11-02-2009, 07:12 PM
Ne-am trezit deodata, insa eu am fost prima la baie. MI-am potrivit apa, apoi m-am lasat rasfatata de picaturile mari ce-mi alunecau pe piele si aroma imbietoare a gelului de dus. Ma confundam cu ele, ma ascundeam undeva in ele, ma lasam dusa de val. Doua maini tandre, se plimbau de-acum libere pe corpul meu, cercetandu-l in voie. Nu m-am intors, stiam ca este el, asa ca l-am lasat sa-si satisfaca placerile. Degetele sale ma rasfatau, masandu-mi umerii, in timp ce saruturile sale coborau tot mai jos, pe gat , pana la umerii pe care-I saluta cu buzele-i infiebantate. Mainele coborau mai jos, spre sani, mai apoi spre valea dintre ei, alunecand usor, spre acea zona mereu ferita de lumina. M-am intors, pentru a-l admira pe brunet, hotarata sa-I ofer o placere mai mare decat imi oferise el. Incep prin a-i contura cu limba buzele pline, infierbantate de dorinta, pe care, mai apoi le sarut, sorbindu-le pana la ultima picatura. Obrajii incepeau a-mi arde iar pieptul parea ca nu poate sa tina in frau inima, ce vroia sa se uneasca cu cea a brunetului.
Prin gesturi, l-am ghidat in dormitor, unde ne putea consuma dragostea in liniste. Ne-am alungit pe asternuturile moi, el fiind sub mine. Am inceput din nou sa-I sarut pielea ce se infierbanta din ce in ce mai tare, gata sa-mi arda buzele. DE undeva de sub pat, se aude o sonerie enervanta ce tulbura linistea dintre noi.
- Maman, eram in mijlocul unei activitati foarte intime.
- Jucai sotron cu Antoine? ma intreba ea .
- Dar de unde …
- Chiar asa uituca esti? “Am plecat in Franta cu Antoine, mama. Daca nu mai vorbim, poate ne intalnim acolo “Iti suna cunoscut ?
Tipic pentru mine. Prefer calea usoara de a rezolva lucrurile. Ar fi fost prea complicat s-o sun si sa incerc s-o conving. Coala de hartie si pixul mi-au fost la indemana.
- Diriginta ta m-a sunat si mi-a spus ca nu-ti permite sa lipsesti de la scoala, asa ca trebuie sa te intorci acasa.
De ce azi? De ce acum? DE ce? Strigam eu in gand.Totusi, i-am promis mamei ca ma intorc cu primul avion, pentru a-I face pe plac profesoarei. M-am ridicat de pe patul moale, am luat un pahar si o sticla de vin din bar, dupa care m-am indreptat spre balcon. Incet, mi-am desfacut sticla de vin si-am turnat lichidul purpuriu ce avea sa ma linisteasca. Savuram mirosul lui, culoarea sa, iar apoi gustam, in portii mici, ma rasfatam cu aroma sa.
Am stat asa aproape doua zeci de minute, admirand turnul, desfatandu-ma cu savoarea vinului, relaxandu-ma in tara pe care o numeam acasa. Brunetul m-a lasat singura, nu a spus nimic, pana cand, asemenea sarpelui ce a ademenit-o pe Eva, el m-a ademenit pe mine cu o tigara. O tigara lunga, light, daca pot spune asa , ce mi-o flutura inaintea ochilor. Am luat-o din mana sa, desi nu mai fumasem niciodata , dar tot timpul mi-am dorit s-o fac .Dupa ce mi-a dat un foc, am tras aer adanc, inecandu-ma, dar, incetul cu incetul, am inceput sa deprind arta fumatului. Eliberam incet fumul printre buze, apoi trageam din nou, cu sete, eliberand iarasi fumul in vazduh, tinand tigara intre degetele-mi subtiri. Cele doua maini ce ma rasfatau inainte au inceput din nou sa-mi maseze umerii , coborand spre sani , aluncend incet , ca mai apoi sa revina pentru a-mi ridica barbia , iar eu sa simt moliciunea ademinitoarea a buzelor sale. Ca si cum cineva nu ne-ar fi vrut impreuna, suntem din nou intrerupti. Diriginta lui Antoine dorea acelasi lucru, ca el sa se intoarca in Strasbourg, la liceu. Cu chipul invaluit intr-o negura de tristete, Antoine si-a facut bagajele, m-a ajutat si pe mine , dupa care m-a condus la aeroport unde urmatoarea cursa catre Cluj decola in zece minute.
