Incercarile destinului

[Claribel]

Scuzati intarzierea.N-am avut nici timp si nici inspiratie

2.O plimbare prin ploaie

Era ora 9 dimineata,insa afara era intuneric.Norii mari si negrii de pe cer prevesteau o furtuna,iar vantul batea din ce in ce mai puternic.
Imi deschid ochii dupa care clipesc de cateva ori.Ma ridic in sezut si-mi indreapt privirea spre fereastra.Dupa ce ma scoal din pat si-mi fac toaleta ma indreapt spre dulapul imens in cautarea unor haine.Aleg un maieu alb si o pereche de pantaloni sport trei sferturi.Dupa ce ma imbrac ma privesc in oglinda si-mi prind parul intr-o coada,lasand doua suvite libere.Ies din camera indreptandu-ma spre camera lui Daniel.Deschid usa usor dupa care o trantesc puternic.Daniel,care dormea linistii se ridica brusc si speriat.Il privesc cu niste ochi blanzi dupa care incep sa rad in hohote.
-Karen,de cate ori ti-am spus sa nu mai faci asta.Vrei sa ma omori?ma intreba acesta nervos uitandu-se la mine.
-Mi-ai promis ca mergem sa vedem locul,spun eu privindu-l cu niste ochi de mielusel.
-Ce vreme superba!Soarele e pe cer,pasarelele canta fericite,iar toata lumea e afara,imi spune acesta ironic
-Sa inteleg ca nu vii?il intreb trista
-Promit ca daca maine este vreme frumoasa merg numai unde vrei tu,imi spune acesta punandu-si mana pe umarul meu
-Bine!Insa eu tot ma duc acum,spun iesind din camera
-Vezi sa-ti iei ceva pe tine,spune deodata tanarul tipand
-Da!il linistesc eu
Ma indrept spre cuier unde ma incalt cu niste adidasi negrii cu cateva dungi albe,dupa care imi caut o geaca sau un hanorac.Negasind nimic,ies pe usa inchizand-o cu cheia.Cobor scarile rapid,dupa care ma avantur in padure.Vad o multime de flori specifice anotimpului si o multime de cuiburi de pasari.�E asa de frumos!Parca sunt in paradis.Mereu mi-a placut natura�.Continui sa merg neavand o tinta anume.Dupa cate minute ajung la o strada si observ ca pe partea cealalta este un parc.Traverses,asigurandu-ma ca nu vine vreo masina mai intai,dupa care intru in parc.Ma asez pe unul din leagane si ma clatin usor privin cerul.Deodata am un frison si privesc in fata mea.O fetita mica,cam de 8-9 ani,ma privea.Era imbracata intr-o rochita galbena,iar in picioare avea niste sandaluta galbene.
-Ma vezi...de ce?ma intreaba aceasta uimita.
O privesc in ochi nedandu-i nici un raspuns.Ma intreb cine ar fi putut sa o omoare pe aceea fetita.Numai un demon ar fi fost in stare de asa ceva.
-Asta-i meseria mea,insa spune-mi vezi lumina?o intreb privind-o in continoare
-Da,o vad si stiu ca trebuie sa intru in ea,insa vreau sa te rog ceva,imi spune uitandu-se la cer
-Spune!o indemn eu
-Am murit deoarece am fost calcata de-o masina.Mama mea este foarte trista si nu se mai concetreaza la servici.Nu vreau sa sufere din cauza mea.Vreau sa o ajuti sa treaca peste acest moment,imi spuse fetita trista
-Bine,insa spune-mi unde locuiesti
-Casa de langa parculet,imi spuse ea aratand cu degetul spre o casa plina cu flori rosii.
-Multumesc.Acum sunt gata sa intru in lumina,spuse aceasta dupa care disparu.
Ma ridic si ma indrept spre casa pe care mi-o indica fetita.Nestiind daca este cineva acasa bat la usa,insa nimeni nu raspunde.Observ ca usa este deschisa asa ca intru.Dupa cateva secunde,imi pun mana la gura pentru a nu tipa.Pe canapea,o doamna de vreo 30 de ani tinea un pistol in mana.Deodata,imagini cu tatal meu care vroia sa se sinucida imi trecura prin fata ochilor,insa sunt trezita la realitate de plansetul unui copil.Privesc in jos si vad un baietel de 4 ani care plange.Ma uit la femeia de pe canapea care isi indreapta pistolul spre tampla.
-Daca n-as fi ignorat-o n-ar fi murit.Eu sunt vinovata.Desi a trecut un an aceea zi mi-o amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri,spune femeia privind in gol
-Poate ca sunteti vinovata,insa va puteti indrepta greseala.Mai aveti un copil...vreti ca si el sa sufere.Al cui o sa fie daca va veti omora,ii spun eu luand baietelul in brate.
Aceasta se uita la mine dupa care la baietel.Azvarli pistolul pe canapea dupa care veni langa mine.Dupa ce-i dau copilul femeia imi multumeste.Ies pe usa inchizand-o si ma indrept din nou spre parc.Ma asez tot intr-un leagan si privesc in jur.Totul este asa de calm,de linistit.Picuri de ploaie incep sa ude pamantul,iar un vant puternic se starni.Ploua din ce in ce mai tare insa nu-mi pasa.Deodata observ ca intra in parc doi baieti cu o fata.Primul baiat avea parul rosu si usor ciufulit,ochii erau verzi ca smarladul si reci,al doilea avea parul blond si ochi albastrii,chipul fiindu-i asemuit cu cel al unui inger,iar fata avea parul brunet si ochii negrii.Acestea se aproprie de mine si ma privesc,insa eu continui sa ma legan usor.
-Papuso,ai fugit de acasa,ma intreaba cel cu par rosu.
-Nu e treaba ta,ii raspund fara cel mai mic interes
-Nu stiu cine te crezi,insa eu sunt seful de pe-aici,iar daca mai continui sa-mi vorbesti pe tonul acesta s-ar putea sa o incurci,imi spune acesta nervos
-Ce ma interesaza pe mine cine esti,ii spun ridicandu-ma de pe leagan si vroind sa plec,insa acesta ma apuca de brat si ma priveste in ochi nervos
-Papuso...chiar vrei s-o incurci,ma intreaba acesta
-Da-mi drumul,ii spun nervoasa
-Ooo!Ti-e frica deja?ma intreaba acesta ironic
-Te-am avertizat!ii spun dupa care il lovesc cu piciorul in punctul sensibil.Roscatul imi da drumul la mana,iar eu ies linistita din parc indreptandu-ma spre casa.
Tanarul se ridica ajutat de prietenii lui.Scuipa pe jos dupa care injura ceva in gand.Fata de langa el zambeste usor dupa care se uita la iesirea din parc.
�Se pare ca m-au ajutat la ceva lectiile de karate la care m-au trimis Daniel�.Intre timp ajung in fata usei apartamentului.O deschid dupa care intru.Observ ca fratele meu nu era de gasit.�Creca iar sa dus la una din fufele alea.Bina macar ca nu le aduce aici�.Ma dezbrac de hainele ude si le pun la uscat,dupa care intru in cabina de dus.�Poimane va incepe prima mea zi de liceu in acest oras�.
Intr-o casa,o femeie statea cu un copil in brate pe canapea.Aceasta privea pe geam gunoierii care luara gunoiul din fata casai.
-Daca n-ar fi fost tanara aceea cine stie ce s-ar fi intamplat.Dumnezeu sa te apere copila.Promit ca voi avea grija de tine baietelul meu,spuse femeia mangaindu-si copilul.