15-02-2009, 02:18 AM
nolazy iti multumesc de critica si sfaturi.>Nu ma supar desigur si voi incerca sa tin cont de sfaturile tale.Sper sa reusesc sa evoluez ^^'
Si de asemenea multumesc si celorlalti carora imi citesc ficul.Inseamna foarte mult pentru mine.
Acestea fiind spuse, voi pune continuarea,si nici eu nu stiu inca ce intorsatura vor lua lucrurile dar stiu ca vor fi o gramada de sentimente incurcate ^^'
<< Ren privea ochii inchisi ai satenului si simtea sarutul apasat de pe propriile sale buze.Era un sarut atat de fierbine si patrunzator ce simtea cum il facea sa tresara,dar acest lucru era doar de placere si nu ca odinioara cand saruturile acestui saten il faceau sa tremure si il faceau sa roseasca, din cauza imensei dragoste simtite de cei doi. Ce se intamplase oare cu acel sentiment? Si cu acele simtiri pe care le avea in urma saruturilor acelea ? Disparusera in vid?
-Yuzi cred ca ar trebui sa mancam ceva,cel putin eu sunt lihnit . Aceste vorbe au intrerupt atmosfera incinsa pe care o crease insasi Yuzi.Nu il deranja intreruperea si purul adevar era ca si lui ii ea destul de foame,deja pregatise ceva si dorea sa isi rasfete iubitul cu tot ceea ce putea sa ii ofere exact ce vrea,si chiar mai mult de atat.Sa nu il vada suferind si sa ii vada mereu frumosul zambet plin de fericire.Acesta era singurul sau scop in viata,sa il vada radiind si sa fie mereu in preajma lui,sa stie ca il poate avea.Sa fie doar al lui.Dar nu era oare in sinea sa destul de egoist gandind aceste lucruri? Chiar daca atat de multe lucruri se intamplasera si Ren era o simpla fiinta umana si nu un obiect.Nu putea fi controlat si dominat,avea dreptul la propria dorinta.Si oare nu o avea?Nu era aceasta sa fie alaturi de cel pe care il iubeste , adica Yuzi. Ii demonstrase de multe ori iubirea si nu se indoia de acest lucru,daca aceasta iubire ar disparea cu siguranta ar observa,sau cel putin asta credea satenul.
-Hmm vad ca deja ai pregatit ceva.Ce bine, ador cum gatesti.Spunand asta baiatul merge asezandu-se pe unul dintre scaunele aflate in jurul mesii,nu vroia sa ajute la asezarea alimentelor pe masa , nu vroia sa se ridice, nici macar sa vorbeasca. Vroia sa fie pierdut in propriile sale ganduri, cunoscute doar de el si ascunse destul de bine. Isi amintea dupa amiaza care tocmai ce trecuse, cum Larry il aparase... Cat de frumos a fost din partea lui si cat de eroic..iar el, nici macar nu i-a mutlumit.Oare nu fusese recunoscator?Desigur ca nu , ce ganduri sunt astea oare? Singurul barbat pe care il iubea era Yuzi , pe care inca il iubeste.Acesta este singurul pe care trebuie sa il iubeasca.Si asta va face. Si-l va scoate total din minte pe blondul infumurat si isi va umple inima si mintea cu o singura persoana ce ii va fi mereu alaturi si alaturi de care nu va pleca niciodata,orice s-ar intampla.Cazand de acord in propriile sale ganduri acesta ii spune satenului
- Yuzi , pot dormi cu tine in aceasta seara?
Urechile barbatului parca incepusera sa danseze de fericire la auzul acestor vorbe. In timp ce barbatul aranja cateva lucruri pe masa din bucatarie il priveste seducator pe adolescent,spunandu-i cu un ton serios dar totusi in care puteai deduce tonul de gluma
- Ce oferi in schimb?
