48 de ore [yaoi]

[Yoko]

Ei bine, am revenit! Pana anul viitor nu voi mai avea parte de zile libere, asadar voi sta destul de mult la calculator, implicit nu voi mai avea pauze atat de mari intre capitole. :D Mii de multumiri tuturor si scuzati intreruperea!
@ Mousy - ei bine, incepe o viata destul de interesanta pentru Kenzo; multe schimbari de situatie si multe lucruri imprevizibile la care, evident, vor participa toti locuitorii vilei Nakamura. Sho va avea un rol destul de important de jucat si sincer daca n-ar fi Ryu, el ar fi personajul meu preferat. :)) Momentan, e lasat intentionat un pic in umbra, dar va veni si vremea lui. Multumesc frumos! :D
@ Lithium-angel (sorry, m-am invatat cu vechiul nick :D) - that Sho dude has "trouble" written all over his body!! :)) Vor fi ceva intamplari la care Sho va participa cu varf si indesat. :D Ca de obicei, spiritul tau de observatie e incontestabil. Intr-adevar, interesul bunicului lui Kenzo pentru Ryu este partea esentiala din segmentul ce nu tine de romantism, desi se va impleti la un moment dat cu acesta oarecum. Multumesc frumos! :D
@ Shuichi_Angel - multumesc frumos si sper sa-ti placa cum vor evolua lucrurile si de acum inainte. Vor fi ceva surprize... :D Multumesc frumos!
@ Kakashi Hatake - draguta mea, stii doar ca mintea mea nu-mi va da voie sa nu bag chestii pervy. :)) Vor mai fi cu siguranta si inca destule! Acum poti sa stai linistita, am revenit! Apropo! Nu pot sa ma abtin sa nu-ti zic si aici: felicitari pentru fic!!! Multumesc frumos! :D
@ ashya_love - multumesc frumos pentru cuvintele de incurajare! Ryu din pacate e de asa natura incat nu poate sa stea cuminte pur si simplu. :)) Oricum, sper ca finalul sa fie pe placul tuturor avand in vedere faptul ca mie personal imi plac happy end-urile. :D Multumesc frumos!
@ pres.mar - teehee! M-ai facut sa rad cu lacrimi! :)) Ma bucur tare mult ca-ti place si sper ca si continuarile se vor ridica la inaltimea asteptarilor. Sho.... uffff Sho... La ce am in cap pregatit pentru Sho aproape ca nu stiu de cine imi place mai mult: de Ryu sau de Sho. :)) Totusi, cred ca o idee mai mult de Ryu. Dap, Jun zice ca divorteaza. Acum... ce o sa se intample cu divortul lui o sa apara undeva in capitolele urmatoare. :D Multumesc frumos!

Bine v-am regasit! Enjoy the next chapter!

