48 de ore [yaoi]

[Yoko]

Mii de multumiri tuturor!!
@ Syd - teehee! Vor mai fi destule scene care sa te faca sa salivezi pe tastatura, poate si putin in capitolul pe care il postez acum. :D Multumesc frumos!
@ Lithium - stiu, Jun a aparut intr-un moment destul de... neprielnic, dar sper ca o sa-ti placa cum se intorc lucrurile in capitolul pe care il postez acum. :D Sho va avea un rol important de jucat si ce am eu in cap cu el sper ca va multumi pe toata lumea. Relatia dintre Jun si Kenzo ar merge superb daca nu ar fi Ryu. :D Multumesc frumos!
@ Mousy - ufffff chiar nu pot sa dau detalii despre Sho pentru ca ar strica toata surpriza. Totusi, e posibil ca in urmatoarele capitole sa dau ceva hint-uri care sa va puna pe ganduri. :D O partida intre Kenzo si Ryu? Hmm... Pai sa vedem ce crezi despre capitolul asta, desi nu e tocmai ... Ufff!! Nici despre asta nu pot sa zic nimic. :)) Multumesc frumos!
@ Shuichi_Angel - ma bucur ca-ti place si sper sa il urmaresti si in continuare. Multumesc frumos!! :)
@ love_anime - ei bine, sper sa-ti placa reactia lui Jun si ce se va intampla in acest capitol. Sho va intra si el in actiune destul de curand si sper ca ceea ce va face el si rolul pe care-l va juca va fi pe placul tuturor (pe placul meu sigur e :)) ). Preferatii tai vor aparea si ei in urmatorul capitol. Multumesc frumos!! :D
@ Mitsukai Yoru - hi hi! Sa nu stricam surpriza cu viitorul fic scris impreuna. :D In primul rand imi cer mii de scuze ca am ajuns atat de tarziu azi si inca nu am apucat sa citesc stii tu ce, insa promit sa termin cat mai repede. Da, pe Kenzo l-am tinut intentionat confuz tocmai pentru a nu face ficul foarte previzibil si pentru a imparti lumea in tabere: cei care tin cu Jun si cei care tin cu Ryu. :D Multumesc frumos!!

Ei bine, cred ca e cazul sa-mi cer din nou scuze pentru intarziere desi am promis sa postez mai repede. Lipsa netului saptamana aceasta si-a spus cuvantul...
Enjoy the next chapter!