Adolescentul se inroseste incercand sa ascunda sentimentul de rusine.Simtea atat de multa perversitate venita din partea iubitului sau,si acum isi amintea cate lucruri perverse facuse inainte cu cateva ore.Fusese ghidat doar de placere si nimic mai mult,era un moment magic si cu toate acestea el il transformase doar intr-un simplu act sexual,fara importanta. Acesta isi striga singur in subconstient " Esti un nimic ... Esti cea mai nenorocita persoana ce poate exista " . Era ciudat cum vorbea despre sine la persoana a treia,dar altfel nu o putea face.Simtea in asa fel cum singur se poate injunghia si isi poate reprosa vina imperdonabila.
Cina tinerilor a decurs foarte normal acestia dezbatand cat mai multe subiecte destul de obijnuite,de la cele mai plictisitoare ore de curs ale lui Ren pana la cele mai groaznice intalniri de afaceri ale lui Yuzi. Dar in mintea lor, oare salasluiau tot aceste ganduri obijnuite?Aveau minti diferite in acest moment ce nu se putea contopi.Un lcuru era sigur,in acest moment cei doi se gandeau la aceasi persoana : Larry. Era ciudat cum impartaseau gandul spre aceasi persoana dar in perspective atat de ciudate.. Cum a stricat totul si cum poate a luminat o cale intunecata intr-o alta parte a mintii lor...
Seara a trecut destul de repede iar cei doi baieti au terminat prin a dormi in acelasi pat in dormitorul satenului,in patul imens si extrem de comod.
Razele soarelui incepeau sa se coboare spre fereastra ce lumina camera. O lumina puternica intrase in interiorul camerei iar ceasul desteptator incepuse sa faca zgomotul enervant.
- Ohh te rog stinge chestia aceea, nu pot dormi.!!!
-Imi pare rau somnorosule dar trebuie sa mergi la liceu,ce crezi ca voi merge eu, in locul tau?
-Liceul..Aa..Liceul.In legatura cu acest lucru Yuzi..eu ieri,eram afara cand ai ajuns tu acasa pentru ca mi-am pierdut cheia de la apartament si mi-a fost practic imposibil sa intru.Imi pare atat de rau pentru acest lucru,nici macar nu stiu cum am reusit sa pierd cheia,sunt atat de inconstient.Imi pare rau ca trebuie sa ai mereu grija de mine,iar eu iti creez numai probleme
-Oh tu , prostutule de ce crezi aceste lucruri?iar cat despre cheia ta am gasit-o de dimineata,era in gheozdanul tau.Pentru ca m-am trezit putin mai devreme si ti-am facut ghiozdanul pentru ziua de azi,pe care ai omis sa il faci.Am vazut si cheia aruncata pe acolo.Ar trebui sa fi mai atent la lucrurile astea,nu vreau sa patesti ceva...Bine ca am fost eu aici,daca eram plecat si pierdeai cheia?Cum intrai? Satenul spune aceste lucruri zambind.Insa adolescentul chiar se simtea prost pentru acest lucru asa ca lasa capul in jos si inovluntar lacrimile au inceput sa se cuibareasca in ochii sai. Lacrimile incepusera sa curga pe obrajii lui albi iar ochii parca i se inecau.Satenul vazandu-l intr-o astfel de ipostaza se arunca catre el si il imbratiseaza sarutandu-l apasat.Nu vroia sa il vada suferind,plangand sau orice altceva.Era prea mult pentru el, tot ceea ce vroia era sa il vada zambind. Il imbratiseaza fara macar a spune ceva insa aceasta tacere este rupta de ren care adauga
- Imi pare rau.. Imi pare rau Yuzi pentru tot ce ti-am facut ,pentru tot ce iti fac.Pentru aceasta imensa suferinta pe care ti-o provoc.Eu te iubesc cu adevarat si niciodata nu as vrea sa te pierd indiferent de ce s-ar intampla..vreau sa stii ca eu nu vreau sa te ranesc,eu nu vreau sa iti creez probleme..
Spunand acest lucru inima lui Ren incepuse sa bata cu aceasi acceleratie cand Yuzi il privea,si parca acele sentimente de odinioara revenisera.Inima ii batea atat de tare la fiecare mangaiere a acestuia , si gandul ii statea doar la aceasta persoana..
