Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog )

[YamaMina]

starnight- deci...multumesc(oare ptr cata oara iti multumesc? o.O) pentru aprecierea ta, ma bucur ca'ti place de Katsuro...el e si personajul meu preferat din toate personajele pe care le'am creat in aceasta naratiune^_^...erm...nu pot sa'ti zic daca da/nu va fi ceva intre ei, insa....sper sa iti placa si capitolul acesta^_^
Axxa.no.angel-deci iti multumesc foarte mult pentru ca mi'ai aratat ce greseli am facut...imi mai scapa si mie, mai ales cand incerc sa modific ceva...fac alte greseli si tot asa:))....ma simt flatata ca iti place ceea ce scriu:)
Yuki4ever- tx for the comment*gives cookies*....uhm...sper sa'ti placa si urmatoarele capitole^_^
Zambet.cOlOrAt-ma bucur ca ti'a placut:)...si imi pare rau ca nu ai parte de romance'ul pe care ti'l doresti...dar incerc sa ma axez pe alte aspecte la personajele mele...mai imbin si dragoste pe cat posibil, dar nu mult ca sa nu stric drumul ales de mine in povestire...dar am scris aceste capitole demult si nu vreau sa le modific...insa iti spun sigur ca vor fi si mushy stuff...iar primul capitol cu asha ceva in el ti'l dedic tie^_^


[center]Cap. XVII: Determinare.[/center]

Soarele îşi arăta razele vesele, păsărelele cântau fericite, vântul zburda jucăuş printre mormintele bătute de vreme. Liniştea cimitirului fu alungată de gălăgia naturii. O rază mai zburdalnică, îşi arunca lumina pe chipul unei fete ce stătea lângă plăcuţa care trona centrul cimitirului. La prima vedere ai fi crezut că este o statuie, însă respiraţia sacadată îi dădea de gol natura umană. La scurt timp fata scoase un icnet şi îşi deschise ochii încet. Imediat sări ca arsă şi îşi îndreptă privirea către ceasul de la mână. Brusc se îndreptă cu paşi repezi către ieşire. O fată cu păr lucios şi ochi de culoarea castanei, o privea de undeva de sus...

Shidori ajunse repede acasă şi se aruncă în pat. Familia ei încă nu se trezise. Mâna stăngă o durea cumplit, dar ea nu părea să-i dea importanţă. Ceea ce se întâmplase cu câteva ore în urmă o neliniştea mai mult decât o durere fizică. Era într-o situaţie complicată şi singura soluţie, deocamdată, era să se conformeze planurilor lui Katsuro. Disperarea îi încolţi în inimă din nou. Lacrimile ameninţau să dea năvală, însă Shidori le reţinu. Nu mai vroia să plângă, vroia să arate că oamenii nu sunt patetici, vroia să demonstreze că e mai tare decât crede el.
În scurt timp intră mama ei în cameră şi o ajută să se spele şi să se îmbrace. Plecă alături de Aiko către şcoală. Păşeau tăcute pe strada plină de oameni.
- Shidori, tu placi pe cineva? întrebă Aiko brusc.
Fata fu luată prin surprindere de întrebare. Stătu câteva minute pe gânduri apoi răspunse zâmbitoare:
- Un băiat frumos cu privire blândă. zise ea visătoare. De ce întrebi, Aiko?
Fata se înroşi şi lăsă privirea în jos.
- Aha...văd! Surioara mea e îndrăgostită şi vrea sfaturi. chicoti Shidori.
- De unde ţi-ai dat seama? întrebă fata ca pentru ea.
- E evident! Uite eu nu pot să-ţi spun ceva concret pentru că nici eu nu ştiu prea bine cum este, dar un singur lucru îţi pot spune şi anume: să lupţi, să nu laşi pe nimeni să ţi-l fure, să rişti pentru că dragostea e frumoasă când o simţi, dar e divină când e împărtăşită.
Aiko zâmbi larg şi îşi îmbrăţişă sora, apoi merseră în paşi grăbiţi către şcoală.