----------------------------------------

Cap X -- Lanturi --

Nu stiu de cat timp sta rezemat de tocul usii privindu-ne si nu stiu cat a auzit din conversatia mea cu Jun. Judecand dupa expresia fetei sale si dupa zambetul rautacios de pisica Cheshire sunt aproape sigur ca cel putin declaratia mea de dragoste nu a scapat auzului sau. Da, cand mi-am incrucisat privirea cu a lui m-am panicat imaginandu-mi o multitudine de scenarii posibile, dar ma gandesc ca poate totul este spre binele meu. Cu alte cuvinte, acum ca este constient de faptul ca exista o persoana pe care o iubesc si care ma iubeste cu aceeasi intensitate, poate ca tortura mea psihica va lua sfarsit si Ryu ma va lasa in pace. Nu ar avea nici un sens sa continue a ma hartui practic, dupa ce a fost martor la un astfel de moment intim intre mine si Jun. Oare ma imbat doar cu apa rece? Oare este doar partea mea optimista cea care gandeste acum? Pana la urma, de ce n-as fi optimist? Intotdeauna am analizat o problema din toate punctele de vedere inainte de a lua o decizie; rasuceam detaliile pe toate partile, le structuram, le cantaream si, de obicei, in final luam hotarari care nu tineau deloc cont de toate calculele mele complicate. De ce n-ar fi si acum la fel? Ma chinui singur cu toate aceste ganduri si am impresia ca tot eu le fac sa para atat de complexe cand, de fapt, lucrurile sunt mult mai simple decat imi imaginez eu. Hiro a avut dreptate cu tot ceea ce mi-a spus: evident, Ryu nu va sta departe de mine, dar poate ca acum treburile cu el vor lua o alta intorsatura data fiind conjunctura in care m-a gasit cu Jun; e clar ca acest om e incredibil de imprevizibil, asadar voi asculta sfatul lui Hiro si voi lasa lucrurile sa decurga de la sine. Voi continua sa fiu trup si suflet alaturi de Jun si voi trai din plin toate momentele petrecute in compania lui, mai ales acum ca stiu cat risca pentru noi si pentru fericirea noastra. Mai ramane doar problema sentimentelor mele pentru Ryu. “E arogant, increzut, se poarta de parca ar fi centrul Universului, iar noi, restul, suntem doar particele plutind in deriva in jurul lui. Pe scurt, e un idiot. Atunci de ce dracului ma simt atras de el? Kenzo, esti mai idiot ca el; credeam ca ai gusturi mai bune! Cum poti sa fii atras de o asemenea persoana?” Totusi, este vorba doar de o atractie fizica, iar atractiile de acest gen sunt temporare. Momentan sunt multumit cu aceasta explicatie.
- Serios, n-am de gand sa adorm intr-o pozitie de yoga pe canapeaua asta si sunt absolut sigur ca se poate gasi o camera cu un pat normal in ditamai vila, rupe Ryu momentul tensionat de tacere.
Ma ridic cu un calm imperturbabil si ma indrept spre el. Ma opresc in fata lui sustinandu-i privirea si asteptand sa ma lase sa ies din living avand in vedere faptul ca trupul lui bloca intrarea. Sta pe ganduri cateva secunde timp in care ma priveste tinta. Deodata, zambetul de pe fata lui se accentueaza si se aseaza intr-o parte neparasind insa intrarea in living. Practic, imi lasa loc sa ies doar daca imi ating corpul de al lui. Fara nici o ezitare, ma strecor pe langa el frecandu-mi pieptul de al sau. Incercand sa par netulburat, imi indrept pasii spre bucatarie unde il gasesc pe Sho terminand de strans masa.
- Urmeaza-ma, te rog, ca sa-ti arat camera unde vei dormi. Maine va voi prezenta si restul casei, ii spun destul de tare pentru a putea fi auzit si de catre Ryu care nu ma scapa din ochi si apoi ma intorc mergand spre scari.
Apucand un mar, Sho ma urmeaza plictisit fara sa-mi raspunda. Ryu se dezlipeste de tocul usii venind dupa noi. Ma opresc la primul etaj si incep repartizarea camerelor:
- Aici, spun aratand cu degetul prima usa, este camera de studiu si un fel de mini-biblioteca ce cuprinde doar titluri necesare scolii. Aici e camera mea, iar aceasta este camera lui Jun, continui prezentarea parcurgand mai departe holul si oprindu-ma in dreptul celei de-a patra usi. Unul dintre voi poate dormi aici, iar celalalt in ultima camera. Vis-a-vis de usile camerelor voastre sunt doua bai. Cred ca asta este tot. Daca mai aveti nevoie de ceva, imi spuneti. De maine, Rosa, bucatareasa, si Maria, menajera, se vor intoarce, asadar le veti putea prezenta lor doleantele. Noapte buna!
