[Yaoi] Modern Lover

[Aliss_anime]

Hello! Multzam mult pentru comm Kira si daca pana acum totul era in ceata de acum povestea se clarifica! Daca data trecuta am postat 2 cap lungi acum o sa postez unul mai scurt si o sa revin cu nextul mai lung...Enjoy

Capitolul 6

4: 30 PM

- Buna, cum te simti?
- Acelasi sentiment in fiecare dimineata, doar ca mai puternic. Nu pot sa iti descriu exact ce simt, dar nu mai e placut sa respir.
O tacere mormentala se lasa in incaperea slab luminata de luna rotunda precum o minge, un surd ecou al picaturilor cristaline de ploaie isi mai facea aparitia uneori dar disparea, disparea treptat. Tanarul cu parul castaniu precum castana, scurt, lasat sa cada liber pe frunte isi sprijini spatele de zidul rece inchizandu-si ochii pana ce o negura totala a gandurilor il cuprinse. Era obisnuit cu aceste nonculori, cu banalitatea lor dureroasa.
- Inteleg...
- Visele imi acapareaza viata din ce in ce mai mult...si...simt ca nu mai apartin pe pamant.
Lasa receptorul undeva pe masa incheiand convorbirea printr-un inganat adanc, nu mai avea puterea de a rosti un banal "pa" sau inspiratia in a mai gasi alte subiecte de convorbire, simtea un puternic dor de baie. Urca incet scarile din lemn de nuc ce il duceau catre prima incapere, deschide usa apoi intra. Isi lasa palmele pe comoda ce sustinea lavoarul, apoi ridicand capul privind adanc oglinda....Pentru un moment a avut impresia unei calduri toropitoare ce tocmai il izbea in crestet, a scos un servetel din dulapiorul ce sustina oglinda stergandu-si sudoarea de pe frunte.
- E teribil de cald!


Zarea isi pierduse nuantele dulci de galbem si aramiu, totul ramanand acum pustiu, linistea ingrozitoare completa imaginea vantului racoros. Mergeam agale pe aleea ce strabatea parcul privind abatut soarele stins. Lacrimile cerului incepeau sa cuprinda totul in calea lor iar eu stateam acolo simtindu-le toata durerea, imi facea bine, simteam ca asa sufletul meu incepe sa se elibereze caci nici eu nu ma mai puteam intelege. Nu mai stiam ce este realitate sau ce este vis. Totul incepuse pe cand eu aveam sase ani, cand mama si tata au plecat la petrecerea lor aniversara iar eu am ramas singur acasa. Dupa povestea de seara si sarutul din partea mamei am adormit insa ceva...ceva s-a intamplat. De atunci traiesc in mister, nu stiu cine sunt dar nu am lasat sa se vada asta, nu vreau ca ceilalti sa ma considere un nebun desi poate ca sunt...
- Akira, eu ma duc la un tenis, vrei sa vi? Spuse deodata sora mea intrand val vartej in camera. Ah cat uram asta!
- Nu, ma simt putin rau si prefer sa dorm...
- Mm, ok atunci, plec! Aaa, vezi ca va veni mai tarziu iubitul meu, o sa doarma aici.
- Aici? Dar ce nu are casa? O intreb putin enervat de situatie.
- Hai nu fi obrzinc. Pa.
Am mormait cateva injuraturi printre dinti aruncand cu o perna in usa ce tocmai se inchisese lasand in urma o dara densa de parfum. Ah, nu stiu exact ce ma facea pe mine si Katherin frati, eram complet diferiti, dar incercam sa o accept...M-am asezat mai bine pe pat, punadu-mi o perna sub spate pentru a-mi fi mai confortabil apoi am luat telecomanda aprinzand TV-ul. Schimband haotic canalele am oprit pe unul de muzica trance caci genul acesta ma linistea foarte mult. Ah, nu-mi vine sa cred! Cat il ador pe omul acesta, Ian, este idolul meu, as face orice sa-l intalnesc, in timp ce toate fetele sunt innebunite dupa el si si-ar da si viata numai pentru trei secunde in preajma lui, baietii se simt linistiti de muzica lui mirifica. La prima vedere pare un om normal, inalt, slabut dar binefecaut, cu parul blond lasat sa cada liber peste chip si ochii de un caprui spre galben.
Un sunet strident a spart linistea ce domnea in incapere, fulgerul ce tocmai a strabatut cerul m-a facut sa tresar speriat. Uram furtunile! Uram intunericul! Cerul deodata se innegurase iar luminile stridente crapau cerul in timp ce picaturile de ploaise imi cutremurau geamul. Mi-am strans puternic genuchii la piept incercand sa respir cat mai corect caci simteam ca nu mai am aer si ma sufocam. Cand muzica sinistra a fulgerului a cantat nota maxima am scos un tipat puternic si cateva lacrimi mi-au brazdat obrazul. Uram singuratatea in pustiu, tot ce imi doream acum era sa ca cineva sa fie langa mine, sa ma stranga in brate...Dar ca totul sa fie si mai sinistru am observat cum usa de la intrare in camera se deschidea treptate afisand putin cate putin un fel de umbra, in momentul in care s-a deschis de tot am scos un tipat puternic inchizandu-mi raid ochii.
- Te simti bine pisicuta?
Vocea aceea m-a facut sa ridic capul si sa-mi deschid ochii un pic nervos caci tocmai auzisem "pisicuta" cuvantul pe care il uram cel mai mult. In fata mea se inalta un oarecare tip, adica iubitul surorii mele pe jumatate ud din cauza lacrimilor mari ale ploii.
- Cine te crezi tu sa intri asa in casa, apoi in camera mea si cine te crezi tu sa-mi spui mie "pisicuta"? Il intreb rastindu-ma in asa fel incat sa nu aud tunetele de afara.
In negrura incaperii il vad venind spre mine, era imbracat intr-o pereche de pantaloni negri si o camasa de un alb pur parul avandu-l tot negru in asa fel incat sa te sperie groaznic. Se aseaza pe marginea patului, trecandu-si mana prin par in timp ce cealalta desfacea putin cate putin nasturii camasi lasand la vedere un abdomen bine lucrat, mai bine ca al meu....
- Ce crezi ca faci?
- Nu este evident? M-a prins ploaia si camasa este uda...Apropo o sa dorm cu tine, Katerin nu ajunge in seara asta si...nu-mi place sa dorm singur pe furtuna...





A trecut mult timp de cand a cazut in transa, dar acum simt ca exista speranta...L-am urmarit indeaproape, ah, a devenit atat de rebel, o cu totul alta persoana, cred ca il plac asa...Am tot incercat in tot acest timp sa-l schimb, sa-l modelez dupa bunul meu plac, insa ce rost are? Ma simt mai insufletit asa, cateodata nervos asi putea spune gandindu-ma ca poate acum totul va fi diferit, adica el s-ar putea sa nu mai simta aceasi atractie...Undeva in lume exista "the real" cum imi place sa spun, dar oare o sa-l gasesc vreodata? O parte din mine crede ca nu mai exista speranta...dar nu ma las batut, voi face tot posibilul...promit!