Ceasul ticăia sacadat, profesorul vorbea lent şi încet. În clasă era o atmosferă de somnolenţă. Shidori privea adormită la tablă. Îşi dorea să ajungă în pat şi să doarmă, visând în voie la Teruo. Îl privi încet şi zâmbi. Băiatul scria de zor ceea ce dicta profesorul. Dintr-o dată o adiere rece şi rău prevestitoare răvăşi părul fetei şi trezi pe toţi din toropeala în care se aflau. Shidori văzu o fata zveltă ce-o privea atent de la tablă. Aceasta întinse mâna spre ea într-un gest binevoitor. Era Aki. Shidori îşi dădu seama ce vrea fata şi se ridică repede în picioare.
- Pot merge până la baie? întrebă ea oarecum grăbită.
- Sigur dragă, dar ia pe cineva cu tine să te ajute.
- N-am nevoie d-na profesoară, ma descurc.
- Nu cred. Tomoko, te rog, însoţeşte-o pe colega ta până la baie.
Shidori trebuia să accepte şi se gândea cum să scape de prietena ei. Ieşiră pe holul lung şi singuratic şi se îndreptară către baie. În spatele lor imediat ieşi şi Aki care se îndreptă cu furie spre Tomoko. Shidori observă şi o împinse înspre perete pe colega ei, chiar înainte de impactul cu Aki. Fantoma reveni imediat şi iarăşi se îndreptă către Tomoko care încerca să se ridice după căzătură.
- Shidori ce te apucă? întrebă aceasta speriată în timp ce se freca la tâmplă.
- Taci! ţipă Shidori nervoasă.
Două spirite o blocară pe Aki. Imediat începu o luptă aprigă care în final se termină cu dispariţia fantomei lui Katsuro.Tomoko o privea îngrozită. Shidori veni lângă ea zâmbind.
- Să mă ierţi dar trebuie să fac asta.
- C...
Nu mai apucă să continuie, o amorţeală cuprinzându-i tot corpul. Aceasta căzu la pământ inconştientă. În câteva clipe se ridică în aer, plutind.
- Mereu ţi-ai dorit să zbori, acum ai şansa! chicoti Shidori şi făcu semn către cele două spirite care o cărau pe Tomoko, să o urmeze.
O lăsă pe aceasta, într-un colt în baie şi se îndreptă în fugă către acoperiş. Când ajunse sus dădu ochii cu un tânăr zvelt, cu păr negru tuciuriu, ce privea visător către peisajul din faţa lui.
- Sunt aici... zise Shidori indiferentă.
- Se pare că ştii să lupţi în situaţie de criză. Ar trebui să ţi se atace mai des prietenii ca să lupţi şi tu cum trebuie. chicoti băiatul.
- Ce vrei, Katsuro? întrebă fata deja iritată.
- Este Katsuro-sama, nu uita! zise el în timp ce veni ameninţător spre ea.
- Da , da...bine! Spune ce doreÅŸti!
- Vreau să distrugi un spirit. zise el cu un rânjet malefic pe faţă.
- Ce? Ce spirit?
- Un spirit care nu poate să stea la locul lui şi se bagă unde nu trebuie. Trebuie trimis înapoi de unde a venit.
- Vrei să spui că e spirit neutru? întrebă fata uimită.
- Nici un spirit neutru! Tot ce ţi-a spus Hisashi e o minciună, dar nu-ţi voi spune eu cum stau treburile în cealaltă parte, n-am timp şi nici chef. Tot ce vreau e să-l trimiţi înapoi.
- Dar cum? Åži de ce?
- Motivul nu ai de ce să-l ştii şi ca să-l trimiţi înapoi, e de ajuns dacă îl omori ca pe un om.
- Nu pot omorî pe cineva fără motiv! ţipă Shidori îngrozită.
- Tu ce parte n-ai înţeles din faptul că eu ordon şi tu asculţi? Vreau să fie distrus până mâine, altfel cineva drag ţie va fi distrus, poate fata aia care zace în baie inconştientă. zâmbi el.
Shidori înghiţi în sec. Nu putea să-i pună pe cei dragi ei în pericol. Plecă în linişte lăsându-l pe tânăr să contemple din nou peisajul.
”Vei avea parte de cel mai groaznic coşmar al tău, Shidori.”

***
Tomoko deschise ochii încet şi dădu de faţa zâmbitoare a lui Shidori.
- Ce s-a întâmplat? întrebă aceasta ducându-şi mâna la cap.
- Ai alunecat, te-ai lovit de chiuvetă şi ai adormit! Ştiu că şcoala e plictisitoare, dar nici să adormi în baie! chicoti ea.
- Ha!Ha!Ha! Ce glumeaţă eşti! Hai la oră! zise Tomoko oarecum supărată.