Ne tineam de mana, ne bucuram de ultimele clipe impreuna, cel putin pentru un timp. IL priveam in ochi, marea atat de albastra a ochilor sai, o mare adanca, ce ascunde o dragoste sincera. Tremurul mainii sale incepea sa ma nelinisteasca . Il priveam inistent, cerand o explicatie, dar nu am primit-o. M-a sarutat lung, un sarut inocent, unul ce avea sa-l port in suflet pana la urmatoarea noastra revedere. Mi-am luat adio de la brunet , cu glasul plin de emotie i-am soptit “ Au revoir “ , dupa care m-am imbarcat in avionul ce avea sa ma duca in Romania , departe de el . Vroiam sa plang, vroiam sa simt lacrimile siroindu-mi pe obraji, voiam sa fug , sa-l strang in brate si sa nu-I mai dau drumul. Dar n-am facut-o, n-am privit In urma, am asteptat cuminte la locul meu pana cand am ajuns in Cluj.
Imediat ce am pasit pe meleagurile Clujului, mirosul acela familiar , de poluare , neliniste si tristete mi-a inundat narile si parea ca incearca sa stearga starea de euforie din Franta . Nu ma astepta nimeni, asa ca am luat un taxi, care m-a condus in liniste pana acasa, prin traficul aglomerat, printre numeroasele gropi ce-si faceau aparitia in fiecare zi si pietonii neatenti . Uram tara asta, pentru simplul fapt ca eram nevoita sa traiesc aici, sa respir aerul de aici, sa locuiesc aici .
Casa … renunt la adjectivul dulce, nu e potrivit. Imi place locul unde trasiesc, am amintiri aici, dar mi-as fi dorit sa le pot sterge, sa ma intorc in Strasbourg , sa fiu alaturi de el.
Ce de obicei, sunt singura, mama e plecata, iar tata la fel. Imi pun geaca la locul ei, apoi pasesc asemenea unui strain pe parchetul rece. Imi tarasc picioarele pana in dormitor, cautand un loc caldut pentru a-mi dezmorti picioarele degerate.
Poate sunt incpatanata, poate nu vreau sa-mi recunosc originile, dar niciodata, chiar niciodata nu o sa numesc aceasta tara “acasa”. Locul acesta e de mult ocupat de tara parfumurilor , tara unde m-am nascut , locul unde voi muri , orice s-ar intampla , vreau sa mor acolo . “Din tarana esti facut si-n tarana vei merge”; Asa si eu , in Strasbourg m-am nascut , deci acolo voi muri .
De ce am ganduri ca acestea? De ce ma gandesc la moarte, cand copilaria e inca alaturi de mine? Alung repede aceste ganduri, tolinandu-ma pe unul din cele doua fotolii care aglomerau camera. Fotoliul pe care obisnuiste tata sa stea … Trag aer adanc in piept, parca ii simt parfumul. Incepe sa-mi fie dor de el, sa-mi fie dor de alintarile sale, de tot ce facea. Mi-e dor de vorbele sale blande, dar dojenitoare. Mi-e dor de tot, mi-e dor de el, de parul sau cret, negru asemenea carbunilor, de barba sa incaruntita, de glasul sau pe cat de bland pe atat de puternic .
O lacrima imi aluneca gratios pe obraz, oprindu-se pe buze. O sterg cu sete, sorbind-o, simtindu-I gustul sarat, gustul dorului meu…
Prin gesturi, l-am ghidat in dormitor, unde ne putea consuma dragostea in liniste. Ne-am alungit pe asternuturile moi, el fiind sub mine. Am inceput din nou sa-I sarut pielea ce se infierbanta din ce in ce mai tare, gata sa-mi arda buzele. DE undeva de sub pat, se aude o sonerie enervanta ce tulbura linistea dintre noi.
- Maman, eram in mijlocul unei activitati foarte intime.
- Jucai sotron cu Antoine? ma intreba ea .
- Dar de unde …
- Chiar asa uituca esti? “Am plecat in Franta cu Antoine, mama. Daca nu mai vorbim, poate ne intalnim acolo “Iti suna cunoscut ?
Tipic pentru mine. Prefer calea usoara de a rezolva lucrurile. Ar fi fost prea complicat s-o sun si sa incerc s-o conving. Coala de hartie si pixul mi-au fost la indemana.
- Diriginta ta m-a sunat si mi-a spus ca nu-ti permite sa lipsesti de la scoala, asa ca trebuie sa te intorci acasa.
De ce azi? De ce acum? DE ce? Strigam eu in gand.Totusi, i-am promis mamei ca ma intorc cu primul avion, pentru a-I face pe plac profesoarei. M-am ridicat de pe patul moale, am luat un pahar si o sticla de vin din bar, dupa care m-am indreptat spre balcon. Incet, mi-am desfacut sticla de vin si-am turnat lichidul purpuriu ce avea sa ma linisteasca. Savuram mirosul lui, culoarea sa, iar apoi gustam, in portii mici, ma rasfatam cu aroma sa.