Era atat de josnic,sentimentele lui se schimbau cu fiecare secunda,cu fiecare minut.Era cea mai josnica persoana.Se ura pe sine insusi...Daca el se ura,oare cei din jurul lui nu ar fi trebuit..sa faca acelasi lucru? <<
Si de asemenea multumesc si celorlalti carora imi citesc ficul.Inseamna foarte mult pentru mine.
Acestea fiind spuse, voi pune continuarea,si nici eu nu stiu inca ce intorsatura vor lua lucrurile dar stiu ca vor fi o gramada de sentimente incurcate ^^'
<< Ren privea ochii inchisi ai satenului si simtea sarutul apasat de pe propriile sale buze.Era un sarut atat de fierbine si patrunzator ce simtea cum il facea sa tresara,dar acest lucru era doar de placere si nu ca odinioara cand saruturile acestui saten il faceau sa tremure si il faceau sa roseasca, din cauza imensei dragoste simtite de cei doi. Ce se intamplase oare cu acel sentiment? Si cu acele simtiri pe care le avea in urma saruturilor acelea ? Disparusera in vid?
-Yuzi cred ca ar trebui sa mancam ceva,cel putin eu sunt lihnit . Aceste vorbe au intrerupt atmosfera incinsa pe care o crease insasi Yuzi.Nu il deranja intreruperea si purul adevar era ca si lui ii ea destul de foame,deja pregatise ceva si dorea sa isi rasfete iubitul cu tot ceea ce putea sa ii ofere exact ce vrea,si chiar mai mult de atat.Sa nu il vada suferind si sa ii vada mereu frumosul zambet plin de fericire.Acesta era singurul sau scop in viata,sa il vada radiind si sa fie mereu in preajma lui,sa stie ca il poate avea.Sa fie doar al lui.Dar nu era oare in sinea sa destul de egoist gandind aceste lucruri? Chiar daca atat de multe lucruri se intamplasera si Ren era o simpla fiinta umana si nu un obiect.Nu putea fi controlat si dominat,avea dreptul la propria dorinta.Si oare nu o avea?Nu era aceasta sa fie alaturi de cel pe care il iubeste , adica Yuzi. Ii demonstrase de multe ori iubirea si nu se indoia de acest lucru,daca aceasta iubire ar disparea cu siguranta ar observa,sau cel putin asta credea satenul.
-Hmm vad ca deja ai pregatit ceva.Ce bine, ador cum gatesti.Spunand asta baiatul merge asezandu-se pe unul dintre scaunele aflate in jurul mesii,nu vroia sa ajute la asezarea alimentelor pe masa , nu vroia sa se ridice, nici macar sa vorbeasca. Vroia sa fie pierdut in propriile sale ganduri, cunoscute doar de el si ascunse destul de bine. Isi amintea dupa amiaza care tocmai ce trecuse, cum Larry il aparase... Cat de frumos a fost din partea lui si cat de eroic..iar el, nici macar nu i-a mutlumit.Oare nu fusese recunoscator?Desigur ca nu , ce ganduri sunt astea oare? Singurul barbat pe care il iubea era Yuzi , pe care inca il iubeste.Acesta este singurul pe care trebuie sa il iubeasca.Si asta va face. Si-l va scoate total din minte pe blondul infumurat si isi va umple inima si mintea cu o singura persoana ce ii va fi mereu alaturi si alaturi de care nu va pleca niciodata,orice s-ar intampla.Cazand de acord in propriile sale ganduri acesta ii spune satenului
- Yuzi , pot dormi cu tine in aceasta seara?
Urechile barbatului parca incepusera sa danseze de fericire la auzul acestor vorbe. In timp ce barbatul aranja cateva lucruri pe masa din bucatarie il priveste seducator pe adolescent,spunandu-i cu un ton serios dar totusi in care puteai deduce tonul de gluma
- Ce oferi in schimb?
Adolescentul se inroseste incercand sa ascunda sentimentul de rusine.Simtea atat de multa perversitate venita din partea iubitului sau,si acum isi amintea cate lucruri perverse facuse inainte cu cateva ore.Fusese ghidat doar de placere si nimic mai mult,era un moment magic si cu toate acestea el il transformase doar intr-un simplu act sexual,fara importanta. Acesta isi striga singur in subconstient " Esti un nimic ... Esti cea mai nenorocita persoana ce poate exista " . Era ciudat cum vorbea despre sine la persoana a treia,dar altfel nu o putea face.Simtea in asa fel cum singur se poate injunghia si isi poate reprosa vina imperdonabila.
