O trecem pe feminin

[Teh]

Se supără cineva dacă pun capitolul 6?
Mulţumesc tuturor pentru comentarii şi aprecieri :X . Mă bucur că vă place D: . Deea, din păcate nu am scene hot momentan. Dar vor apărea, you'll see. Doar că toate la timpul lor :]]. nu le poţi băga aşa dintr-odată pe toate. Cât despre Silviu. E doar Silviu :)) .
Aşa... ăă să vedem. Sper să vă placă şi sper să citiţi şi comentaţi în continuare. Vă apreciez susţinerea ! :x mulţam!! <3
Lectură plăcută!

[center]Capitolul Åžase [/center]

- N-am nimic, serios.
Ei bine un ton pe care tocmai îl folosisem eu nu putea fi contrazis, aşa că Silviu nu a mai întrebat nimic. Stăteam pe o bancă , în parc. Se înserase şi la fel puteam simţi cum şi aerul se răceşte. Bârr, eram îmbrăcată în aceaşi rochie subţire pentru vară, în care cu câteva ore în urmă îmi era cald.
Tipul îşi pusese un braţ în jurul gâtului meu şi începusem să vorbim despre diverse, când mă tot întreba ce am păţit. Ha, de parcă i-aş fi spus lui viaţa mea personală.
- Ţi-e frig?
Mi s-a adresat , probabil simţindu-mi pielea tremurând. Pe asta nu aveam cum să o neg.
- Aşa puţin.
Am zâmbit larg şi înainte să mai poate vreunul dintre noi să adauge ceva, telefonul meu am sunat. Exasperată de numărul ce mă apela, am răspuns furioasă.
- Da?
Mă stresa şi mai tare să realizez că tonul celuilalt era calm şi rece , de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. La naiba, m-am încruntat chiar fără să realziez.
- Bună Mirabela. Vin-o acasă.
O spusese atât de direct şi concis iar eu ştiam că dacă aş fi refuzat mi-aş fi înrăutăţit situaţia.
- Bine.
Am răspuns promt şi am închis telefonul, fără a-i da mare importanţă celui de lângă mine, m-am ridicat .
- Probleme?
Mi-am dat ochii peste cap. Adică, nu era logic? Din moment ce mă sunase cineva aşa, şi mă pregăteam să plec? I mean hello, normal că asta era şi „ chestia” . Of, am realizat vag că de fapt eram prea nervoasă şi simţeam nevoia să îmi vărs nervii pe cineva. Şi cum Silviu era singurul din jurul meu, hai să îi tăiem lui capul.
- Aha. Tre’ să plec.
Era singurul mod în care puteam să fiu drăguţă. Am vrut să nu mă mai uit înapoi şi să plec şi la dracu aş fi vrut de fapt să mă oprească şi să mă mai sărute odată. Dar nu a făcut-o iar eu nu m-am întors, pentru că era sub demnitatea mea. Frate, mi-am dorit şi eu ceva de la tine şi nu ai făcut-o. Cretinule.

