Iubeste-ma violent dar, ucide-ma cu tandrete

[Elena.]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Cap 1. Intre vis si realitate

O lacrima isi sfarsi drumul pe barbia fetei, asand in urma o dara umeda pe obrazul ei. Cazu pe petala fina si sangerie a trandafirului, prelingandu-se pana la spini, spargandu-se mai apoi la contactul cu pamantul rece.
Doua smaraldee uita la piatra din fata mormantului...mormantul sobru in care mama ei doarme pe veci in sicriul de stejar tanar.Privea cele cateva randuri scrise pe piatra. Trecutul i se derula prin fata ochilor.

FLASHBACK

Marea minge de foc lumina peste oras. Cerul era curat, fara pic de nor. Intr-o gradina cu iarba de un verde crud, se juca o fetita ce semana cu un inger. Micuta si draguta, cu o rochita roz bombon si ochii ca smaraldele, alerga fericita prin curte.
-Mama, vrei sa te joci cu mine?
-Scumpo,vreau sa iti spun ceva dar sa nu uiti.Viata este ca cerul, cerul varsa lacrimi invelite in gheata, in rautate dar, dragostea topeste gheata si ajunge in mijlocul lacrimi, la inima...la inima ce respira si traieste cu iubire. Tine minte! Orice om are o inima dar, multi sunt inveliti in gheata.

ENDFLASHBACK

Cerul varsa lacrimi peste sufletele triste din jurul mormantului.Este o zi intunecata si plina de tristete. O doamna de vreo 40 de ani, imbracata elegant cu o rochie din dantela captusita cu matase, pantofi negri de lac cu toc, un pardesiu negru peste si in mana ei alba ca neaua, tinea umbrela grea cu un model de culoare alba, imitand crengile copacilor in abisul intunecat al noptii la lumina lunii, se indrepta spre fata si ii mangaia parul de culoarea florilor de cires.
-Imi pare rau, scumpo, pentru tot ce s-a intamplat. Acum, alegerea este a ta. Vrei sa vi cu mine si cu unchiul tau in Anglia sau vrei sa ramai in Konoha?
-Raman aici. < Nu pot plrca! Am ramas singura, fara mama, fara tata, bunici, in concluzie fara familie. Nu imi pot abandona si prietenii, as ramane fara nimic. >
-Atunci noi am plecat . Condoleante, daca te ajuta cu ceva!
-Multumesc! Va multumesc pentru tot si sa aveti un drum liber si fara probleme!
Cei doi se indreptara cu pasi mici si repezi catre masina oliv din parcare. Fata ramasa singura se hotara sa plece acasa. Din cauza ploii se intuneca mai repede si cerul era deja negru.Este tarziu, strazile sunt iluminate de cativa stalpi si zgomote ciudate se aud din diferite parti. De dupa colt apar 3 baieti si o fata. Cei 4 se indreapta spre ea si Sakura stiind sigura ca acei oameni iivor face rau fugi cat putu ea pe strazile prafuite ale Konohai pana ce ajunse acasa. Intra pe usa isi dadu jos pantofii, puse pardesiul in cuier si lasa umbrela la uscat. Intra in sufragerie si supriza! Cei 4 adolescenti pe care ia vazut pe straduta intunecata erau in casa ei. Aceasta se speria si fugi pana in camera ei unde se incuia cu cheia. Dorind sa sune la politie incepu sa isi caute telefonul pana ce isi dadu seama ca ramesese in poseta. Cum atunci cand a intrat in casa si-a lasat poseta pe veranda cat a descuiat usa a uitat sa si-o mai ia. Deschise usa de la camera si uitandu-se in toate partile pentru anu fi urmarita cobora scarile pana la parter. Merse usor pana la usa de la intrare, o deschise si isi vazu poseta pe masa din capatul verandei. Alerga pana la masa dar cand sa apuce poseta cineva o prinse de abdomen si ii puse o mana la gura. O trase spre el, o ridica in brate si o duse in sufragerie unde o lega si ii puse o esarfa peste gura si ochi ca sa nu poata vedea sau tipa. Deaodata o voce feminina rasuna in toat camera:
-Sasuke, de ce te porti asa frumos cu tarfa asta?
-Taci Karin! Nu vreau sa iti aud gura acum!
Usa de la intrare se tranti, si pe ea intra un baiat bine facut cu parul negru mat si ochi asemanatori parului. Intra insufragerie si vocea lui rasuna ca niste clopotei in camera:
-Sasuke...dragul meu fratior, iara faci tampenii?
-Itachi de cate ori ti-am spus sa iti vezi de viata ta?!
-In momentul asta iesiti de aici si plecati la casele voastre pana nu va omor cu mainile mele!
Sasuke, Karin, Suigetsu si Deidara, fiind speriati de vorbele brunetului iesira din casa fara nici un comentariu. In casa Itachi o dezlega pe Sakura dar inainte sa poata spune ceva aceasta lesina.


-AAAA! A fost doar un cosmar ce bine! Pentru un moment nu am realizat ca m-am orpit din visare. < Doamne! Mama mea si tatal meu sunt morti, eu am cosmariuri cum ca ma ataca uni si imi vor raul, ce poate fi mai rau de atat? > M-am indreptat cu pasi nesiguri catre scari. Le-am coborat si ajunsa la parter ma indrept catre bucatarie unde imi iau un pahar si mi-l umplu cu apa rece si racoroasa de la chiuveta. Dau paharul pe gat si cand il pun pe masa din bucatarie, telefonul fix rasuna prin toat sufrageria. Ma indrept catre el speriata de cine m-ar putea suna la 2 dimineata.Ridic receptorul.
-Sakura Haruno, la telefon. Cu cine am placerea sa vorbesc?
-Fi sigura ca data viitoare numai scapi de mine si nici fratele meu nu te va mai putea salva!
In momentul acela telefonul pica pe parchet cu un zgomot strident. Imi tremurau picioarele si nu credeam ca mai pot sta mult in picioare. In secunda urmatoare am simtit podeaua rece. Am vazut telefonul cazut langa masa din sticla. A fost ultimul lucru inainte sa lesin. < A fost un cosmar! De unde imi stie numarul de telefon? De unde ma cunoaste? Oare chiar a fost un vis urat sau asta am vrut eu sa cred? >


Imi pare rau pentru greseli daca sunt am vazut ca am cateva repetitii dar nu am avut timp sa le modific restul las in mana voastra.