Cina tinerilor a decurs foarte normal acestia dezbatand cat mai multe subiecte destul de obijnuite,de la cele mai plictisitoare ore de curs ale lui Ren pana la cele mai groaznice intalniri de afaceri ale lui Yuzi. Dar in mintea lor, oare salasluiau tot aceste ganduri obijnuite?Aveau minti diferite in acest moment ce nu se putea contopi.Un lcuru era sigur,in acest moment cei doi se gandeau la aceasi persoana : Larry. Era ciudat cum impartaseau gandul spre aceasi persoana dar in perspective atat de ciudate.. Cum a stricat totul si cum poate a luminat o cale intunecata intr-o alta parte a mintii lor...
Seara a trecut destul de repede iar cei doi baieti au terminat prin a dormi in acelasi pat in dormitorul satenului,in patul imens si extrem de comod.
Razele soarelui incepeau sa se coboare spre fereastra ce lumina camera. O lumina puternica intrase in interiorul camerei iar ceasul desteptator incepuse sa faca zgomotul enervant.
- Ohh te rog stinge chestia aceea, nu pot dormi.!!!
-Imi pare rau somnorosule dar trebuie sa mergi la liceu,ce crezi ca voi merge eu, in locul tau?
-Liceul..Aa..Liceul.In legatura cu acest lucru Yuzi..eu ieri,eram afara cand ai ajuns tu acasa pentru ca mi-am pierdut cheia de la apartament si mi-a fost practic imposibil sa intru.Imi pare atat de rau pentru acest lucru,nici macar nu stiu cum am reusit sa pierd cheia,sunt atat de inconstient.Imi pare rau ca trebuie sa ai mereu grija de mine,iar eu iti creez numai probleme
-Oh tu , prostutule de ce crezi aceste lucruri?iar cat despre cheia ta am gasit-o de dimineata,era in gheozdanul tau.Pentru ca m-am trezit putin mai devreme si ti-am facut ghiozdanul pentru ziua de azi,pe care ai omis sa il faci.Am vazut si cheia aruncata pe acolo.Ar trebui sa fi mai atent la lucrurile astea,nu vreau sa patesti ceva...Bine ca am fost eu aici,daca eram plecat si pierdeai cheia?Cum intrai? Satenul spune aceste lucruri zambind.Insa adolescentul chiar se simtea prost pentru acest lucru asa ca lasa capul in jos si inovluntar lacrimile au inceput sa se cuibareasca in ochii sai. Lacrimile incepusera sa curga pe obrajii lui albi iar ochii parca i se inecau.Satenul vazandu-l intr-o astfel de ipostaza se arunca catre el si il imbratiseaza sarutandu-l apasat.Nu vroia sa il vada suferind,plangand sau orice altceva.Era prea mult pentru el, tot ceea ce vroia era sa il vada zambind. Il imbratiseaza fara macar a spune ceva insa aceasta tacere este rupta de ren care adauga
- Imi pare rau.. Imi pare rau Yuzi pentru tot ce ti-am facut ,pentru tot ce iti fac.Pentru aceasta imensa suferinta pe care ti-o provoc.Eu te iubesc cu adevarat si niciodata nu as vrea sa te pierd indiferent de ce s-ar intampla..vreau sa stii ca eu nu vreau sa te ranesc,eu nu vreau sa iti creez probleme..
Spunand acest lucru inima lui Ren incepuse sa bata cu aceasi acceleratie cand Yuzi il privea,si parca acele sentimente de odinioara revenisera.Inima ii batea atat de tare la fiecare mangaiere a acestuia , si gandul ii statea doar la aceasta persoana..
Era atat de josnic,sentimentele lui se schimbau cu fiecare secunda,cu fiecare minut.Era cea mai josnica persoana.Se ura pe sine insusi...Daca el se ura,oare cei din jurul lui nu ar fi trebuit..sa faca acelasi lucru? <<