Nu aveam oricum voie să fac aşa ceva. Viaţa era într-adevăr frumoasă.
Am primit o grămadă de invitaţii pentru a petrece Anul Nou; deşi nu s-ar zice, eram destul de populară în clasa mea – am refuzat tot înafară de una singură. Eu şi Bia am decis să mergem la cineva acasă. Se aduna un grup foarte mare de persoane, şi noi nu puteam lipsi! Era clar acest lucru
Se ţinea la Florin ( care avea o pasiune pentru Brb ) şi ne invitase ( în mod special ) . Nu am putut să îl refuzăm. Era unul dintre cei mai poulari tipi din liceu. Să îl descriu, înalt ( oh da, chiar foarte ) , nu prea slab dar nici plin de muşchi ( avea o faţă de fotomodel, foarte drăguţă ) , brunet şi cu ochii albaştrii ( de fapt erau oarecum spălăciţi, dădeau spre gri dar erau frumoşi ) . Nu am vorbit nu el decât de câteva ori, părea un băiat a-ntâia dar aparenţele înşeală.
Plus că cei liniştiţi nu erau pentru mine. Nici pentru prietena mea dar , să zicem, că îi plăcea de el.
În noaptea de Revelion am decis să mă îmbrac într-o rochie roşie, scurtă şi cu decolteu. În sus avea un model gen tricou cu decolteu în formă de „ V” , şi venea foarte ok. Am luat şi o pereche de dressuri negre, pantofi cu toc de aceaşi culoare ca şi rochia, iar unghiile le-am asortat evident. La păr nu mi-am făcut nimic, arăta bine dat drumul ca de obicei. Eram cu adevărat sexy şi nu mi-era ruşine s-o recunosc.
Da, pentru că eram narcisistă şi îmi plăcea cum se modelau lucrurile pe mine. Acest obiect vestimentar îmi scotea sânii şi fundul în evidenţă. Nu consideram greşit acest fapt, să recunosc faptul că arăt bine.
Bianca îşi luase şi ea o rochie, diferită de a mea şi de culoare neagră. Îi venea foarte bine, şi se potrivea cu înălţimea şi silueta sa. Foarte elegantă şi rafinată, aş fi zis eu. Pentru că tunsoarea aceea de băiat ai zice că nu se potriveşte cu aşa ceva, ei bine oricine ar presupune asta – se înşela. Venea foarte bine pe ea, în modul în care o purta şi se mişca . Avea stil, şi trebuia să o recunosc.
Poate că părea prea mare îngâmfarea, dar când am ajuns eram ultimele. Locul era foarte frumos amenajat ( simţeai că eşti într-un club ) şi primitor. Nu era în planul nostru să ne facem apariţia ultimele, dar aşa s-a întâmplat . Am întârziat, şi nu era aşa mare pagubă pentru asta. Toate privirile se întorseseră asupra noastră ( hei, era evident, nu ? ) şi nu am lăsat privirea în jos nici măcar o secundă. Nu am fost uimită să văd că erau acolo şi Mircea şi Will ( nu ştiu ce căuta colegul meu de clasă aici, dar Will era şi el unul dintre cei mai populari tipi din liceu – era evident că nu putea lipsi ) . Am văzut o blondă care îi ţinea companie şi aproape mi-a venit să râd. Şi Mircea venise cu cineva ( asta mi-a fost mare mirarea, dar am ignorat – aveam eu timp şi pentru el ) . Mai întâi am analizat paraşuta cu care era blondinul , cel ce îmi fusese iubit. Era oarecum drăguţă, dar nu îmi plăcea nasul ei ( cam strâmb ) . Aveam de gând să îi fac figura lui Will, şi poate şi lui Mircea. Dar, cum am mai zis, toate la timpul lor. Pentru început mi-am pus haina şi geanta la loc sigur şi am început să dansez. Florin o luase deja în primire pe Bianca şi o sorbea din priviri. De abia dacă m-a salutat, dar nu mă deranja asta. Idiotul era chiar îndrăgostit de ea.
Când am început să dansez, mai mulţi băieţi m-au înconjurat. La cât de arogantă eram, nici nu le-am dat atenţie. Dar am avut grijă să îi fac să saliveze în ultimul hal.
- Bună.