Am stat asa aproape doua zeci de minute, admirand turnul, desfatandu-ma cu savoarea vinului, relaxandu-ma in tara pe care o numeam acasa. Brunetul m-a lasat singura, nu a spus nimic, pana cand, asemenea sarpelui ce a ademenit-o pe Eva, el m-a ademenit pe mine cu o tigara. O tigara lunga, light, daca pot spune asa , ce mi-o flutura inaintea ochilor. Am luat-o din mana sa, desi nu mai fumasem niciodata , dar tot timpul mi-am dorit s-o fac .Dupa ce mi-a dat un foc, am tras aer adanc, inecandu-ma, dar, incetul cu incetul, am inceput sa deprind arta fumatului. Eliberam incet fumul printre buze, apoi trageam din nou, cu sete, eliberand iarasi fumul in vazduh, tinand tigara intre degetele-mi subtiri. Cele doua maini ce ma rasfatau inainte au inceput din nou sa-mi maseze umerii , coborand spre sani , aluncend incet , ca mai apoi sa revina pentru a-mi ridica barbia , iar eu sa simt moliciunea ademinitoarea a buzelor sale. Ca si cum cineva nu ne-ar fi vrut impreuna, suntem din nou intrerupti. Diriginta lui Antoine dorea acelasi lucru, ca el sa se intoarca in Strasbourg, la liceu. Cu chipul invaluit intr-o negura de tristete, Antoine si-a facut bagajele, m-a ajutat si pe mine , dupa care m-a condus la aeroport unde urmatoarea cursa catre Cluj decola in zece minute.
Ne tineam de mana, ne bucuram de ultimele clipe impreuna, cel putin pentru un timp. IL priveam in ochi, marea atat de albastra a ochilor sai, o mare adanca, ce ascunde o dragoste sincera. Tremurul mainii sale incepea sa ma nelinisteasca . Il priveam inistent, cerand o explicatie, dar nu am primit-o. M-a sarutat lung, un sarut inocent, unul ce avea sa-l port in suflet pana la urmatoarea noastra revedere. Mi-am luat adio de la brunet , cu glasul plin de emotie i-am soptit “ Au revoir “ , dupa care m-am imbarcat in avionul ce avea sa ma duca in Romania , departe de el . Vroiam sa plang, vroiam sa simt lacrimile siroindu-mi pe obraji, voiam sa fug , sa-l strang in brate si sa nu-I mai dau drumul. Dar n-am facut-o, n-am privit In urma, am asteptat cuminte la locul meu pana cand am ajuns in Cluj.
Imediat ce am pasit pe meleagurile Clujului, mirosul acela familiar , de poluare , neliniste si tristete mi-a inundat narile si parea ca incearca sa stearga starea de euforie din Franta . Nu ma astepta nimeni, asa ca am luat un taxi, care m-a condus in liniste pana acasa, prin traficul aglomerat, printre numeroasele gropi ce-si faceau aparitia in fiecare zi si pietonii neatenti . Uram tara asta, pentru simplul fapt ca eram nevoita sa traiesc aici, sa respir aerul de aici, sa locuiesc aici .
Casa … renunt la adjectivul dulce, nu e potrivit. Imi place locul unde trasiesc, am amintiri aici, dar mi-as fi dorit sa le pot sterge, sa ma intorc in Strasbourg , sa fiu alaturi de el.
Ce de obicei, sunt singura, mama e plecata, iar tata la fel. Imi pun geaca la locul ei, apoi pasesc asemenea unui strain pe parchetul rece. Imi tarasc picioarele pana in dormitor, cautand un loc caldut pentru a-mi dezmorti picioarele degerate.
Poate sunt incpatanata, poate nu vreau sa-mi recunosc originile, dar niciodata, chiar niciodata nu o sa numesc aceasta tara “acasa”. Locul acesta e de mult ocupat de tara parfumurilor , tara unde m-am nascut , locul unde voi muri , orice s-ar intampla , vreau sa mor acolo . “Din tarana esti facut si-n tarana vei merge”; Asa si eu , in Strasbourg m-am nascut , deci acolo voi muri .
De ce am ganduri ca acestea? De ce ma gandesc la moarte, cand copilaria e inca alaturi de mine? Alung repede aceste ganduri, tolinandu-ma pe unul din cele doua fotolii care aglomerau camera. Fotoliul pe care obisnuiste tata sa stea … Trag aer adanc in piept, parca ii simt parfumul. Incepe sa-mi fie dor de el, sa-mi fie dor de alintarile sale, de tot ce facea. Mi-e dor de vorbele sale blande, dar dojenitoare. Mi-e dor de tot, mi-e dor de el, de parul sau cret, negru asemenea carbunilor, de barba sa incaruntita, de glasul sau pe cat de bland pe atat de puternic .
O lacrima imi aluneca gratios pe obraz, oprindu-se pe buze. O sterg cu sete, sorbind-o, simtindu-I gustul sarat, gustul dorului meu…
Old nick - mary2we
S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...
My pics on dA
My pics on AnimeZup
Viata dubla - my fic
S-am scris cu sange
Pe randuri de cristal
Poveste-acum incepe ...
My pics on dA
My pics on AnimeZup
Viata dubla - my fic