Ajungând în apartament, am întâlnit acolo tot neamul. Bine, fratele meu şi nevastă-sa, tata şi evident mama. Oare unde erau bunicii? Mătuşile, unchii şi verii? Of.
- Am ajuns.
Am ţipat destul de tare cât să atrag atenţia tuturor. Zâmbind ironic m-am aşezat pe un fotoliu din sufragerie şi i-am privit pe toţi pe rând.
- Bună Cristi, Ana. S-a întâmplat ceva?
M-au salutat şi ei la rândul lor iar eu păstram expresia de „ nevinovată până la proba contrarie” şi chiar nu făcusem nimic. Nu înţelegeam ce atâta tămbălău pentru faptul că eu vroiam să locuiesc singură.
- Miri, ar fi cel mai bine să vi să stai cu mine. Înţeleg că nu vrei să pleci de aici, că ai prieteni şi aşa mai departe. Aşa că vii să locuieşti cu mine, e cel mai bine şi convenabil aşa.
M-am ridicat şi am încercat să îmi calmez, măcar puţin , nervii. Dar normal că nu am reuşit atât de tare pe cât aş fi vrut s-o fac.
- Aha, daaa. Sigur, asta o să se întâmple.
- Ai grijă la tonul ăla.
M-a atenţionat tata şi a trebuit să mă aşez la loc, lăsând capul în jos. Îmi venea să arunc cu ceva în ei. De ce nu mă înţelegea nimeni? Ei nu au fost de vârsta mea? Tot ceea ce ceream era să fiu lăsată în pace şi să locuiesc cum vreau eu , să trăiesc după propria mea dorinţă. Vai, ce să zic erau toţi interesaţi de ceea ce mi se întâmpla. Pe mine mă durea direct în cot, şi nici acolo.
- O să stai la Cristi. Punct.
Am simţit nevoia să mârâi , să zgâri, să muşc. Să fac orice ca să le pricinuiesc măcar puţină suferinţă. Inima mea bătea cu o acceleraţie nebună, incontrolabilă. A trebuit să îmi strâng mâinile în pumni ca să nu urlu acolo, ca un animal sălbatic.
VREAU SÄ‚ FAC CE ÃŽMI PLACE MIE. CUM VREAU EU.
Mi-am anunţat conştiinţa , imaginându-mi că ţip de fapt în realitate. Am oftat, încercând să eliberez negativismul. Nu mi-a reuşit. Inspiră, expiră.
- Înţelegeţi, eu nu vreau să stau cu bro . O să fiu în plus.
Poate că rolul victimei mi se potrivea mai mult. Gata, dacă nici asta nu merge, mă pun pe plâns.
- Nu poţi locui singură, ce nu-nţelegi?
Vai de mine, tăticul grijuliu şi autoritar a vorbit.
- Ha! Ba pot, şi încă cum. Vrei să-ţi arăt? Şi să fim serioşi, trebuia să te gândeşti la consecinţe înainte să o-nşeli pe mama şi să părăseşti dracului viaţa noastră. E ca un joc, ai game over asta e , ţi-ai pierdut viaţa. Tre’ s-o iei de la capăt nu de la mijloc.
Proastă gură am şi eu. Proastă de tot. Era prea târziu să astup cuvintele scoase şi era clar că îmi era mai greu să mă bag în pielea victimei, după asemenea vorbe dure. Nu mă aşteptam ca fratele meu să fie cel care vorbeşte.
- Mirabela, nu amesteca lucrurile. Aici vorbim despre tine, nu despre ce s-a întâmplat..
I-a aruncat o privire plină de reproş tatei, după care s-a uitat la mine cu blândeţe. Apropiindu-se şi aşezându-se lângă mine, mi-a prin mâinile într-ale sale.
- Trebuie să înţelegi, pentru o fată de vârsta ta e periculos să locuiască singură. . .
Am oftat ÅŸi ochii mi s-au umplut de lacrimi.
- Ştiu... dar nu vreau... să vă stau în cale. Îmi place casa asta. Ne-am mutat toată viaţa noastră, dar nu mai pot.
Fără să îmi dau seama, deja începusem să şterg lichidul amărui de pe obraji care nu contenea să se reverse din ochi. Îmi ieşise şi faza asta, plângeam de furie pentru că nu puteam să urlu.
- Of, nu plânge.
Mama m-a îmbrăţişat.
- Nu mai plec eu nicăieri, o să îi zic Mirelei că nu se poate şi gata.
Nu ! Nu ! Nu ăsta este rezultatul pe care vreau să îl obţin. Ei bine , chiar înainte să protestez, a vorbit fostul soţ al mamei.
- Văd că aşa nu ajungem la niciun rezultat. O să te lăsăm, de probă, să stai o perioadă singură. Dacă nu merge şi vedem că ai probleme, te trimitem la Cristi sau la mine, fără alte comentarii. E clar?
A folosit acea voce învinsă, ce definea parcă un „ ultimatum” . Folosim soluţia asta pentru că alta nu avem, că dacă ar fi alta deja am apela la ea. Sincer mă durea-n fund de asta, era de-ajuns faptul că eu câştigasem. Ha!
M-am ridicat şi l-am îmbrăţişat pe tata , sărutându-l pe obraz.
- Mulţumesc!
Mda, trebuia să fac şi asta oricât de mult nu îmi plăcea, că altfel nu puteam să îl mai înduplec altădată. A oftat şi m-a strâns în braţe.

A doua zi , când m-am trezit, am văzut că am primit un mesaj de la Silviu.

[center] Bună frumoaso, ce faci? Mai eşti supi?
Ne vedem ÅŸi noi azi?[/center]

Am aruncat mobilul de-o parte, am făcut un duş şi după ce m-am schimbat i-am răspuns la mesaj. Nu am avut nimic special de zis.
[center] Oh, sunt bine . Ne vedem la ÅŸapte, la mall. Pa[/center]
Nu cred că mai era ceva de răspuns la sms-ul ăsta, dar el a dat înapoi un : Ok, te pup. În fine, sincer nu m-a interesat atât de tare . Era o zi extrem de plictisitoare. Sfârşitul lui august se apropia, şi în curând urma septembrie. Ceea ce însemna şcoală, şcoală enervantă unde mă voi stresa şi îmi voi ucide toţi neuronii rămaşi. Care probabil nu mai sunt în cantitate mare oricum . Am deschis laptop-ul şi m-am logat pe messenger. Am văzut câteva persoane on-line, printre care şi Daniel. Avea la status : Love is not that simple ; you can’t say is outloud, you have to feel it .
Mda, băiatul ăsta vroia să impresioneze, posibil, pe cineva sau poate suferea? Nu m-a interesat atât de tare. Văzusem că primisem un add din partea lui Silv , şi am acceptat cererea de prietenie. Vroiam să închid laptop-ul, pentru că mă plictiseam, dar atunci m-a băgat cineva în seamă.