Pe tot parcursul prezentarii mele, Sho musca cu pofta din mar cascand din cand in cand, iar privirea lui Ryu imi ardea spatele. Fara sa astept sa vad ce camera va alege fiecare, ma rasucesc pe calcaie si parcurg inapoi drumul pe care am venit, cobor scarile si revin alaturi de Jun. Ma intampina cu o privire ingrijorata, dar ii zambesc, ma asez langa el si ii spun luandu-i mainile intr-ale mele:
- N-ai de ce sa-ti faci griji. Nu stiu cat a auzit din conversatia noastra, dar nici nu cred ca ar avea vreo importanta. Ce ar putea sa faca si chiar daca ar putea face ceva, de ce ar face-o? N-ar avea nici un motiv, nici un sens, ii spun incercand sa ma linistesc si pe mine odata cu el.
- Kenzo, nu ma intelege gresit. In nici un caz nu m-ar interesa daca raul s-ar abate doar asupra mea, dar ce crezi ca va spune bunicul tau daca ar afla de asta? ma intreaba vadit ingrijorat.
Ei bine, parca deodata toata situatia mi se prezinta intr-o alta lumina. Pana acum gandurile mele s-au indreptat doar asupra lui Jun, asupra relatiei mele cu el, asupra impedimentelor venite din cauza mariajului sau si nu in ultimul rand, asupra lui Ryu. Bunicul meu si iminentul sau refuz de a-mi permite sa am o relatie cu Jun nu m-au tulburat deloc pana acum. Poate si din cauza faptului ca ma stiam in siguranta pentru o bucata de vreme, avand in vedere faptul ca bunicul meu este la mii de kilometri departare in momentul acesta; poate si din cauza reactiei lui la aflarea planului meu de a ma insura cu femeia usoara pe care am adus-o in casa cu ceva vreme in urma. In mod sigur nu m-ar lua in serios si parca ii vad expresia rece a fetei si ii aud cuvintele ironice: “Nakamura Kenzo, esti un idiot!” Nu vad de ce ar avea o altfel de reactie acum. Nu-i pasa... Zambesc si ii spun destul de sigur pe mine:
- Bunicului meu nu-i pasa de mine. Este cu mult mai interesat de angajatul pe care vrea sa-l scape de puscarie decat de mine. O mai tii minte pe femeia care a iesit de aici in seara cand ai venit? Ei bine, eu i-am prezentat-o bunicului ca fiind viitoarea mea sotie. M-a facut “idiot” si m-a poftit sa ies din biroul lui. Bag mana in foc ca ar reactiona la fel si in cazul asta.
- Sper sa ai dreptate pentru ca in situatia in care ar lua lucrurile in serios n-ar iesi bine deloc. Personal, nu-i cunosc decat latura asta si stiu al naibi de bine ca nu-i de joaca...
Da, are dreptate. Totusi, bunicul nu m-a luat niciodata in serios. Ar fi ultimul lucru pe lista mea de griji.
- Cred ca ar trebui sa mergem si noi la culcare. Este destul de tarziu si tu ai scoala maine, imi spune ridicandu-se de pe canapea.
Urcam scarile tinandu-ne de mana, dar imi da drumul cand ajungem in dreptul camerei mele. Ma uit rugator la el, dar imi face semn din cap si imi sopteste apropiindu-se de urechea mea:
- Ar fi mai cuminte daca am dormi separat o vreme. Cel putin pana ne acomodam cu cei doi in prezenta noastra si ei cu noi. N-as vrea sa risc a pune in pericol relatia noastra.
Ma infior simtindu-i rasuflarea calda pe pielea mea si palmele lui pe umerii mei. Omul acesta debordeaza de o senzualitate iesita din comun; te face sa-ti pierzi mintile doar zambindu-ti, simti mii de socuri electrice strabatandu-ti intreg trupul la o simpla atingere a mainii lui si ti se taie rasuflarea la vederea corpului sau gol. Este exact opusul lui Ryu; in cazul lui, fiecare por al pielii sale emana o sexualitate aproape salbatica si ai impresia ca este oricand gata de a sari asupra prazii sale. Ceea ce este curios, e faptul ca prada s-ar simti al dracului de bine in ghearele unei astfel de feline. Involuntar, imi amintesc bustul gol al lui Ryu si sarutul sau mistuitor in mijlocul strazii si in plina zi. Imi scutur capul incercand parca sa scap de aceste imagini si imi incolacesc bratele in jurul gatului lui Jun cautandu-i buzele cu ale mele. Imi trec usor limba peste ele asteptand sa ma invite inauntru, lucru care nu intarzie sa se intample. Cercetez incet fiecare coltisor al interiorului umed incercand sa absorb cat de mult pot din gustul sau. Imi las mainile sa coboare pe linia spatelui sau si le opresc la scobitura ce anunta urcusul feselor sale. Le ridic iar, de data aceasta tragand si tricoul odata cu ele. Ma opreste si ma indeparteaza bland.