---------------------------------------------

Cap XI -- Cea mai lunga noapte –

Jur cu mana pe inima ca aceasta a fost cea mai lunga zi din viata mea, cea mai plina de evenimente si bag mana in foc ca va urma si noaptea cea mai lipsita de somn. Nu stiu cum sa reactionez si ce sa spun pentru ca nu stiu daca Jun a auzit ceva din conversatia mea cu Ryu. Intr-o fractiune de secunda imi vad toata fericirea spulberandu-se la fel ca un castel firav din nisip ridicat prea aproape de valurile nemiloase ale marii. Il vad pe Jun intorcandu-mi spatele dezamagit si aruncandu-mi o ultima privire plina de tristete, dezamagire si repros. Ma vad pe mine in cadere libera in adancurile celui mai intunecat abis al disperarii. Realizez practic cat de mare nevoie am de acest om. Alaturi de el am dobandit linistea si fericirea pe care am invidiat-o atat de mult la Hiro si Kou; alaturi de el am cunoscut iubirea. Tremur involuntar si simt cum picaturi reci de sudoare se preling pe obrazul meu. Nu cred ca am mai fost vreodata atat de inspaimantat cum sunt acum. Nu vreau sa-l pierd…
Imi ridic ochii si-l privesc. Nu reusesc sa citesc nimic pe fata lui; este pentru prima data cand ii vad chipul atat de inexpresiv. Ma simt incapabil sa gandesc, sa reactionez sau sa spun ceva. Parca n-as mai fi eu; trupul, partea fizica, materiala este aici, in camera mea, alaturi de Jun si Ryu. Sufletul, mintea, jumatatea spirituala este la mii de ani lumina departare ca si cand nu ar mai face parte din aceeasi persoana. Este un sentiment al naibii de ciudat si nu ma pricep sa mi-l explic in cuvinte, dar imi face capul sa-mi vajaie si bataile inimii sa se accelereze.
Nu a durat decat cateva secunde acest moment tensionat, insa am impresia ca au trecut secole, iar noi suntem prinsi intr-o capcana a timpului unde toata materia este intr-o perfecta stare de nemiscare.
- Scuze, nu stiam ca esti aici. Nu reusesc sa-mi gasesc ochelarii si as vrea sa mai arunc o privire peste cateva dosare. Ma intrebam daca nu i-am lasat pe aici din greseala, rupe intr-un final Jun tacerea afisand un zambet incurcat si ducandu-si mana stanga la ceafa.
Tresar violent la primele lui cuvinte ca si cand m-as fi asteptat la un pumn sau niste vorbe usturatoare, dar in nici un caz la ceea ce a spus. Daca a auzit ceva, ascunde al dracului de bine asta. Totusi, exista posibilitatea sa nu fi auzit nimic…
- Kenzo?
Am auzit ca prin vis primele doua incercari de a ma scoate din starea de ameteala ce a pus stapanire pe mine, dar reusesc sa ma dezmeticesc abia acum cand m-a strigat pentru a treia oara punandu-si palma pe umarul meu.
- Hm? reusesc sa raspund adaugand alte cateva sunete fara inteles.
- Ai idee daca sunt pe aici? ma intreaba el parand ca nu intelege deloc atitudinea mea.
- Sa fie aici? Ce anume sa fie aici? Aici unde? intreb buimac fara sa-mi dau seama pe moment la ce se refera, ca si cand m-ar fi trezit dintr-un somn adanc.
- Ochelarii mei! imi raspunde el zambind distrat de intrebarile mele.
- Ah, ochelarii! raspund in timp ce cuvintele lui initiale mi-au revenit cu rapiditate in minte. Nu, imi pare rau, nu i-am vazut pe aici. E posibil sa fie in living.
Ma simt pur si simplu fenomenal de idiot! Nu prea inteleg de ce totusi. Ma gandesc ca e din cauza diferentei ca de la cer la pamant dintre framantarile mele chinuitoare si banalitatea discutiei de acum.
- Se pare ca Kenzo e mai obosit decat as fi crezut, vine replica lui Ryu care se ridica incet de pe scaun, se indreapta spre una dintre noptierele de langa patul meu si ridica perechea de ochelari zambind. Pe ei ii cauti? intreaba el leganandu-i usor.
- Da, multumesc, raspunde Jun luandu-i ochelarii din mana.
Privindu-i pe amandoi stand in picioare atat de aproape, nu pot sa ma abtin sa nu evidentiez diferentele enorme dintre ei. Un singur lucru e sigur: sunt cei mai frumosi doi barbati pe care i-am cunoscut.
- Noapte buna! Ar fi bine sa mergeti si voi la culcare; amandoi aveti scoala maine, ne spune Jun, dupa care iese din camera inchizand usa in urma lui.
Raman din nou singur cu Ryu. Am trecut prin prea multe azi ca sa-l mai pot suporta si pe el acum. Ceva imi spune totusi ca n-am sa scap atat de repede de el.
- Hm… Nici macar un ultim sarut de “noapte buna”? ma intreaba el ironic arborand o expresie intentionata de falsa dezamagire.
Imi incrunt sprancenele si imi atintesc privirea asupra lui.
- Voi intra in baie. Ai face bine sa nu mai fii aici atunci cand ies.
Imi indrept pasii spre usa baii, intru, dar inainte sa o pot inchide ma simt impins inauntru de doua brate puternice.
- Prefa-te ca nu-s aici, mi se adreseaza Ryu inchizand usa dupa ce intra si el in baie.
Zambetul satisfacut de pe fata lui si privirea ce-mi face sangele sa inghete ma scot din minti pur si simplu.
- Tu chiar nu poti sa pricepi ca te urasc? Nu pot sa te sufar! Nu pot sa sufar persoana ta in prezenta mea! Ma enervezi la culme! Da-mi pace odata! Ce-ai cu mine? De ce nu poti sa ma lasi in pace? Ce ti-am facut eu? Ce vrei de la mine?
