For you...

[Corina.]

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

I

Povestea a început acum 2 ani, cam m-am îndrăgostit pentru prima data. Chiar si acum tânjesc după el si după atingerile lui si şoaptele fara de inteles care mi le zicea la ureche gadilandu-ma cu respiraţia lui rece. Chiar si acum tânjesc sa îmi bag mâinile in parul lui roşu ca lava si după ochii lui verzi-albăstrui in care te pierdeai intr-un abis neţărmurit, sa mi se înmoaie picioarele când mă privea si mă atingea, sa mă fac roşie ca racul când mă săruta, dar asta nu se mai poate acum, pentru ca iubirea pe care am trăit-o nu mai pot sa o trăiesc numai printr-un miracol a lui Dumnezeu, ca el sa se întoarcă acasă.
Pe vremea când nici nu auzisem de el, eram o simpla puştoaica rebela, care credea ca la vârsta de 16 ani le ştia pe toate si ca mama ei era o scorpie nebuna când o tot certa si o bătea la cap, asta numai in cazul in care era acasă, ca mai mereu era plecata prin Manhattan sau Paris sau toata lumea pentru prezentările sale de moda, care pentru mine mi se par puierile si de-a dreptul insuportabile. Când le vad pe mironosiţele alea ca isi mişca funduletul acela pe scena îmi vine sa arunc televizorul pe geam, deci din asta v-aţi dat seama ca mama mea e o mare creatoare de moda, iar tatăl meu a decedat in urma cu 6 ani, îl iubeam ca pe un zeu, cu el râdeam cu el mă înţelegeam, eram prinţesa lu tata, pe langa faptul ca am parul roz mă mai si imbracam in roz. După ce a murit, am căzut intr-o depresie care cu anii s-a accentuat, care a ajuns in culmile ei. Am început sa nu mai vorbesc cu nici un prieten, mai ales ca toţi figure, fiţe încontinuu si copii de bani gata, sa ascult numai muzica rock, electro, minimal si toate astea si sa mă îmbrac in haine băieţoase si mai mult negre decât roz, la şcoala veche unde am stat pana in a 11-a mi se zicea fata emo, asta pana când am fost nevoita sa mă mut din Boston in Londra.
Acolo, tot la o şcoala de fiţe m-am dus, dar copii erau foarte drăguţi si nu se dădea mari cu averile lor si a părinţilor, nu veneau cu maşina sau limuzina personala, veneau cu autobuzul ba chiar pe jos, toţi veneau in uniforma, si cu unii dintre ei m-am împrietenit din prima zi fara a comenta gustul meu vestimentar sau in materie de muzica, mai ales cu cea mai dulce fiinţa de pe pamant, care a devenit si colega mea de banca, Hinata Hyuuga.
- Alo, Sakura...aici pamantul! Spune Hinata
- Da, da, da, spun eu ,da cine e tipul ala? Spun eu arătând spre un roşcat din spatele clasei
- Of, nu si tu...
- Si eu ce? Spun eu cu o oarecare urma de neînţelegere, ce vrea sa zică.
- Ala e Gaara, este tipu` periculos al cartierului, si toate fetele stau pe langa el, daca nu ai observat e din cale afara de frumos si bine-făcut, asta e ambalajul, ca la interior e cel mai arogant tip, si daca îl calci pe coada ai încurcat-o, fie fata fie băiat, iar daca eşti băiat o patesti mai rău si nu prea am auzit eu fete sa se i-a in gura cu el.
Hmm... Hinata are dreptate, era din cale afara de frumos si de bine lucrat, de fiecare data când mă uitam la el mi se pare mai frumos ca niciodată, ochii aia verzi cu o oare care tenta de răutate si mândrie îmi dădeau fiori in tot corpul, iar parul ala roşu ca un amurg de vara mă făcea sa vibrez de energie, fata lui alba ca un fulg de nea părea atât de fragile de parca era făcuta din porţelan, care daca te-ai fi atins de el s-ar fi spart, buzele roşii si conturate mă făceau sa mă gândesc la toate nebuniile, ce mai totul era frumos la el. Nu am realizat ca mă holbez la el ca in ultimul hal, pana când soneria ce-a dulce nu ne-a gâdilat urechile cu sunetul ei binevoitor care aduce libertatea elevilor in pauza.
Toata pauza mi-am petrecut-o holbandu-ma la el,analizandu-i fiecare particica a corpului si minunadu-ma la cat de frumos poate fi un om,era extraterestu?Orice ar fi fost ,imi placea si mi se parea interesant,acum nu il stiu pe interior,daca e un smecher dinasta care zboara din floare in floare,fumeaza si multe alte chestii,neinteresant,dar e prea frumos ca sa iti iei ochii de la el,il exploram ca pe o specie rara de animal nemaivazuta in acesta lume.Acesta vorbea cu colegul sau de banca,un brunet ca parul negru ca smoala si ochii negru ca un abis intunecat ce tinea in brate o blonda cu ochii albatrii ca vazduhul azuriu si parul ca spicul de grau in bataia soarelui puternic de vara.Acesta era vizibil iritat de privirile mele,si incerca sa nu ma bage in seama,pana si Hinata imi facea semne sa nu ma mai uit,iar acesta era langa roscat in bratele unui blond,Naruto daca nu ma insel,cu ochii si parul la fel ca cel al blondei lui Sasuke,iar eu nu o bagam in seama pe bruneta,mai bine zis nici nu o vedeam,eram prea pierduta in visurile mele,pana cand vine Naruto si ma intrerupe nepoliticos din fanteziile mele.
-S-a intamplat ceva?ma intreaba putin raspicat .
-Nu,de s-ar intampla ceva?intreb eu putin indignata .
-Pai...te cam uitai la noi,si am crezut ca s-a intamplat ceva!spune el putin rosind.
-Pai...spun eu putin rosie in obraji .
-Stiu vrei sa iti faci prieteni si ai vrea sa stai cu noi...
-Nu multumesc,o sa ascult muzica!
-Nu vroia sa stea cu noi,se holba la mine!zise o voce groasa si melodioasa,care venea din gura...roscatului...ce,sunt asa transparenta?
Am auzit soneria,pe infundate care ma facu sa ma misc din pozitia aceea in care ramasesem nemiscata de uimire.