Buna, asta e primul meu fic. Sper sa va placa >:d<
Critica poate fi dura. Enjoy
________________________
- Da, cauta in dosarele din biblioteca sau daca nu in fisele de pe birou.
- Data viitoare fii mai ordonata! imi spuse sever scumpa mea mama. Ingan un 'ok' si ii inchid telefonul. Asa incepe fiecare dimineata, nu ma pot trezi si eu ca un om normal? Ceasul de pe birou ma trezeste din lenevirea mea si m-a aduce la realitate.
Luni, urasc ziua asta! Vreau si eu vacanta. Ma ridic inca somnoroasa din patul cald si primitor, ducandu-ma spre baie. Oglinda imi arata ceea ce vad in fiecare dimineata de luni, o fata somnoroasa, niste mici smnaralde care nu au dormit destul si un par ca focul de neordonat. Dupa vreo 30 de minunte petrecute in intimitatea baii, incep sa arat cat de cat acceptabil. In drumul spre alegerea imbracamintii, ma impiedic de un caiet, il ridic usor de jos, uitandu-ma la el, asteptand sa vorbesca cu mine. Dar astept degeaba, caietele nu vorbesc. Era un caiet dragut si scris pana la jumatate, dar nimic interesant, doar niste cuvinte aruncate in graba, era inceputul unei cartii, cartea vietii mele care fara succes isi pierduse de mult farmecul.-Ar trebui sa fac curat, vocea mea rasuna in apartamentul gol, lovinduse de pereti formand un ecou.
Amintindu-mi de ce sunt treaza la ora asta, imi continui drumul spre garderopa. Oare cu ce s-a ma imbrac? Intrebarea asta ma chinuie cateva minunte bune, dar nimic interesant nu rezulta din asta. Imi aleg in sfarsit o pereche de jeans negri si o camasa alba iar parul mi-l las pe spate. Intorcandu-ma in dormitor, imi i-au telefonul si geanta pornind spre iesire din apartament, nu inainte sa-mi iau cheile si geaca din cuier.
In minte imi vin doar cuvintele mamei 'fii mai ordonata' uneori ii dau dreptate, dar nu am prea mult timp la dispozitie sa il folosesc cum vreau eu, am un job de toti bani si lucrez intr-o firma de rahat, abia imi fac timp sa mananc si sa ma duc pe la ea in vizita. Si vorbim despre familia mea sa va zic mai multe, mama o roscata simpatica dar cam aroganta, spune tot timpul ce gandeste la fel ca mine, dar in schimb ea are timp sa isi traiasca viata si sa isi vada copii fericiti, majoritatea dintre ei, tata un timp cat se poate de normal, niciodata nu il vezi pe acasa, tot timpul este plecat cu afaceri si este la fel de neordonat ca mine, si mai am 2 frati, unul mai mare Marcu cu el niciodata nu te plictisesti, e tipul amuzant al familie Petrov, iar Emil, despre el nu stiu ce sa va zic, fiind cel mai mic avand doar 16 ani, nu prea am stat cu el, pentru mereu e plecat cu tata, parintii mei s-au despartit dupa nasterea lui, si asa el a ramas cu tata, iar mama Marina este recasatorita cu un american Will, tipul e de treaba, ma bucur pentru ea ca este fericita.
Ajung intr-o intarziere totala la ziarul lui Smith, seful meu, un tip gras si arogant. Bine ca esti este o dezorganizare totala, fiecare vine cand vrea, treaz sau bea, nu prea conteaza, dar cand vine vorba de munca suntem cei mai buni. Macar cu asta sa se mandreasca si Smith. Cladirea avea 6 etaje, era impunatoare, avea un aer contemporam, la prima vedere ar parea un muzeu, iar intand inauntru descoperi o alta fata a cladiri, constructia demana cu niste dantelari in piatra. Fara sa ma stau mult pe ganduri, intru pe usa, saluntand pe toata lumea, unii oameni erau de treaba, dar mai sunt si unii care incearca sa-mi bage bete-n roate. Nu vreau sa ma laud dar fara mine, nu ar fi ajuns asa departe, modesta mai sunt azi. Ajugand la ultimul etaj, unde se afla birou meu, mer cat se parte de repede, amintinudu-mi ca azi avem o sedinta. La naiba, e a doua ora in luna asta! Deobicei ajung cel mai repede la birou, dar somnul asta m-a pus la pamant.
- Scuze ca am intarziat! vocea mea rasuna in camera in timp ce cateva perechi de ochii se intorcea spre mine.
- I-a loc Ania, felul in care Smith imi pronuntase numele aduce belele la orizont
Critica poate fi dura. Enjoy
________________________
??? ????????