In secunda urmatoare il vad venind spre mine ca o fiara ce se napusteste asupra prazii pe care urmeaza s-o devoreze. Ma apuca strans de umeri, ma rasuceste si ma lipeste cu spatele de usa baii prinzandu-mi in acelasi timp mainile deasupra capului. Imi acopera rapid gura cu a lui inainte ca eu sa pot scoate vreun sunet. Ii simt limba patrunzand cu o dexteritate uimitoare printre buzele mele si incepe sa o caute febril pe a mea scormonind fiecare locsor al gurii mele. Incepem un adevarat razboi al limbilor, el atacand, iar eu incercand sa ma apar. Pune cu usurinta stapanire pe ea, o linge, o maseaza, o suge pana cand simt ca nu mai am aer. Nu pot sa ma controlez; nu pot sa controlez reactiile corpului meu la atingerile lui si asta ma face sa ma simt inutil, meschin si in acelasi timp plin de dorinta. Intreg corpul imi tremura sub avalansa hormonilor rascoliti de atingerile lui Ryu si se indreapta cu putere spre v-ul dintre coapsele mele facandu-l sa pulseze ametitor. Simt o durere acuta in buza inferioara; Ryu si-a infipt dintii in ea si de indata ce simte gustul sangelui incepe sa o suga savurand fiecare picatura. Corpul lui il striveste pe al meu, iar eu sunt gata sa ma las prada impulsurilor fizice primite in mod automat. Isi indeparteaza incet fata de a mea si parca simt deja saruturile lui coborand la baza gatului, apoi pe piept si apoi din ce in ce mai jos. Realizez totusi ca aceste imagini pe care mintea mea s-a grabit sa si le inchipuie, nu se materializeaza. Imi deschid usor ochii si, desi privirea imi este incetosata de extaz, reusesc sa discern chipul lui Ryu care ma priveste calm, acelasi calm care nu prevesteste nimic bun. Zambetul lui pare de-a dreptul diavolesc si intr-o fractiune de secunda imi dau seama aproape cu regret ca acest inceput de act sexual va ramane si de data aceasta nefinalizat. Ma simt penibil prins captiv intre usa baii si trupul lui pe care se incapataneaza sa nu-l indeparteze de al meu. Ma simt ca o bucata cioplita de lemn in mainile unui papusar. Chiar atat de neputincios sunt? Chiar atat de incapabil de a tine o persoana la distanta? Chiar nu ma pot apara?
- Spune-mi ca ma vrei, mi se adreseaza el cu un timbru vocal pe care il aud pentru prima data – vibrant, gros si oarecum ragusit.
Imi aduc imediat aminte de cuvintele lui rostite in toaleta baietilor din liceu: mi-a spus cu atata siguranta ca eu voi fi acela care il va ruga sa...
- Nu! exclam zbatandu-ma sa scap din stransoarea ce-mi tine mainile deasupra capului.
Abia reusesc sa-l fac sa se clinteasca desi isi foloseste un singur brat pentru a le strange pe ale mele. Simt cealalta palma a lui coborand fara graba peste pieptul meu, peste abdomen, pentru ca mai apoi sa imi cuprinda barbatia palpitanda pe deasupra materialului pantalonilor.
- Spune-mi! repeta el aruncand fulgere albastre din priviri.
Nu ii raspund incercand sa depun toata energia in a-mi elibera mainile. Ryu nu slabeste deloc stransoarea, insa palma lui dreapta continua sa-mi maseze organul intarit peste masura respiratia devenindu-mi greoaie si facandu-ma sa scot gemete incontrolabile.
- Spune-mi, Kenzo!
Degetele lui desfac rapid nasturii pantalonilor mei si ii simt palma strecurandu-se in interiorul boxerilor mei. Mii de socuri imi strabat violent corpul facandu-mi tot interiorul sa se prabuseasca intr-un ocean de placeri noi, necunoscute mie. Orice coerenta in gandire sau comunicare mi se pare acum la fel de imposibila ca inversatul rotirii Pamantului in jurul propriei axe. Sunt incapabil de a mai opune rezistenta. Intreg trupul imi este la fel de moale si maleabil ca o bucata de plastilina in mainile unui modelator. Imi este clar ca are mult mai multa putere fizica decat mine, ceea ce inseamna ca as incerca in zadar sa-mi eliberez bratele. Speram totusi ca voi reusi cel putin sa-mi pastrez integritatea gandirii si ca voi putea sa rezist psihic. Nu aveam nici o secunda de gand sa ii dau satisfactia de a ma vedea asa: neputincios, lipsit de aparare si complet la dispozitia lui. Nu aveam de gand sa ii spun ceea ce vrea sa auda de la mine, insa acum ... Acum intreaga mea fiinta se afla sub imboldul erotic de a-l simti mai mult, de a-l simti in mine. Mana lui continua sa mangaie, iar valuri de caldura pornesc din acel loc trecandu-mi prin tot corpul. Imi vine sa urlu de nebunia placerilor ce ma cuprind din ce in ce mai intens, insa nu reusesc decat sa scot gemete ragusite si neintelese. Nu vreau sa se opreasca; nu vreau sa-si inceteze jocul provocator ce-mi ridica simturile pe culmile extazului. Orice incercare de protest este spulberata cu aceeasi usurinta cu care o pala de vant tomnatic desprinde o frunza ingalbenita a unui copac. Fara sa mai gandesc, imi strang ochii inchisi si incerc sa soptesc printre gemetele incontrolabile:
- Te vreau! Te vreau...
Simt cum isi retrage incet mana si imi elibereaza bratele amortite. Isi impinge corpul peste al meu strivindu-l si pune din nou stapanire pe gura mea. De data aceasta insa ii raspund la sarut cu toata pasiunea de care sunt capabil. Limba lui priceputa o indruma pe a mea in reactiile ei facand intreaga scena un act sexual in sine. Da, il vreau...
Bag de seama ca pentru a doua oara se indeparteaza de mine, dar deja sunt gata sa accept orice mi-ar spune. Nu mai exista in mintea mea nici o urma de indoiala ca il vreau pe acest om acum si aici si sunt dispus sa ii zic asta de o mie de ori; sunt dispus sa fac orice imi cere.
Nimic insa nu m-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze...

-------------------------------------
Multumesc celor ce au citit!