[center] Daniel : Bună Mira.
Sexy Chick : Heeeei Dan, ce faci puiÅŸor?
Daniel : : )) Bine, pierd vremea. Vrei să mergem să jucăm nişte baschet?
Sexy Chick : Sună ok. La sală, într-o jumătate de oră?
Daniel : Ne vedem acolo. Haidi pa.
[/center]

Mi-am luat echipamentul sportiv şi am fugit spre sală. Era relaxant să fac asta, plus că am adorat dintotdeauna acest sport. După câteva coşuri ratate, m-am gândit că nu am nicio şansă să marchez ceva. Atunci Dani s-a pus în spatele meu, m-a înconjurat cu braţele, prinzânu-mi mâinile cu ale sale.. Mingea se afla printre degetele mele, mi-a mişcat braţele în aşa fel încât să arunc . Şi a fost un succes, marcasem un coş.
- Mersi, domnu’ căpitan.
A râs şi s-a depărtat din spatele meu. I-am simţit mirosul, adoram parfumul pe care îl folosea. Niciodată nu l-am întrebat ce marcă e, dar într-adevăr era un miros delicios.
Am văzut că se mai tunsese puţin de la ultima noastră întâlnire, părul său negru ieşea oricum în evidenţă, la fel ca şi ochii căprui.
- Cu plăcere, mergem să bem un suc?
Am dat din umeri şi am plecat. Lângă sală era o teresa, unde mergeam de fiecare dată după exerciţiile fizice. Deşi nu mai fusesem de o perioadă lungă pe aici.
- Eşti în ultimu’ tău an, cât de tare. Gata, o să scapi curând de liceu!
- Pun pariu că o să-mi fie dor , la facultate e altfel. Şi oricum am bacu’, deci eu nu-s aşa fericit.
A zâmbit şi i-am zârit dinţii albi. Nu se bucura de o dantură complet dreaptă, dar nici nu îi era ruşine să deschidă gura.
- Şi unde vrei să mergi?
- Drept, cred. Încă nu m-am decis. Sunt în ultimul an degeaba.
Mi-am dat ochii peste cap şi între timp mi-a sunat telefonul. Era acelaşi număr care mă apelase şi zilele trecute. Am răspuns.
- Bună?
- Bela scumpo. Sunt William.
„ Bela”, adică frumoasă, cum îmi zicea cretinul ăsta. Accentul ăla italian îmi omora neuronii.
Inima mea a început să bată mai tare, şi nervii începeau să mi se dezvolte. Nenorocitul dracului are tupeul să mă sune. Dar lasă, calm Ela. Nu trebuie să te impacientezi acum doar pentru că prostul ăsta s-a gândit să te deranjeze.
M-am gândit cum să reacţionez, habar nu aveam! Puteam să ţip la el şi să vadă cât de tare mă oftic, mă rog asta mi-ar fi plăcut : să îl înjur. Dar , după aş fi regretat. M-am calmat şi am încercat să fiu drăguţă.
- Hei Will, ce mai faci?
Am abordat un ton vesel, adică am încercat.
- Bine , bine. Acas’. Mi-era dor de tine, nu mi-ai lăsat nicio adresă când am fost în Grecia, şi m-am gândit să te sun să îţi aud vocea.
Baliverne, minciuni, stresule! Îmi vine să îţi închid în nas, dar ai observa cât de tare mă doare şi nu pot face asta . Mai îndur puţin.
- Aa, asta era. Gata m-ai auzit, mulţumit?
A râs. Of, idiotule ; de ce ai tonul atât de drăguţ? Aş vrea să te ucid, mă oftic, da. Pentru că te plac, adică plăceam. O să ţi-o arăt eu !
- Åži adresa?
Am oftat.
- Vrei să mă vizitezi?
- Poate.
Prostule!
- Atunci, poate o să ţi-o zic. Trebuie să închid, nu sunt singură şi nu e politicos să vorbesc în telefon. Pa.
Nu mai puteam sta prea mult la discuţii, pentru că probabil aş fi izbucnit cu toţi dracii mei.
- Pretendent?
A trebuit să îmi dau ochii peste cap şi să analizez expresia feţei lui Dani. Care era şi problema lui? M-am ridicat.
- O să merg acasă, am câteva de făcut. Mersi pentru azi, m-am relaxat.
Înainte să mă întorc, m-a prins de mână. M-am înroşit puţin la faţă, caracteristică de care aş vrea să scap.
- Te conduc, eu te-am scos din casă totuşi.
Am scos limba la el ÅŸi m-am eliberat.
- Altădată, bine?
A oftat iar eu am dispărut. Nu aveam chef de compania lui azi.