Totul se schimba
Capitolul 1
- Da, cauta in dosarele din biblioteca sau daca nu in fisele de pe birou.
- Data viitoare fii mai ordonata! imi spuse sever scumpa mea mama. Ingan un 'ok' si ii inchid telefonul. Asa incepe fiecare dimineata, nu ma pot trezi si eu ca un om normal? Ceasul de pe birou ma trezeste din lenevirea mea si m-a aduce la realitate.
Luni, urasc ziua asta! Vreau si eu vacanta. Ma ridic inca somnoroasa din patul cald si primitor, ducandu-ma spre baie. Oglinda imi arata ceea ce vad in fiecare dimineata de luni, o fata somnoroasa, niste mici smnaralde care nu au dormit destul si un par ca focul de neordonat. Dupa vreo 30 de minunte petrecute in intimitatea baii, incep sa arat cat de cat acceptabil. In drumul spre alegerea imbracamintii, ma impiedic de un caiet, il ridic usor de jos, uitandu-ma la el, asteptand sa vorbesca cu mine. Dar astept degeaba, caietele nu vorbesc. Era un caiet dragut si scris pana la jumatate, dar nimic interesant, doar niste cuvinte aruncate in graba, era inceputul unei cartii, cartea vietii mele care fara succes isi pierduse de mult farmecul.-Ar trebui sa fac curat, vocea mea rasuna in apartamentul gol, lovinduse de pereti formand un ecou.
Amintindu-mi de ce sunt treaza la ora asta, imi continui drumul spre garderopa. Oare cu ce s-a ma imbrac? Intrebarea asta ma chinuie cateva minunte bune, dar nimic interesant nu rezulta din asta. Imi aleg in sfarsit o pereche de jeans negri si o camasa alba iar parul mi-l las pe spate. Intorcandu-ma in dormitor, imi i-au telefonul si geanta pornind spre iesire din apartament, nu inainte sa-mi iau cheile si geaca din cuier.
In minte imi vin doar cuvintele mamei 'fii mai ordonata' uneori ii dau dreptate, dar nu am prea mult timp la dispozitie sa il folosesc cum vreau eu, am un job de toti bani si lucrez intr-o firma de rahat, abia imi fac timp sa mananc si sa ma duc pe la ea in vizita. Si vorbim despre familia mea sa va zic mai multe, mama o roscata simpatica dar cam aroganta, spune tot timpul ce gandeste la fel ca mine, dar in schimb ea are timp sa isi traiasca viata si sa isi vada copii fericiti, majoritatea dintre ei, tata un timp cat se poate de normal, niciodata nu il vezi pe acasa, tot timpul este plecat cu afaceri si este la fel de neordonat ca mine, si mai am 2 frati, unul mai mare Marcu cu el niciodata nu te plictisesti, e tipul amuzant al familie Petrov, iar Emil, despre el nu stiu ce sa va zic, fiind cel mai mic avand doar 16 ani, nu prea am stat cu el, pentru mereu e plecat cu tata, parintii mei s-au despartit dupa nasterea lui, si asa el a ramas cu tata, iar mama Marina este recasatorita cu un american Will, tipul e de treaba, ma bucur pentru ea ca este fericita.
Ajung intr-o intarziere totala la ziarul lui Smith, seful meu, un tip gras si arogant. Bine ca esti este o dezorganizare totala, fiecare vine cand vrea, treaz sau bea, nu prea conteaza, dar cand vine vorba de munca suntem cei mai buni. Macar cu asta sa se mandreasca si Smith. Cladirea avea 6 etaje, era impunatoare, avea un aer contemporam, la prima vedere ar parea un muzeu, iar intand inauntru descoperi o alta fata a cladiri, constructia demana cu niste dantelari in piatra. Fara sa ma stau mult pe ganduri, intru pe usa, saluntand pe toata lumea, unii oameni erau de treaba, dar mai sunt si unii care incearca sa-mi bage bete-n roate. Nu vreau sa ma laud dar fara mine, nu ar fi ajuns asa departe, modesta mai sunt azi. Ajugand la ultimul etaj, unde se afla birou meu, mer cat se parte de repede, amintinudu-mi ca azi avem o sedinta. La naiba, e a doua ora in luna asta! Deobicei ajung cel mai repede la birou, dar somnul asta m-a pus la pamant.
- Scuze ca am intarziat! vocea mea rasuna in camera in timp ce cateva perechi de ochii se intorcea spre mine.
- I-a loc Ania, felul in care Smith imi pronuntase numele aduce belele la orizont