Am auzit o voce familiară. Am zâmbit şi m-am întors spre acesta.
- Ola Mircea, ce faci?
A dat din umeri. Partenera lui era plecată ( probabil la baie ) . M-am ridicat de pe fotoliu, căci mă aşezasem pentru a mă odihni puţin. I-am atins faţa uşor, în aşa fel încât să îi atrag atenţia.
- Eşti cam palid, ai păţit ceva?
Nu era deloc aşa, însă făceam conversaţie şi vedeam că asta îi făcea o extremă plăcere. Ai venit cu o altă tipă ( era drăguţă; şatenă, înălţime medie, etc. – dar avea sânii prea mici, so she fails ) .
- N-am nimic. Tu, singură?
L-am pupat pe obraz, având grijă să îi las urme de luciu şi l-am văzut zâmbind.
- Hmm, nu ÅŸtii?
Am plecat înainte de a-i mai da şansa să mă interogheze, pentru că sosise deja iubiţica lui. Şi am auzit-o deja făcându-i crize de isterie pentru micuţa urmă de pe obraz. Ups, nu a fost intenţia mea. Sau da?
Am continuat să dansez, şi timpul trecea destul de repede. S-ar zice că e umilitor să nu ai partener, dar nu era aşa. Atunci când se adunau o grămadă în jurul tău, să te privească şi în speranţa să te atingă, să flirteze cu tine şi să le devi prietenă măcar pentru o seară. Hm, eu aveam alte planuri în această noapte.
L-am zărit pe Will şi era singur. Venea spre mine, dansând evident. Aşa că l-am acceptat pentru tura asta.
- Superbă ca întotdeauna, mi bella.
Mi-a rostit acesta la ureche şi eu am râs.
- Desigur.
După câteva secunde, a adăugat :
- De ce eşti singură?
Ai şi tu o problemă cu asta?
I-am refuzat pe amândoi blonzii, deşi mă invitaseră să vin cu ei. Şi nu , nu fusesem drăguţă în asta. Dar aşa era mult mai amuzant.
- Poate. Ca ÅŸi tine, de altfel.
S-a încruntat şi eu am zâmbit demonic.
- Ai medalionul?
L-am întrebat mecanic şi acesta a rânjit, trăgându-mă lângă el , trupurile noastre erau lipite. O scăpare a inimii mele, care începuse să accelereze.
- Da ÅŸi nu . ÃŽl vrei?
Nu înţelegeam prea bine dar ştiam că îi place să se joace, iar eu nu pierdeam. Nu azi, nu în noaptea asta. Nu împotriva lui.
- Tu ce crezi?
Am şoptit depărtându-mă de el, se terminase melodia şi acesta a făcut câţiva paşi în faţă . Eram la o distanţă destul de redusă.
- Ştii preţul.
A plecat apoi, întorcându-se spre bar pentru a lua ceva de băut. Am văzut-o pe partenera sa că se ducea spre baie, şi era şansa mea să fac o faptă rea. Am intrat după ea .
- Bună piţi, ce faci?
S-a uitat la mine contrariată, întrebându-se dacă eu chiar o bag în seamă. Era o tipă de la clasa a IX –a , ştiam pentru că mi-o arătase Iulia ( era şi aceasta aici cu Alin, iubitul ei ) . Şi ea mă cunoştea, căci aveam şi eu puţină faimă. A roşit şi a lăsat capul în jos; tipul timidei. Ok, prea uşor. Am dat-o la o parte din faţa mea pentru a mă uita în oglindă.
- Ştii că Will nu e pentru tine, nu?
Acum păream genul de tipă geloasă care dădea bătaie tipelor ce se apropiau de prada ei. Nu era aşa, însă aşa mă răzbunam eu pe idiotul ăla. Trebuia să o fac pe această paraşută să îi dea papucii chiar acum şi să plece; apoi era destul de uşor să nu las pe niciuna dintre gagicuţele de aici să se dea la el . Era chiar uşor.
- Ce.. Ce vrei să zici?
Patetică fiinţă. M-am apropiat de ea şi am apucat-o de păr. Şi-l buclase, dar ştiam că de regulă este drept. Şi îi era vopsit; nu era blond natural. Trăgând-o destul de tare, am aruncat-o pe jos.