- Nu ma tortura, te rog, imi spune si apoi imi saruta scurt si apasat buzele.
Stiu ca ma doreste la fel de mult cat il doresc si eu si simt prea bine tortura fizica la care eu ne supun pe amandoi. I-am simtit barbatia intarindu-se cu fiecare clipa trecuta, acelasi lucru intamplandu-se si cu mine. Se retrage in camera lui. Speram totusi...
Intru la randul meu in propria-mi camera, inchid usa si aprind lumina. In urmatoarea secunda, duc instinctiv mana din nou la intrerupator dorind de data aceasta revenirea intunericului. Intr-atat de tare m-a speriat, mai bine zis m-a socat imaginea camerei mele scaldate in lumina. Da, camera mea atat de banala, atat de obisnuita, comuna, a reusit sa ma tulbure prin aparitia unui element nou, si anume persoana lui Ryu. Sta relaxat in scaunul din fata biroului la care obisnuiesc sa-mi petrec ore bune. Se pare ca trecerea brusca de la intuneric la lumina i-a deranjat frumosii sai ochi albastri, asadar ma asteapta de ceva timp. Isi revine, insa, repede si isi atinteste privirea asupra mea asteptandu-ma pe mine sa rup tacerea. Realizez acest lucru, dar nu stiu ce as putea spune acum pentru a nu suna penibil. Asa ma simt in momentul de fata si cred cu tarie ca asa si sunt. Ma aflu in propria casa, in propria camera si totusi eu sunt cel stingher de parca tocmai am intrat intr-un mediu complet necunoscut. “Kenzo, ce dracului faci? Ceva mai devreme ai stabilit singur ca omul acesta e imprevizibil, deci ar fi cazul sa te astepti de la orice din partea lui. Trebuie sa nu te mire, sa nu te socheze, dar cel mai important lucru, sa nu-l lasi sa te intimideze.”
Folosind acest monolog interior drept cuvinte de incurajare, imi incrucisez bratele la piept si adopt o atitudine ce se vrea a fi iritata.
- Ti-am explicat destul de clar repartizarea camerelor. Asta e camera mea.
- Stiu, imi raspunde cu un calm care ma scoate din sarite.
- Atunci te rog sa te duci in camera ta si sa ma lasi sa ma culc. Sunt destul de obosit si maine chiar am de gand sa stau treaz la ore, vine replica mea ce a inceput aparent calm, dar devenind din ce in ce mai enervata cu fiecare cuvant rostit.
Ridica mirat o spranceana, isi incruciseaza la randul sau bratele si imi spune pastrand aceeasi stapanire de sine:
- Serios? Tindeam sa cred ca esti pregatit pentru o intreaga noapte de sex salbatic judecand dupa rugamintile fizice catre Don Juan-ul tau. Ah, stai! Am lamurit deja faptul ca viata ta sexuala nu este satisfacuta; acum am aflat doar cine este cel care nu te satisface...
Simt cum mi se urca tot sangele in cap si sunt gata sa explodez din cauza nervilor ce ameninta sa rabufneasca sub forma unei tornade. Imi mut greutatea dupa un picior pe altul nestiind ce replica la fel de usturatoare i-as putea da.
- Uite care e treaba: nu ma intereseaza absolut deloc persoana ta si asta implica si parerile tale. Asadar, tine-le pentru tine, scuteste-ma de niste cuvinte inutile si mai ales, scuteste-ma de prezenta ta. Stai departe de mine sau...
- Sau ce? ma intrerupe brusc. Nu te vei mai putea stapani? Ii vei da papucii fandositului astuia pentru ca vei ajunge sa accepti si sa recunosti faptul ca esti atras de mine?
Deschid gura pregatind o rafala de proteste, dar aud usa deschizandu-se in spatele meu. Ma intorc incet si observ ca temerile mele s-au adeverit. “Jun...”

-----------------------------------
Multumesc celor ce au citit!
PS: Precizare - titlul capitolului se refera la lanturile emotionale ce-l tarasc pe Kenzo in toate partile pe tot parcursul acestui capitol; de asemenea, lantul intamplarilor destul de chinuitoare pentru mintea eroului nostru.