Orele se terminară, iar elevii se îmbulziră către ieşire. Shidori profită de agitaţie şi se strecură şi ea afară, fără să fie văzută de prietenele ei. Vroia să se ducă la conacul lui Katsuro să-l întrebe unde-l poate găsi pe acel spirit. Uitase acest amănunt. Păşi cu siguranţă în curtea veche şi intră direct în salon. Katsuro stătea pe o canapea cu prăjiturile mult iubite în braţe.
- Ce cauţi aici? întrebă el în timp ce lingea frişca de pe o prăjitură.
- Unde-l pot găsi pe acel spirit?
- Ah ce păcat! Cum nu m-ai întrebat atunci, am crezut că eşti atât de inteligentă încât să afli singură fără indicaţii! rânji el.
- Lasă ironiile şi răspunde-mi la întrebare!
- Îl găseşti peste tot! Eu de unde să ştiu exact? Dacă ştiam nu te mai puneam pe tine să te ocupi de asta. Tot ce pot să spun este că are părul argintiu şi lung, poartă o mantie argintie şi răspunde la numele de Masuro.
Shidori plecă într-o clipă lăsându-l pe băiat uimit. ”Interesant om”gândi el.
Fata se îndreptă deznădăjduită spre cimitir. Nu ştia ce să facă, de unde să înceapă căutările, dar ştia că dacă nu va reuşi, cineva drag ei va muri.
Se opri brusc şi dădu violent cu piciorul într-o sticlă goală ce stătea neglijent pe trotuar. Privi sticla ce ateriză într-un tufiş. Se simţea neputincioasă, un fir de nisip ce stă împotriva tornadei.
Începu să meargă abătută pe străzi. Îşi blestema puterile care le avea şi se blestema pe ea care şi le dorise, dar cel mai mult pe Hisashi care îi spusese de ele. Avusese încredere în el şi acesta o înşelase, transformându-i viaţa într-un iad. Îl ura.
În curând îşi dădu seama că se rătăcise. Se afla într-o periferie a oraşului, lucru observabil datorită blocurilor jegărite, a străduţelor mai nepopulate şi a aspectului mai murdar. Persoane ciudate o priveau insistent. Fata se sperie şi o luă la fugă înapoi. Se rătăci şi mai rău şi dădu de o fundătură. Nişte zgomote intense se auziră dinspre o străduţă îngustă ce abia se zărea printre blocurile uriaşe. Shidori îşi îndreptă precaută paşii într-acolo. Ceea ce văzu o făcu să deschidă gura într-un strigăt mut. Un cadavru al unui cerşetor zăcea inert într-o baltă de sânge, iar două persoane se înfruptau din el. Plescăiturile lor făceau să te-nfiori. Shidori începu să tremure, îi era prea frică să se mai mişte. La un moment dat, alături de cei doi, apăru o siluetă slabă, cu păr lung lucitor.
- Al câtelea e, pe ziua de azi? întrebă noul venit.
- Al doilea! răspunse îndata unul din cei doi. Avea ochii roşi şi gura murdară de sânge. Se zărea pe faţa lui o răutate diavolească.
- Ar trebui să vă opriţi, devoraţi doar unul pe zi! În curând n-o să mai pot să vă acopăr urmele şi veţi ajunge iar în iad.
- Ştim! Masuro-sama iartă-ne, dar nu ne-am putut abţine. Sufletul lui chinuit, carnea lui îmbibată cu păcat, sângele lui arzând cu venin şi răutate...a trebuit să-l devorăm! zise unul cu o voce răguşită, venită parcă din adâncurile iadului.
Shidori îi pivi mai bine pe cei doi canibali. Amândoi erau cheliosi, cu ochi roşi înfundaţi în orbite şi cu piele albă ca de marmură. Privirile lor răutăcioase te înspăimântau. Respirau greu şi aerul expirat era vizibil ca şi cum ar fi fost ger afară. Dinţii lor galbeni împreună cu sângele le dădeau un aspect terifiant. Arătau ca personajele negative ale unui film horror. Aveau gheare lungi şi ascuţite la mâini şi purtau pantaloni şi cămaşă gri, slinoase şi îmbibate cu sânge.
Fata nu ştia ce să facă. Din fericire dăduse de cel pe care îl căuta, însă era prea periculos să-l atace acum.
Încercă să se retragă încet, însă dădu peste o sticlă care se mută cu un zgomot uşor. Shidori tresări, temându-se ca nu cumva cei trei să fi auzit sunetul. Se întoarse încet cu gândul să o ia la fugă, când dădu nas în nas cu un tânăr cu păr argintiu, lung şi privire liniştită, uşor ironică.
- Pleci undeva, deja? zise el cu o voce calmă arătându-şi zâmbetul lucitor.
Shidori înţepeni cu ochii la el. Nu era într-o situaţie prea roz...