- Simplu, du-te şi zi că nu vrei să mai fi cu el. Şi după , poţi rămâne la petrecere sau nu, nu mă priveşte.
S-a uitat uimită la mine şi eu am început să râd.
- Asta înseamnă „ nu”?
Ştiu că sunt fată rea, dar nu mă pot abţine. I-am tras o palmă , ridicând-o şi punând-o la perete. După asta mi-am pus degetele peste faţa ei, de parcă aş fi dorit să i-o rănesc cu unghiile.
- Ai cinci secunde.
Nu am stat mult că a început să se zbată speriată.
- De ce?
A răspuns pe un ton scăzut.
- Nu ai tu nevoie de motiv. Du-te acolo şi fă ce ţi-am zis, dacă nu vrei s-o păţeşti pe bune.
A vrut să iasă şi am văzut că se stăpânea cu lacrimile.
- Ah, şi nicio vorbă pentru ce s-a întâmplat. Atunci, n-o să am milă.
Acum chiar începusem să râd, adăugând umătoarele vorbe.
- Will nu ţi-ar pune niciodată partea; cred că de fapt asta i-ar oferi satisfacţie. Am trecut pe lângă ea şi ştiam că urma să iasă, după ce va plânge şi îşi va şterge ochii umbflaţi; când părul ei va fi rearanjat.
Eram aşa o creatură rea! Dar nu mă interesa; trebuia să îl văd părăsit pe cretinul ăla . Şi urma să fie umilitor, căci erau o grămadă de tipi prin zonă ( amici de-ai lui ) . Am prins-o pe Bianca singură şi am decis să urmărim spectacolul împreună. Mă întreba într-una „ ce-ai făcut?” şi eu îi răspundeam cu un zâmbet şi cuvintele : „ O să vezi. ” Era destul de entuziasmată pentru asta.
Am urmărit show-ul cu mare plăcere. Nu ştiu ce i-a zis dar a fugit plângând şi acesta nici măcar nu s-a uitat după ea, s-a dus la o altă tipă din încăpere pentru a flirta. Ha, nu avea şanse. Căci înainte de asta am avut grijă să o fac pe Bia să împrăştie un zvon ciudat . Suna cam aşa „ tipa aia cu care era Will, a bătut-o rău cineva – ai văzut cum arăta? Fosta iubită a lu’ Will sau aşa ceva, e nebună – nu m-aş atinge niciodată de el . ” Ai zice că astfel de cuvinte stupide nu ar funcţiona nici într-o mie de ani, zvonuri de căcat.
Însă, aveau un efect mai mare decât am bănuit. Inconştient, am zâmbit şi am început să dansez . Eram şi eu fericită pentru asta, căci blondul era contrariat şi nervos pentru ce păţise. Îi fusese călcat în picioare orgoliul, şi rămăsese singur. Mircea – altă poveste, că nu uitasem nici de asta – o împăcase pe cretina cu care era. Asta pentru moment, pentru că urma să o trimit şi pe aia dracului. El , săracul ,nu îmi făcuse nimic. Dar era deranjat să ţi se zică „ te plac ” – direct sau indirect, şi apoi să vină cu o altă tipă la o petrecere la care eşti şi tu.
Deşi tu l-ai refuzat înainte.
Hmm, asta îl făcea şi pe el un nemernic. Am adoptat o expresie uşor tristă şi am încercat să îi atrag atenţia – total reuşită. Când m-a văzut a lăsat-o baltă pe fata cu care era ( cine ştie ce i-a zis ) şi a venit să mă întrebe ce am păţit. De fapt, mai era puţin şi bătea ceasul pentru miezul nopţii. Will se apropiase şi el de mine, după cum îl vedea pe „ rivalul” său că făcea paşi spre mine. Exact atunci când ceasul a bătut ora 12 : 00, cei doi erau lângă mine , iar eu am zâmbit.
ÃŽi aveam la degetul mic.

[center]*[/center]

Fusese o petrecere cu adevărat interesantă. Pentru mine, căci mă distrasem, şi pentru Bia pentru că îşi făcuse un nou prieten ( da, altul ) . Forin, după cum mi-a povestit ea, nu era tipul calm şi drăguţ care părea. Era un fel de sălbatic – nebun şi dulce ( genul ei ) şi i-a propus să fie iubita lui. De fapt, mi-a zis tot ea şi am observat şi eu, nu s-a uitat la nimeni altcineva în afară de ea. Şi asta nu mi se părea total ciudat, câteodată băieţii devin dependenţi şi nu ai ce să le faci.
Zilele au trecut repede după asta, şi şcoala a revenit ( foarte naşpa ) . Însă, nu şi cel de-al doilea semestru. Mai aveam o lună dintr-acesta, apoi urma să mai avem o săptămână de vacanţă; înaintea celui de-al doilea semestru. Ai fi zis că era aiurea să te întorci la idioţenia aia de şcoală, şi chiar aşa era.
Prima luni nu prea am stat la ore pentru că eram cu toţii obosiţi şi dornici de a sta acasă, aşa că ne-am cărat curând. De abia pe la mijlocul primei săptămâni ne-am intrat puţin în ritm ( timp în care Mircea fusese absent pentru că – nu ştiu motivul ) . Joi a venit şi el la liceu, şi drept la mine.
- Ce mai faci?
A fost întrebarea lui simplă.
- Bine.
Răspunsul meu sec şi fără interes.
Aşa a trecut şi acea prima săptămână, şi următoarele trei ce au urmat. Afară era frig ( nu îmi mai plăcea ) . Mi se părea total aiurea acum, era prea multă zăpadă şi ningea într-una , atât de urât. Mă săturasem să merg liniştită pe stradă ( chiar aşa ! ) şi să primesc câte un bulgăre în cap la fiecare pas. Era total aiurea, prima dată mă distram însă după devenea total enervant.
Am fost fericită când am avut acea săptămână liniştită de vacanţă, în care am putut să mă odhinesc şi relaxez. Am mers la cumpărături cu Bianca şi am luat o grămadă de lucruri nefolositoare, doar pentru a ne distra ( a făcut cinste ) .
Nu o mai văzusem pe blondina de la petrecerea de Revelion, mai că aş fi vrut să îmi cer scuze dar nu am făcut-o . Niciodată, pentru ceva atât de stupid. Dacă nu a ştiut să se apere, nu era vina mea. În viaţă trebuie să ştii să spui nu.
Şi oricum nu îl plăcuse cu adevărat pe idiotul şi cretinul de Will, căci altfel nu l-ar fi părăsit şi mi-ar fi înapoiat fie şi o palmă.
Cât despre puicuţa pe care o agăţase Mircea, altă poveste. Mai mult suferea după el ( îi dăduse papucii ) şi îl căuta într-una. El nu îi răspundea la telefon şi când o făcea îi spunea : ce vrei?
Îmi părea rău pentru ea. Nu pentru că se comporta el aşa cu ea ( nu, chiar nu ) ci pentru că era atât de PROASTĂ cât să insiste şi să se umilească. Eu l-aş fi trimis la dracu pe el şi pe oricine altcineva care m-ar fi tratat aşa . Însă, nu toate fetele erau ca mine. Şi pentru asta, îmi părea rău.

Semestrul doi a venit proaspăt şi friguros ( încă era ger, bleah! ) şi eu eram somnoroasă încă din prima oră. Mă săturasem de geci, de ghete şi fular şi mânuşi, etc.
- Bună Mirabela!
Au sărit toţi când am intrat în clasă şi eu am ridicat instinctiv din sprâncene.
- Bună.
Am zis ÅŸi am ridicat din umeri.
- S-a întâmplat ceva?
Am zis pe cel mai firesc ton posibil ÅŸi aceÅŸtia se uitau ca dracu la mine.
- Suntem plus unul la numărul clasei!
A strigat cineva . Era vocea Mariei, foarte dulce de altfel. Era o fată de înălţime medie, cu trăsături copilăroase dar simpatice.
- AÅŸa, ÅŸi?
Am zis eu indiferentă şi am plecat spre scaunul meu.
Am vrut să mă aşez, să îmi pun ghiozdanul pe bancă şi toate celelalte DAR cineva stătea pe scaunul meu.
_
*next = următorul. Fac aici referire la faptul că nu treb. Să stea după el [ Dani ] ci poate să meargă la „ următorul ” băiat.
*so she fails = asta înseamnă că pierde ; decade – nu are nicio şansă ( nu e mai bună ca mine ) – la asta m-am referit.